Ziua de mâine e o grijă tot mai apăsătoare în România, țară în care riscul de sărăcie și excluziune socială afectează 32% din populație, conform datelor Eurostat. „Ce punem mâine pe masă?” este o întrebare care macină zi după zi viața a sute de familii din mediul rural și o situație care afectează șansele la educație pentru și mai mulți copii.
Comuna Vulcan din Județul Brașov nu face excepție. Aici, comunitatea defavorizată duce o viață extrem de grea într-un peisaj de poveste.
În acest loc, până nu demult, 104 copii nu aveau resursele necesare să meargă la școală, 12 dintre ei chiar renunțând cu totul la educație pentru a pune umărul alături de părinți ca frații lor mai mici să aibă zilnic ceva pe masă.
Povestea lor s-a schimbat, însă, odată cu implicarea organizației SOS Satele Copiilor și a KFC, care îi sprijină prin programul „Meniul zilei de mâine”.
În cadrul programului, la Vulcan, o mână de tineri care parcă s-au născut pentru a face bine semenilor au acum dotările necesare să dea piept cu provocările fiecărei familii, astfel încât copiii să nu mai fie nevoiți să abandoneze școala.
Am ajuns la Vulcan odată cu prima zăpadă, iar cele câteva ore bune petrecute pe Valea Prahovei ne-au făcut să simțim că străbatem o țară întreagă să ajungem la acești copii.
Ne-am dat întâlnire la Primărie, clădire aflată parcă simbolic pe strada „Principală, nr. 1”. În primărie ne așteptau zgribulite câteva fete cu zâmbetul pe buze și pline de viață. Tinerețea și energia lor m-au făcut să înțeleg pe loc de ce la Vulcan ajutorul nu vine doar sub forma unor rechizite, a unor alimente neperisabile din donațiile de Crăciun sau a unor pachete cu hăinuțe.
Aici familiile au alături zi de zi cel puțin un suflet mare care le îndrumă să-și rezolve problemele de sănătate, să cheltuiască mai înțelept puținii bani pe care îi au, să-i sprijine pe copii să meargă zilnic la școală.
Ei sunt asistenții sociali, oamenii care astăzi dau o nouă înfățișare acestei meserii.
„La nivel de țară, serviciile de prevenire sunt foarte slab dezvoltate. Ca și națiune cred că suntem mai degrabă construiți să reparăm lucrurile după ce s-au stricat și nu avem tendința să lucrăm înainte pentru a preveni.
Misiunea noastră este să prevenim abandonul copilului și cred că asta face diferența. Încercăm să nu lăsăm copiii să rămână fără părinți”, povestește Alina Stoica Micuțiu, specialist în asistență socială, absolventă de Asistență Socială la Facultatea de Sociologie din Brașov, care face zilnic naveta la Vulcan.
„Nicio familie nu este la fel, toate sunt diferite, și fiecare familie trebuie abordată diferit, iar noi, ca asistenți sociali, trebuie să fim pregătiți. Noi trebuie să găsim soluții pentru niște probleme destul de mari și, de obicei, trebuie să ne extindem la nivel de județ ca să găsim soluții”, spune ea.
„Mergem la familie acasă și discutăm despre problemele cu care se confruntă”, povestește Alina, care petrece zilnic 3-4 ore „pe teren”.
Ea are grijă de starea de bine a familiilor pe mai multe paliere: „sănătate, educație, spațiul locativ, cam toate problemele cu care se confruntă o familie și din cauza cărora copilul riscă să fie luat”, spune ea.
Asistenții sociali, eroi înarmați cu răbdare și înțelegere
„Noi trebuie să înțelegem întâi, ca specialiști, că fiecare persoană este produsul mediului în care a crescut. Și atunci noi înțelegem că problemele cu care se confruntă l-au făcut să ajungă în acest moment în această situație și, ca să găsim niște soluții care să funcționeze pentru ei, trebuie să le cunoaștem pe toate, să le analizăm pe toate”, punctează extrem de înțelegătoare tânăra.
Meseria pe care și-a ales-o nu este una tocmai ușoară, mai ales că fiecare zi vine cu un amalgam de emoții pe care trebuie să le țină sub control, ba chiar să devină ea stâlpul familiilor din „ograda” ei.
„Când identificăm anumite situații mai sensibile, din fericire, avem acces la supervizare și atunci ne ajută acest lucru”, povestește Alina, care acum ține și un seminar la facultatea la care, până nu demult, era studentă.
„Mai avem provocarea nivelului educațional foarte scăzut al părinților. Atunci când tu, ca părinte, nu ai o educație, nu ai cum să înțelegi de ce copiii tăi au nevoie de un anumit anumit nivel de educație. Toată intervenția trebuie cumva să fie agreată cu beneficiarul pentru că nu faci nimic cu forța, el trebuie să fie de acord”, spune ea.
Cu toate acestea, nimic din ce face nu i se pare dificil, spune tânăra, vorbind despre asumarea cu care și-a ales acest rol.
„Ai de ales în viață dacă vrei ca activitatea ta profesională să îți aducă doar ție beneficii sau să facă o diferență și în viața altora. Eu am ales ca activitatea mea să facă diferența și în viața altora”, adaugă Alina cu zâmbetul pe buze.
Mai mult decât atât, împlinirea e uriașă, explică ea. Pe lângă faptul că din cei 6 copii care s-au întors la școală, majoritatea sunt în grija ei, Alina vorbește despre liniștea cu care pune „capul pe pernă”.
„Că acești copii rămân alături de părinții lor, asta este cea mai mare împlinire. Poți să mergi seara la somn cu gândul că acel copil are parte de îngrijirea părintească”.
„Un copil ajutat astăzi poate deveni adultul care schimbă lumea mâine”
Mădălina Brăgău, colega ei de la SOS Satele Copiilor, vorbește despre aceeași asumare care le unește în această meserie.
„Provenind dintr-o familie oarecum modestă, am văzut cât de mult contează orice sprijin primit la momentul potrivit, iar când am devenit asistent social, gândul a fost la aceste familii și la copiii care au nevoie de o formă de sprijin. Știu că un copil ajutat astăzi poate deveni adultul care schimbă lumea mâine”, arată ea pentru spotmedia.ro.
„Iar noi, pe lângă a identifica nevoile cu care ei se confruntă, ne implicăm activ în viața lor. Aici vorbesc de faptul că găsim resursele necesare pentru a le îmbunătăți condițiile de locuit, spre exemplu, sau sprijinim părinții în a-și gestiona corect bugetul familiei sau pentru a-și găsi un loc de muncă, ori a-și dezvolta abilitățile parentale, iar pentru copii organizăm diferite activități educaționale și recreative, îi încurajăm și sprijinim să meargă toți la școală, le facilităm accesul la diferite servicii printre care și servicii psihologice, servicii medicale, dar primordial e ca ei să meargă la școală.
Noi realizăm un plan de intervenție cu obiective clar definite și stabilite de comun acord cu ei și începem să le punem în practică”, povestește Mădălina.
Desigur, lucrurile nu sunt deloc ușoare nici pentru ea, mai ales că se lovește din plin de reticența oamenilor la schimbare.
„În principiu trebuie să lucrăm foarte mult cu părinții, pentru că ei sunt cei care susțin copiii și atunci trebuie tot timpul să facem consiliere pe importanța educației, pentru că aici doare cel mai tare, pentru că e clar: copiii, dacă nu au văzut modelul ăsta în viață, nu au după ce să se ghideze și atunci nu consideră că e ceva util. Pentru ei, trăind în sărăcie generații de rândul, cumva a devenit o obișnuință”, mărturisește Mădălina, unul dintre asistenții sociali de la Vulcan.
De la familie defavorizată la familie cu economii
De aceeași reticență vorbește și Adelina Mihai, cea mai tânără dintre asistenții sociali care ne-au întâmpinat la Vulcan. Face asta de doar câteva luni, dar deja a trecut printr-o mulțime de situații care au pus-o la încercare. Recunoaște cu drag că a beneficiat de susținere ca „începător” într-ale meseriei de asistent social, mai ales că, spune ea, „școala nu te pregătește pentru ce întâlnești pe teren”.
Încrederea cu care trece pragul caselor îi face până și pe cei mai necăjiți dintre ei să-i zâmbească.
Tinerețea ei este un avantaj în special în relația cu copiii. La rândul lor, mamele, încurajate de energia ei, învață treptat să găsească răspunsuri la întrebarea „Ce punem mâine pe masă?”.
„Activitatea de consiliere nutrițională este o activitate care se pliază pe nevoile familiilor, pentru că de cele mai multe ori familiile din comunitate nu își gestionează foarte bine bugetul. Alimentele sunt nesănătoase, ei aleg alimente mai ieftine, de proastă calitate, în loc să facă o supă, un suc sănătos natural în casă”, spune cu foarte multă responsabilitate Adelina, care la puțin peste 20 de ani se poate mândri și că le-a fost alături oamenilor din comunitate în efortul de a pune un ban deoparte.
Ce înseamnă „Meniul zilei de mâine”, la firul ierbii
KFC sprijină 104 copii din familii vulnerabile din comuna Vulcan, județul Brașov, contribuind la îmbunătățirea condițiilor lor de viață și facilitând accesul la educație, alături de SOS Satele Copiilor România. Pentru acești copii, KFC direcționează o parte din vânzările Hot Bucket, unul dintre cele mai apreciate produse din meniu.
KFC și SOS Satele Copiilor derulează un proiect similar în județul Teleorman, unde susțin 77 de copii din 33 de familii.
Prin programul „ Meniul zilei de mâine", Asociația SOS Satele Copiilor a reușit să sprijine comunitatea din Vulcan, venind în ajutorul a 27 de familii defavorizate în 2024.
”Programul „Meniul zilei de mâine” a însemnat că i-am ajutat, i-am echipat corespunzător, să participe la tot ce înseamnă cursuri școlare, cât și la alte activități informale. Totodată, am putut să le decontăm o parte din transport. Ei au înțeles ce înseamnă, până la urmă, să mănânci sănătos chiar și cu resurse limitate pentru că specialiștii care au interacționat cu ei în cadrul acestor activități au știut cum să le identifice nevoile și s-au raportat tot timpul la particularitățile fiecărui membru al familiei.
Totodată am avut posibilitatea să le venim în sprijin și cu anumite dotări pe partea de bucătărie pentru a le asigura o alimentație cât mai sănătoasă variată și echilibrată și, iarăși, să identifice modalități prin care ei singuri să aibă mai multă grijă de starea lor de sănătate.
Am încercat să-i sprijinim de fiecare dată și le arătăm cam cum ar trebui să arate un meniu potrivit pentru fiecare dintre ei, un meniu al zilei. Asta făcea și consilierul nutrițional și încerca să le arate un meniu variat și foarte interesant. A încercat să-i implice pe fiecare dintre ei, de la mic la mare”, declară Ioana Câtea, coordonator servicii SOS Satele Copiilor, Serviciul de Asistentă Comunitară Brașov.
Iar munca lor nu se oprește aici.
„În medie, intervenția noastră cu fiecare familie durează în jur de doi ani, doi ani și jumătate. Dar aici poate să difere de la un caz la altul, în funcție de ce identificăm că ar fi nevoie. Participarea la programe educaționale înseamnă practic o perioadă mult mai lungă de timp, un ciclu de învățământ nu e suficient, și atunci vorbim despre schimbarea unei mentalități, schimbarea unor paradigme la nivel de comunitate, dar și nivel de familie.
Și e nevoie să continuăm uneori poate și o perioadă mai lungă de timp, să intervenim și pe alte laturi. Povestea nu se termină. Da, ne-am dori ca într-un an doi lucrurile să se schimbe radical, numai că uneori e nevoie de mai mult să le fim aproape și asta înseamnă susținere constantă”, mărturisește Ioana.
Într-adevăr, povestea nu se termină. Privind în ochii copiilor, mai mici sau mai mari, îți dai seama că anii care vin sunt cruciali pentru dezvoltarea lor.
O masă caldă, sănătoasă, o haină groasă și o familie mai chibzuită ajută ca ei să devină adulți responsabili, să iasă din cercul vicios al sărăciei care a ținut captive generații la rând.
Iar faptul că și noi putem contribui la viitorul lor ne face să ne simțim un pic mai buni, pe măsură ce lăsăm în urmă un sat acoperit de zăpadă și înconjurat de munți și ne întoarcem în Bucureștiul nostru izolat, parcă, de realitatea țării în care trăim.