Istoria ginului începe prin a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în Olanda. La acea vreme era considerat medicament, așa că nu se putea procura decât din farmacii, iar cei care îl consumau o făceau în scop terapeutic.
Statutul de băutură alcoolică l-a dobândit in secolul al XVII-lea, după ce ginul a ajuns în Anglia, iar englezii i-au prins rapid gustul. Ulterior, ginul a devenit din ce în ce mai popular, fiind consumat astăzi peste tot în lume.
Când se bea ginul?
În prezent, ginul este o băutură populară, care poate fi consumată ca atare sau ca ingredient în diferite cocktailuri.
Nu există un moment anume care să fie considerat cel mai potrivit pentru a bea un gin, deoarece acesta poate fi consumat atât la petreceri și ocazii speciale, cât și acasă ori în oraș, la club sau la terasă.
Nu este o băutură de sezon, așa că poți desface o sticlă de gin pe tot parcursul anului. Vorbim totuși despre o băutură tare, prin urmare, perioada cea mai potrivită pentru a-l consuma simplu este sezonul rece, în timp ce vara este perfect ca ingredient pentru cocktailuri răcoritoare.
Tipuri de gin în funcție de metoda de obținere
La acest moment, sunt folosite trei proceduri pentru obținerea ginului, iar conform acestui criteriu, există tot atâtea tipuri de băuturi.
Ginul distilat în recipient
Acest gin este obținut prin metoda tradițională, folosită pentru prima dată în Olanda și apoi în Anglia. Metoda presupune distilarea vinului de malț fermentat, obținut din diferite cereale.
O primă distilare are loc într-un recipient special, după care produsul obținut este distilat a doua oară, de această dată împreună cu ierburile aromatice care conferă ginului gustul și aroma specifice.
Ginul distilat în coloană
Distilarea în coloană este o metodă mai modernă și totodată cel mai des folosită în prezent pentru producerea ginului. Procedura presupune tot două distilări ale vinului de malț, pentru cea de-a doua fiind folosit un vas fix, cu un dispozitiv sub formă de coloană.
Și de această dată se adaugă ienupăr și ierburi aromatice, iar pe măsură ce recipientul se încălzește, vaporii vinului fermentat se ridică prin dispozitivul sub formă de coloană, unde sunt răciți, iar astfel se obține produsul finit.
Ginul obținut prin compunere
Acesta este singurul tip de gin preparat printr-o singură distilare. Băutura obținută în prima fază este suficient de tare, iar aromei naturale i se mai adaugă diferite alte arome, care dau ginului o savoare specială.
Tipuri de gin în funcție de ingrediente
Un alt criteriu de clasificare a sortimentelor de gin ține de ingredientele folosite, iar în acest caz vorbim tot de trei tipuri distincte.
Ginul de ienupăr
Acesta este ginul consacrat, ușor de recunoscut datorită aromelor specifice date de florile de ienupăr, care se adaugă la cea de-a doua distilare. Se obține din vinul de malț fermentat, care se distilează de două ori, după cum am explicat mai sus.
Ginul londonez
Am menționat deja că englezii au prins rapid gustul acestei băuturi preluate din Olanda, iar ulterior au creat propria metodă de obținere a ginului. Aceasta se bazează pe alcoolul etilic în concentrație de 100%, care este redistilat cu metanol în cantitate de 5 grame pe hectolitru și, bineînțeles, ierburi aromatice.
După redistilare se adaugă îndulcitori, dar nu mai mult de 0,1 grame pe litru.
Ginul distilat
Metoda este asemănătoare celei folosite la obținerea ginului londonez, doar că de această dată se folosește alcool etilic cu o tărie ceva mai scăzută, de 96%. Acesta se redistilează împreună cu ienupăr și alte ierburi aromatice, o condiție esențială fiind ca aroma predominantă a băuturii rezultate să fie cea de ienupăr.
Tot ce-ți mai rămâne de făcut după ce te-am pus la curent cu tipurile de gin existente este să începi să le testezi pe fiecare în parte, pentru a stabili care sunt preferatele tale.