Terapia e un moft! Terapia e o cheltuială inutilă! Practic, plătești pe cineva ca să te duci să te plângi. Dacă am probleme, prefer să vorbesc cu prietenii mei, ei măcar mă cunosc de multă vreme. Mi-e rușine să vorbesc cu un necunoscut despre lucruri super intime. Eu n-am nevoie de terapie, că doar nu sunt nebun/ă. Acum trec printr-o fază mai nasoală, dar nu e nimic în neregulă cu mine. Sunt suficient de puternic/ă ca să-mi rezolv problemele singur/ă. Bunicii noștri au trecut prin războaie și foamete și s-au descurcat și fără psihologi.
Acestea sunt doar câteva dintre prejudecățile, scuzele și limitările care împiedică oamenii să ceară ajutorul unui terapeut atunci când ar avea nevoie.
De multe ori, problemele de sănătate mintală vin însoțite de frica de a nu fi judecat sau etichetat de ceilalți, de un sentiment adânc înrădăcinat de rușine sau de ignoranță.
Se întâmplă ca, indiferent de nivelul de educație, să nu ai habar că ceea ce îți dă viața peste cap se încadrează într-un diagnostic, e ceva prin care au trecut și alții și care poate fi tratat sau rezolvat în ședințe de terapie.
Pentru mulți dintre noi, problemele sufletului sunt în alt registru decât problemele corpului. Dacă te doare orice parte a corpului, de obicei consulți un specialist, dacă te doare sufletul, aștepți să treacă de la sine. Asta însă nu e cea mai fericită abordare.
„Până nu recunoști că ai problema asta tu n-ai cum să treci peste ea” – acestea sunt cuvintele unei femei care a trecut prin trei episoade severe, diagnosticate ca depresie profundă. Fiecare dintre aceste episoade au culminat cu o internare la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”.
Această poveste adevărată, documentată în cadrul Conversațiilor fragile, pune pe masă multe adevăruri despre sănătatea mintală de care noi ca societate ne ferim să vorbim.
Într-o perioadă în care tot mai mulți dintre noi suferim de depresie și anxietate, am încercat să înțelegem cum arată rețeaua de suport, adică organizațiile non profit care activează în zona de sănătate mintală și care, dincolo de terapeuți și psihiatri pot acorda un sprijin în aceste vremuri greu de navigat.
Dacă în ultimii ani, numărul clinicilor private a crescut, serviciile de sănătate mintală gratuită - care de obicei sunt oferite de ONG-uri - sunt foarte puține, mai ales în comparație cu nevoile populației care sunt în creștere.
Activitatea acestora se concentrează în mai multe zone: pe ședințe individuale sau grupuri de suport pentru persoane care se confruntă cu probleme de sănătate mintală și familiile lor, pe linii telefonice de urgență pentru oameni care se confruntă cu depresii grave sau au intenții de suicid, dar și pe a normaliza înțelegerea oamenilor legată de aceste probleme și a înlătura stigma care vine la pachet cu o boală psihică.
Specialiștii Fundatiei Estuar, cea mai veche organizației nonprofit de profil, lucrează cu o definiție foarte simplă a sanătatii mintale: să te simti bine cu tine și cu ceilalți și să faci față problemelor de zi cu zi.
Florian Koleci, Medic psihiatru si Training manager în cadrul Fundației Estuar, admite că, mai ales în pandemie, e greu sa indeplinesti aceste 3 condiții, însă spune că fiecare dintre dintre noi are are o parte sănătoasă, dar și o parte care poate ascunde probleme care apar și se manifestă în diferite perioade ale vieții.
„Noi vrem să ajutăm oamenii să-și dezvolte partea sănătoasă și să-și construiască o viață cât mai aproape de ceea ce își doresc. Vrem să ajutăm omul din spatele diagnosticului să se revadă pe sine”.
Din punctul lui de vedere, acceptarea înseamnă să poți actiona acolo unde ai control și să înveți să accepți partea în care nu ai control.
Programele Fundației Estuar sunt construite pe dorințele persoanelor care le solicită ajutorul și nu pe nevoile lor, tocmai în ideea de a hrăni această latură sănătoasă și de a-i reaminti omului respectiv că nu există semnul egal între el și episoadele de boală prin care trece.
Dincolo de pacient este omul, cu dorințele lui și cu planurile lui de viață”, spune Florian Koleci.
Misiunea Fundatiei Estuar, fondată în 1993, este de a oferi opțiuni sociale și alternative adulților cu probleme de sănătate mintală, pentru reintegrarea lor în comunitate. Tocmai de aceea, Fundația lucrează și cu familiile și cu prietenii acestor persoane, pentru că rețeaua de suport nu este formată doar din specialiști și organizații, dar și din rude și apropiați.
„Avem un program de grup numit Școala părinților – în care discutăm cu ei despre grijile lor, despre situațiile în care se află, dar îi și incurajăm să împartăsească prin ce au trecut. E mai ușor să primesti un sfat de la cineva care a fost în situația ta, decât de la un specialist”, spune Koleci.
În opinia psihiatrului, sunt mai multe lucruri pe care le poți face ca partener sau părinte al unei persoane cu probleme de sănătate mintală pentru a ajuta.
Primul lucru e să accepți că o persoană apropiată poate să treacă prin niște stări care nu sunt în controlul tău și să nu pui presiune pe persoana respectivă.
Fraze de genul: “te cunosc și am convingerea că vei trece peste aceste probleme” nu ajută. Ele vor reprezenta pentru persoana în cauză o așteptare pe care nu o poate îndeplini, vor fi niste saci pe care îi are de cărat în plus.
Îndemnuri de tipul: “hai, revino-ți sau hai, adună-te” nu fac altceva decât să crească sentimentul de vinovăție. Din poziția de persoana apropiată e important să îl asculți pe celălalt fără să faci promisiuni, fără să-i dai sfaturi și mai ales fără să-i minimizezi problema. Trebuie să îl lasi să facă lucrurile în ritmul său. Iar cel mai bun lucru pe care îl poți face este să îl intrebi daca nu vrea să se adreseze unui specialist și să normalizezi situația spunându-i că oricăruia dintre noi i se putea întampla.
Și chiar acesta este adevărul: de-a lungul vieții, majoritatea dintre noi ne confruntăm cu probleme de sănătate mintală, mai ușoare sau mai serioase, pe care le acceptăm sau, dimpotrivă, le ascundem. Acceptarea este însă primul pas în procesul de vindecare. Acceptarea are două fațete: nu este suficient ca eu ca persoană să accept prin ce trec, trebuie să fiu acceptat și de alții.
O inițiativă nou apărută este proiectul cautterapeut.ro, care s-a născut „dintr-o nevoie umană despre care nu se vorbește suficient, ba chiar e tabu” are trei direcții, una care este deja lansată cu succes și anume interviuri realizate cu terapeuți pentru a promova terapia și a distruge din stereotipuri.
A doua direcție este o platformă care va fi activă în curând, unde oamenii care sunt în căutarea unui terapeut vor putea avea întâlniri rapide cu mai mulți specialiști, pentru a descoperi cu care rezonează cel mai bine.
Cea de a treia componentă a proiectului este ONG-ul Psihoterapie pentru toți care „a fost gândit pentru a ajuta copiii din învățământul de stat, unde condițiile și obiceiurile nu oferă posibilitatea unui copil ce are nevoie de ajutorul unui terapeut, să beneficieze de această alegere”. O parte din profiturile platformei vor fi reorientate spre acest ONG.
George Timbur, fondatorul cautterapeut.ro, spune că proiectul s-a născut dintr-o nevoie personală. Pe de o parte, atunci când a trecut printr-o perioadă dificilă, i-a fost foarte greu să găsească terapeutul potrivit și și-a imaginat că nu este singurul în situația asta. Pe de altă parte, își dorea să facă voluntariat și nu a găsit o organizație cu care să rezoneze și atunci și-a construit propria organizație.
„Există oameni care aud de noi și atunci își constientizează problema sau oameni care și-au constientizat problema și vor sa își caute un terapeut. Noi vom lucra, în principal, cu a doua categorie, dar nu vom ignora nici prima categorie”, spune George.
De altfel, interviurile se adresează ambelor categorii. Ele încep să aibă deja un public fidel pe youtube, iar pe tiktok au avut un boom organic, mai ales cu postările care abordează subiecte de interes, cum e sexualitatea.
Intrând în legătură cu mai mulți terapeuți, tânărul antreprenor și-a dat seama că serviciile de terapie au nevoie de o promovare făcută profesionist, pentru a ajunge la cât mai mulți oameni.
George este conștient că organizația non-profit, care este în curs de înființare, vine pe o nevoie imensă, însă el spune că, dacă pentru început o să poată schimba viețile a 10 copii, el o să fie fericit.
Nu mi-am propus în acest articol să mapez toate organizațiile non-profit care oferă sprijin în zona de sănătate mintală, ci doar să arăt că, deși nu sunt foarte multe, există totuși susținere pentru cei care în această perioadă dificilă ne confruntăm cu probleme.
Fie că e vorba de depresie, anxietate sau chiar gânduri de suicid, prin existența unor linii telefonice de urgență ca https://deprehub.ro/ sau https://www.antisuicid.ro/, ajutorul este la un telefon distanță. Cel mai important e să conștientizăm că avem nevoie de ajutor.