Cositul reprezintă unul dintre cele mai vechi procese folosite în domeniul agricol şi al grădinăritului, astăzi devenind esenţial pentru obţinerea şi întreţinerea unui gazon frumos şi sănătos. De-a lungul vremurilor, s-au folosit o serie de unelte pentru îndeplinirea acestei activităţi, coasa fiind reprezentativă, însă în ziua de astăzi, cositul este mult uşurat prin folosirea echipamentelor de lucru performante, moderne şi rapide.
Cositul şi importanţa acestuia
Indiferent de specificul şi caracteristicile plantelor care urmează a fi cultivate pe un teren, o etapă esenţială pentru sănătatea acestora o reprezintă fertilizarea solului, un proces care presupune suplimentarea nutrienţilor deficitari, astfel încât seminţele sau răsadurile să aibă resurse ca să se poată dezvolta şi creşte. Fertilizările se desfăşoară pe mai multe etape, vizând atât întreaga arie, cât şi cuibul fiecărei plante, astfel că acest proces este parte esenţială din reuşita unei culturi. Alături de fertilizarea solului, un alt proces esenţial este reprezentat de irigare, domeniu vast şi pretenţios, fiecare plantă având caracteristicile ei atunci când se stabileşte volumul de apă care îi va fi benefic, raportat la climă, sol şi condiţiile meteorologice. Pe lângă aceste două proceduri esenţiale, cositul are o importanţă majoră pentru sănătatea şi aspectul unei plante. Cositul constă în tăierea şi îndepărtarea unei porţiuni din corpul plantei, tulpină sau frunză, într-un ritm periodic şi în anumite anotimpuri.
Rolul cositului
Cositul are un rol benefic asupra plantelor, mărindu-le densitatea de creştere, eliminând paraziţii vegetali şi asigurându-le acces la volumul de apă şi oxigen necesar. Unul dintre cele mai frecvente contexte actuale în care se foloseşte cositul, este cel al întreţinerii unui gazon. Plantele din care se formează un covor ierbos, vor avea nevoie de îngrijire specială, cositul reprezentând una dintre etapele esenţiale, în vederea obţinerii unui gazon bogat, fără goluri, frumos, sănătos şi rezistent. Pentru întreţinerea unui gazon extins pe o arie foarte mare, procesul cositului va fi foarte bine efectuat dacă se apelează la o motocositoare, aceasta prezentând caracteristica de a putea fi folosită cu succes pe suprafeţe mai mari de 1000 metri pătraţi. Apelând la astfel de utilaje, se pot respecta toate regulile impuse de un cosit corect şi benefic. Cositul este o activitate distructivă, în urma căreia se reduce cantitatea de ţesut verde a plantei. Reducându-se capacitatea plantei de se hrăni prin procesul de fotosinteză, se forţează procesul de producere de nou ţesut vegetal care să-l înlocuiască pe cel îndepărtat prin cosire, rezultatul fiind o plantă sănătoasă, robustă şi rezistentă.
Primul tuns al ierbii
Odată fertilizat şi însămânţat solul, iarba va începe să crească imediat ce temperatura medie este de peste 7 grade Celsius. Astfel, imediat ce primăvara s-a instalat, plăntuţele care formează covorul ierbos denumit gazon, deja sunt mărişoare. Pentru ca această primă coasă de primăvară să se fie benefică şi de folos plantelor, nu este indicat să fie tăiată o parte foarte mare a acestora. Folosind o motocoasă, se poate regla nivelul de tăiere, însă ca regulă de bază, nu se va tăia niciodată mai mult de o treime din lungimea firelor de iarbă care poate fi observată la suprafaţă. Mişcarea de tăiere va fi făcută în două sensuri, o dată se va cosi într-un sens, revenind în sens invers pe aceeaşi suprafaţă, pentru a îndepărta eventualele fire rămase netăiate, o mişcare a motocoasei pe modelul du-te-vino. Foarte importantă imediat ce s-a finalizat tunsul ierbii, este înlăturarea resturilor vegetale, proces care se va face cu grebla şi va avea rolul de a permite lăstarilor să se dezvolte. Ulterior acestor etape se va aplica un tratament de afânare, rolul acestuia fiind acela de a aera solul şi de a ajuta rădăcinile să aibă acces la apă şi oxigen. Afânarea se efectuează prin înţeparea terenului cu o furcă, la intervale mici, de 15, maxim 20 de centimetri. Pentru un aspect frumos şi curat al gazonului, o a patra etapă va fi binevenit, respectiv plivirea, smulgerea plantelor răsărite sporadic şi care nu fac parte din familia ierboaselor care formează gazonul, precum păpădiile sau trifoiul.
Întreţinerea gazonului
Odată ce s-a efectuat primul tuns şi plantele au prins putere şi forţă, formând un covor frumos şi bogat, următoarele operaţiuni de cosire nu vor mai fi atât de pretenţioase, deoarece plăntuţele sunt deja viguroase şi rezistente. Resturile vegetale pot fi lăsate pe teren, transformându-se în mod natural în îngrăşământ organic, se poate interveni cu o fertilizare locală acolo unde aspectul plantelor nu este mulţumitor şi se poate efectua o nouă însămânţare în locurile în care iarba nu a răsărit, dar nu înainte de a aplica o fertilizare locală. Un gazon va fi cosit ori de câte ori se doreşte, însă pe perioada toridă a verii se recomandă a se lăsa mai mult corp plantei, tocmai pentru a face faţă mediului climatologic sever. Pentru aspectul frumos şi sănătos al gazonului, un rol esenţial va reveni şi irigării.