Au apus vremurile în care curierul te anunța că îți va livra coletul „în următoarele zile, între orele 09.00 și 17.00”.
Cu ajutorul tehnologiei, acum primești comanda chiar și în câteva ore. E o revoluție pe care n-au produs-o primii giganți din curieratul românesc, ci Sameday, care a intrat în afaceri cu doar 4 curieri.
Despre tehnologie, schimbare și despre surprizele viitorului, a vorbit la Digital Shift directorul general al Sameday, Lucian Baltaru.
Ca să afli cum a apărut Sameday și cum a schimbat radical așteptările pe care le avem de la curieri, ascultă integral interviul de podcast realizat de Gabriel Kolbay, al cărui invitat este Lucian Baltaru.
Mai jos găsești câteva dintre declarațiile pe care le-a făcut la Digital Shift Lucian Baltaru și minutele de la care le poți asculta:
Cum a luat naștere Sameday (de la min 01.33)
„A fost o construcție pas cu pas. Încheiasem o experiență antreprenorială în orașul meu natal, Bacău, unde avusesem o companie de taximetrie micuță. Șapte mașini, de fapt, sub umbrela unei companii mai mari de taximetrie.
Practic, am dat faliment. N-am ştiut să gestionez bine acea afacere și a fost o lecție foarte bună. (...) N-am știut să fac diferența între banii pe care îi aveam fizic în fiecare zi în firmă și cheltuielile care urmau să vină la scadență. Sau pentru mine, profitul era tot ce aveam fizic în firmă.
Evident că m-am lovit destul de tare, n-am știut să gestionez asta.
Am închis afacerea, mi-am plătit absolut toate datoriile.
Și după, la 22 de ani, prin ianuarie, m-am angajat într-o firmă de curierat. Visul meu mereu a fost să-mi fac o companie cu multe tiruri. Simțeam că mă atrage transportul de tonaj mare.
Dar n-aveam cum să încep o firmă de transporturi la 22 de ani. Un TIR, la acea vreme, costa cel puțin 100.000 de euro.
Dar mi s-a părut mie că curieratul în viitor ar putea să ajungă să aibă tiruri la acel moment. În 2007, încă nu se transporta cu tiruri. Cel mult cu camioane între orașe. Volumele nu erau atât de mari. Dar am văzut ce se întâmplă în America, în vestul Europei... Ei, UPS, Fedex, deja transportau cu avioane. Și mi s-a părut un potențial uriaș.
M-am angajat cu gândul să învăț curierat.
La interviul de angajare, inclusiv viitorului meu partener i-am spus că ăsta e planul meu, vreau să învăț și vreau să-mi fac propria mea firmă.
El a decis să mă angajeze, deși părea că nu sunt interesat să rămân acolo pe termen lung.
După un an, mi-am urmat planul. Voiam să-mi deschid propria companie de curierat. Fostul director general din Alo Curier, Octavian Bădescu - viitorul meu asociat - își deschisese și el o firmă de curierat.
Și am decis să ne punem la comun eforturile și experiența. Și visurile, să spun. Și am format Sameday Curier, la acel moment, în 2007.
El a venit cu o investiție de 50.000 de euro. Eu, din păcate, la acel moment, nu aveam niciun ban, deci nu am investit nimic.
Ne-am făcut un calcul cum ar trebui împărțite share-urile (acțiunile – n.red.) între noi și am pornit la drum cu patru curieri și cu alți doi angajați în back office”.
Cum a crescut firma, pe o piață în care erau deja jucători mari? (de la min 05.19)
„Ne-am poziționat de la început ca nefiind competitori pentru Fan Courier, Cargus Courier și cine mai era atunci pe piață.
Inclusiv numele a fost ales pentru a nu ne poziționa ca și competitori, pentru că nu aveam puterea să ne luptăm cu ei.
Noi eram Sameday Courier și făceam livrări în aceeași zi.
Credeam foarte, foarte tare în această nișă.
Dar după primul an ne-am dat seama că livrările în aceeași zi nu ne vor ajuta să supraviețuim.
Piața era extrem, extrem de mică în România, cererea pentru serviciu, așa că am început să mai adăugăm o nouă nișă la acel moment, a serviciilor super personalizate de curierat.
Erau clienți care aveau nevoie de o semnătură în plus pe un document suplimentar la livrare, de o verificare la livrare specială, pe care firmele generaliste de curierat nu o puteau face și pe care nici noi astăzi nu o mai putem face.
Livram foarte mult pentru bănci, pentru notari publici, pentru avocați, pentru agenții de publicitate. Cam astea au fost zonele care, începând cu al 2-lea an, ne-au ajutat să creștem. Și am continuat să creștem pas cu pas. Până în 2014, când mi-am dat seama că există o piață care va crește extrem, extrem de mult, cea de online.
Era o piață pe care o refuzam categoric, până la acel moment. Nu aveam un fond de investiții în spate. Și era riscul trimiterilor cu (plata -n.red.) ramburs. Riscul de furt era foarte mare. Ce-am fi procesat noi din rambursuri, pe zi, era de 10-15 ori cifra noastră de afaceri dintr-o lună. Ne cam speria atât de mult cash. Dar în 2014 mi-am dat seama că, dacă nu dezvoltăm servicii pentru e-com (comerț electronic - n.red.), capacitatea noastră de a rezista în piață doar cu serviciile personalizate sau livrarea în aceeași zi era foarte mică.
Așa că am construit sisteme. În general, în zona de software. Dar și hardware, am făcut un fel de bancomat construit «in house» în care să colectăm acest cash, să fie foarte sigur și să putem să ne adresăm acestei piețe.
Am început cu livrări în aceeași zi pentru e-com, după care am început să livrăm și a 2-a zi în București. După care pas cu pas ne-am extins și în țară.
Sameday a fost, la început, în București. Foarte mult pe biciclete și scutere și pe bază de parteneriate”.
eMAG a investit, dar nu ca să își facă firmă de curierat (de la min 9.29):
„În primii 10 ani am crescut între 20 și 50%. Am fost profitabili încă din primul an, cu 12-15% profit net anual.
Fostul meu asociat, Octavian, a decis să iasă din companie. Am găsit un investitor: eMAG, împreună cu fondul de investiții din spate. Și practic am intrat într-o nouă eră a dezvoltării companiei (...).
Am făcut o propunere, care a fost acceptată cumva.
Îmi doream foarte mult la acel moment - și am reușit să conving investitorul! - să nu transformăm Sameday în curierul eMAG.
Voiam ca ei să investească în Sameday pentru a construi un curier dedicat e-com-ului. Să dezvoltăm piața de e-com, după care e treaba eMAG-ului cât de mult reușește să ia din această piață.
Asta a fost temelia parteneriatului pe care l-am construit împreună”.
Drumul pachetelor. Ce se întâmplă în depozite și pe trasee (de la min 14.36)
„Ca (un magazin online – n.red.) să te convertească în client sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le găsești acolo: gamă de produse, preț și opțiuni de livrare cât mai multe și mai rapide.
După ce alegi opțiunea de livrarea, pachetul tău va ajunge la noi. Noi vedem, la început, doar un număr, care se va transforma într-o sarcină de preluare pentru un curier.
Acesta merge la adresă și ridică acel colet.
Îl duce într-un hub (depozit local – n.red.) aferent fiecărui oraș, este sortat, pus într-o cușcă și trimis către un hub mare de sortare. Avem trei hub-uri mari în România: 2 în București și unul în Sibiu.
Sistemul (software construit de Samedeay – n.red.) decide în mod automat către ce hub trebuie rutat acel colet.
În funcție de nivelul de încărcare al fiecărui hub, știm în timp real ce trimiteri vor sosi și avem grijă să nu depășim capacitatea de procesare.
În hub-urile mari, se sortează cu soluții automatizate (scannere, benzi de sortare etc – n.red).
Sorterele sortează rapid. Iar sistemul îi spune, în mai puțin de 7 secunde, pe ce tobogane trebuie să ducă fiecare colet.
Pachetul ajunge într-un camion și e dus în orașul de livrare. Acolo se descarcă și se sortează: merge către easy box sau home delivery. Iar curierul duce pachetul, fie la locker-ul easybox indicat, fie la adresă.
Am investit foarte mult în tehnologie. Avem un core system (sistem central – lb eng.) pe care se bazează toate celelalte sisteme. Foarte multe sisteme".
Easybox-urile. De ce sunt mai mult decât niște sertare automate (de la min 18.28)
„Easybox-ul, în sine, e un dispozitiv IoT (internet of things – n.red). E o întreagă platformă IT care comunică cu core system-ul nostru permanent.
Easybox-ul știe să se diagnosticheze singur în fiecare secundă, știe chiar să emită și un tichet în sistemul de service dacă are o problemă.
Avem cam 5.000 deja montate, dar continuăm să instalăm altele în fiecare zi. Dintre ele, 3.900 sunt în România (iar alte 403 sunt în Bulgaria, iar restul, în Ungaria - n.red.). În România, 50% din populație e la 10 minute de mers pe jos de un easybox”.
Cât de sigure sunt easybox-urile. Nu le-ar putea deschide pe toate un hacker bun? (de la min 28.05)
„Teama noastră, la început, a fost teama de furt, de vandalizare. Am avut câteva, dar într-o proporție mică.
A doua noastră teamă a fost să avem un hack foarte mare și ... nu știu, toate easybox-urile să se deschidă într-o secundă.
Dar nu cred că aceste 220.000 de box-uri, câte sunt în rețeaua noastră, să poată fi deschise. Pentru că încă de la început am avut acest coșmar cu noi în minte, în orice dezvoltare am construit mecanisme prin care să ne protejăm.
Nu pot fi deschise toate odată. Se pot deschide doar în anumiți pași doar într-o anumită secvență de pași.
Toate easybox-urile au parole cu care se loghează la sistemul central și care se schimbă o dată la 2 ore pentru toate easybox-urile. Curierii la fel, au tokenuri, se fac modificări...
Suntem destul de bine protejați în sensul ăsta. Atât de bine încât uneori, când avem nevoie de anumite update-uri, de anumite schimbări la easybox, inclusiv pentru noi e foarte greu să le facem din cauza mecanismelor de protecție pe care le-am construit”.
Livrarea la ușă e asistată de tehnologie (de la min 39.45)
„Dacă acum 2 ani primeai un SMS în dimineața livrării că venim între 9 și 18, acum primești un SMS cu un estimat de 2h: venim, să zicem, între 12 și 14.00, să livrăm.
În spate avem un algoritm la care am lucrat mai bine de 3 ani prin care toate livrările sunt geo-codate. Iar sistemul știe să coordoneze absolut toate livrările pe drumul critic, să facă alocarea cea mai eficientă per curier și să stabilească ordinea de livrare.
Zi de zi consumăm foarte multe resurse hardware, foarte multe servere ca să «râșnim» în fiecare zi în 200.000 de trimiteri ordonate pe 2.000 de curieri, să construim drumul critic (...)
În momentul de față avem o acuratețe de livrare de peste 90% de această în această fereastră de 2 ore pe care o estimăm”.
La easybox poți să și trimiți colete, nu doar să le primești. Cum procedezi (de la min 01.01.56):
„Acum 2 săptămâni am finalizat toate dezvoltările pentru a deschide rețeaua easybox către persoane fizice sau către persoane juridice, fără un contract activ cu Sameday.
În momentul de față poți trimite extrem simplu un colet de la un easybox către alt easybox, folosind site-ul nostru sau aplicația Sameday.
În mai puțin de un minut emiți o trimitere. Pui coletul la easybox. Nu este nevoie să etichetezi acel colet. Ne ocupăm noi să punem eticheta pe colet imediat ce curierul îl ridică din easybox.
Aplicația Sameday emite un cod QR. Scanezi codul la easybox, pui coletul și mâine este deja livrat către easybox-ul de destinație.
Am lansat acest produs acum 2 săptămâni. Deja vedem o adopție foarte, foarte bună. Deja suntem pe la 300-400 de trimiteri pe zi în mai puțin de 2 săptămâni de la lansare”.
Viitorul curieratului, în condițiile în care în SUA se testează drone, droizi și lockere mobile (de la min 01.07.11)
„Din punctul meu de vedere, în momentul de față, toate soluțiile de care ai vorbit sunt un fel de PR stand-uri pentru companiile care le-au dezvoltat. Și sunt interesante, sunt frumoase, sunt super inovative.
Dar încă nu au dovedit scalabilitate. Iar în curierat ai nevoie de scalabilitate pentru că ai sute de mii, poate milioane de colete pe zi pe care le livrez. Îți dai seama ce ar însemna ca în București, unde avem undeva la 50.000 de colete pe zi, să livrezi cu drone. N-ai mai vedea cerul!
Dar uitându-ne pe un termen mediu, cred cu tărie că soluțiile de livrare de tip «out of home» - lockerele, easybox-urile - vor ajunge spre 80% din total livrări în curierat. Nu doar la Sameday, ci în toată piața. Pentru că sunt soluții mult, mult mai sustenabile, mai eficiente, mai scalabile.
Pe un orizont de 15 ani cred că 100% din livrarea last mile (la ușă - n,.red.) se va face cu mașini electrice.
Într-un procent foarte mare sau poate chiar spre 100% inclusiv „line haul-ul” (transportul de linie - n.red.) se va face cu tiruri electrice (...)
Ce s-ar putea să mai vedem în următorii 15 ani sunt drone de transport între orașe. Deci drone, avioane fără pilot, care să facă line holul dintre București și Cluj, de exemplu. Deja sunt soluții în piață de avioane care pot transporta 500 de kilograme”.