Vineri, 26 iunie 2020, a fost ziua în care obiceiul părintelui Emanuel Ganciu de a-și petrece nopțile în studiu și rugăciune a fost salvator. De mult timp soția sa, Doinița, îl ruga să se odihnească suficient, dar fostul medic veterinar, hirotonit la 39 de ani și ajuns iconom stavrofor pentru meritele sale duhovnicești, a avut mereu mai multă treabă decât cea încredințată.
Mare pasionat de lingvistică, etnologie și antropologie, Emanuel Ganciu își împărțea puținul timp între oficiul de paroh al Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Jilava, munca de ajutorare a nevoiașilor și studiile sale umaniste.
În acea noapte, ca de obicei, părintele s-a retras în camera lui de studiu a casei parohiale și s-a adâncit în rugăciune și în lunga și plăcuta muncă de cărturar când, la miezul nopții, s-a stins becul la care citea.
Lumina de afară i-a sugerat o clipă că doar la el se arsese becul, însă pâlpâirile roșiatice și un miros bizar de ars l-au îndemnat să iasă afară.
O anexă a casei - atelierul - luase foc și flăcările se înălțau deja peste acoperiș.
Un minut i-a luat părintelui să-și alerteze soția și să o scoată afară în brațe pe mama în vârstă a acesteia, și deja putea fi prea târziu. Pălălăile de foc deja îi ardeau obrajii la ieșire și în alte câteva minute întreaga casă era un rug imens.
Munca de o viață a părintelui Emanuel Ganciu se irosea în fața celor trei, mai ales cărțile dragi, câteva mii de volume, care se mistuiau alături de însemnări nenumărate și manuscrise la care lucra de peste 20 de ani.
45 de minute. Atât a durat până au venit pompierii și ceea ce focul nu a reușit să distrugă a fost compromis de apă. Nu pierderea lucrurilor casnice sau a puținilor bani lăsați în urmă îl durea pe venerabilul preot, ci irosirea tezaurului de muncă pe care îl lăsase în urmă. Decenii de efort și pasiune dispăreau sub ochii lui.
În locul fostei casei parohiale, dimineață era un morman imens de cenușă îmbibat cu apă, dar familia Ganciu era în picioare, gata să ia totul de la capăt.
Duminică, duhovnicul Ganciu a mers la slujbă și spovedanii de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. ”Ce vină aveau bieții enoriași că mi-a luat mie foc casa? Slujba trebuia ținută și păcatele spălate” spune el, adăugând că bunurile materiale sunt doar anexe trecătoare ale unui suflet pe pământ.
Acum, părintele Emanuel Ganciu locuiește temporar la fiul său - tot Emanuel, și tot preot - alături de o familie numeroasă, mai ales copii. În total, peste 20 de suflete.
În modesta casă în care ne-a întâmpinat, se află acum înșirate la uscat puținele cărți și manuscrise rămase ca prin miracol după incendiu. Într-adevăr, spre uimirea și bucuria tuturor, sub mormanul de tăciune și funingine se păstraseră aproape neatinse cele mai importante documente: Biblii - printre care primul document al limbii române moderne, celebra ”Biblie de la București” din 1688 re-editată după 300 de ani în 1988 - și manuscrisele lui.
Lucrarea de masterat, studii, notițe migălite peste dicționare și cărți de lingvistică și istorie acum sunt încă lizibile și recuperabile. Un trecut care s-a încăpățânat să reziste.
Probabil la fel cum destinul neamului românesc, pe care părintele îl studiază cu fascinație, s-a încăpățânat să treacă de multele focuri, mult mai mistuitoare, ale istoriei.
Acum planul este să construiască o altă casă: mai mică, mai modestă, după posibilități. Părintele Ganciu nu avea bani, nu ceruse niciodată nimănui nimic - nici el și nici fiul său preot și sculptor (autorul troiței de la Piața Romană). Dar acest pârjol a fost bun.
”Abia acum, la nevoie, mi-am dat seama câtă bunătate este în oameni. Am primit telefoane și mesaje de încurajare de peste tot, până și de departe, din Maramureș. O solidaritate pe care n-aș fi cunoscut-o dacă nu pierdeam tot. Poate că așa e scris: la necaz iese ce e mai bun din noi. Nenorocirile sunt doar încercări, teste de omenie menite să ne arate sufletul adevărat”
Părintele Ganciu
Chiar dacă părintele Ganciu este de o discreție și o modestie excepționale, comunitatea a auzit, a înțeles și acum se adună de peste tot bănuț cu bănuț pentru ridicarea unei căsuțe.
Dacă vreți să ajutați la reclădirea acestei căsuțe, o puteți face donând în contul RO05 RZBR 0000 0600 1759 9692 - Ganciu Doinița - Raiffeisen Bank.
O.D.