Pandemia a adus, dincolo de amenințarea sanitară, distanțarea socială, o piatră de încercare pentru echilibrul nostru psiho-emoțional. Anxietatea, tristețea și chiar tendințele depresive și-au făcut loc în viețile noastre și, în lipsa suportului oferit de socializare, până la nefericire a mai fost doar un pas.
Florin Alexandru, autor de bestseller, specializat în inteligența emoțională, analiza credibilității și recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System) dar și singurul român acreditat de Paul Ekman International, ne-a explicat cum putem depăși cu bine această perioadă în care interacțiunea socială e mult diminuată, cu ajutorul inteligenței emoționale.
Dependența de socializare, mit sau adevăr?
Oamenii sunt ființe sociale, iar interacțiunea ne oferă multiple satisfacții, astfel încât putem vorbi de o adevarată dependență de socializare.
Supraviețuirea și evoluția accelerată se datorează și ele abilităților de a trăi cu și printre semenii noștri. Dacă la începuturi oamenii se adunau pentru a spune povești în jurul focului sau petreceau iarna în peșteri pentru a se feri de frig, a urmat organizarea în triburi în care ierarhia asigura ordine în cadrul procesului de socializare și, într-un final, o lungă perioadă în care oamenii au dezvoltat modul de a trăi în comunități mai largi.
Astăzi avem rețele sociale, întruniri de grup, activități comune, idealuri comune, dar nevoia de bază se manifestă la fel, nevoia de a socializa și de a ne simți parte din grup.
„Apare o agendă comună de nicăieri și începem să ne transmitem aceleași valori și să le susținem cum se întâmplă acum cu protejarea planetei”, explică Florin Alexandru, analist comportamental. „Observăm cât de repede planeta își revine dacă îi oferim o mică pauză, iar această situație extremă ne arată foarte clar ce avem de făcut pe viitor pentru a trăi în armonie cu această planetă minunată căreia eu îi spun acasă. Bănuiesc că această valoare: „acasă”, ne aparține tuturor, și uite cum socializarea ne ajută să fim Unul.”
Soluții pentru nevoia de socializare
Pentru că pandemia ne-a pus la grea încercare privind interacțiunea socială, pentru a păstra echilibrul emoțional, trebuie găsită o soluție de a satisface nevoia de socializare ce pare înscrisă în ADN-ul nostru.
„Avem neuroni oglindă ce simt emoțiile și energia celorlalți, avem o energie ce o trăim și o dăm mai departe natural fără niciun efort special și fără să fie nevoie de a fi aproape unul de celălalt, avem un limbaj non-verbal ce se exprimă și transmite mesaje de la o oarecare distanță. Suntem perfect echipați de la mama natură pentru adaptare.
Să ieșim din condiționarea impusă de minte și să observăm că socializarea și nevoia de apartenență ne-o îndeplinim fără un efort considerabil.
Să stăm în prezent, să îi sunăm pe cei dragi, să ne vedem online, cu toate că nu avem doar situații ce țin de muncă, iar la finalul sesiunii, să mai rămânem conectați pentru încă 5-10 minute întrebându-i pe ceilalți cum se simt în perioada asta și ce obiceiuri noi au adoptat”, sugereaza Florin Alexandru.
Un moment pentru noi
Această perioadă, însă, abordată corect din punct de vedere emoțional, se poate dovedi plină de câștiguri, deoarece ne permite să ne orientăm mai mult către familie și către noi inșine.
”Pentru a profita de situația actuală, este necesar să o acceptăm în prima fază și asta presupune acel gând ce pleacă spre nemulțumire că suntem obligați să trăim în condițiii speciale sau să anulăm acel gând prin a găsi noi îndeletniciri.
Sportul ne apropie de noi și, făcut cu regularitate, ne oferă oportunitatea de a ne cunoaște mai bine. Apoi, să citim cărți, dar nu cele mai ușoare, ci acele cărți ce ne provoacă să trecem de mintea aceasta rațională cum este David R. Hawkins, Don Miguel Ruiz sau Daniel Kahneman.
Doar câteva exemple ce cu siguranță ne vor întoarce atenția dinspre exterior, spre interior”, spune Florin Alexandru.
E momentul pentru familie
”Nu în ultimul rând, e foarte important să ne jucăm și să ne conectăm cu ceilalți membri ai familiei. Să ne facem un obiectiv de familie comun, să ne ocupăm de pasiunea fiecărui membru și să oferim cadrul necesar ca noi să ne putem manifesta.
Să ne reinventăm, să reînvățăm o abilitate nouă, să lucrăm la acel proiect ce l-am tot lăsat la urmă, să lăsăm potențialul imens din noi să se exprime prin intermediul pasiunii, adică a iubirii din noi”, mai spune analistul comportamental.
2020, anul oportunităților
Orice criză sau moment de cumpănă, așa cum este și aceasta pandemie, ascunde și oportunități. Astfel, 2020 pare a fi momentul in care ne putem da un reset, intrând cu inima deschisă într-un proces de adaptare la noi condiții de trai.
Iar dezvoltarea inteligenței emoționale ne poate oferi suportul necesar în acest demers.
”Adaptarea presupune acceptare, vulnerabilitate, să ne repoziționăm ca învățăcei, adică poarta de intrare în această minunată calitate ce are darul de a le dezvolta pe toate celelalte.
Da, consider că este o oportunitate, într-adevăr, dar în același timp aș mai menționa că inteligența emoțională nu este doar un moft, ci o necesitate”, explică Florin Alexandru.
Inteligența emoțională, o necesitate
Pentru a explica mai bine ideea, specialistul formulează și un exemplu în care ne putem regăsi mulți dintre noi.
”De exemplu, nu sun o fostă colegă de muncă foarte bună în copywriting pentru că îmi e frică de respingere. Am crezut asta timp de vreo 6 luni de zile, ca mai apoi, printr-o ironie a sorții, să am ocazia să vorbesc cu ea la un eveniment și să aflu că ea își dorește de circa 6 luni să se reîntoarcă.
Frica mea de respingere m-a făcut să fiu eu în continuare manager pe partea de copy în cadrul echipei și să pierd circa 2 ore zilnic cu asta doar din cauza fricii mele de respingere.
Ei, dacă ne-am așeza emoțiile și le-am confrunta, ar fi mult mai simplu. Eu aș fi încercat și timp de 6 luni de zile, îmi foloseam cele 2h zilnic spre a livra ceva valoros în comunitate. Este doar un exemplu care ne arata că inteligența emoțională este o necesitate.”
Diferența dintre fericire si plăceri de zi cu zi
Încă de la începutul pandemiei, oamenii s-au grăbit să vorbească despre tot ceea ce-i făcea fericiți înainte și acum nu mai este accesibil. Astfel, fericirea a devenit un subiect tot mai sensibil, iar noțiunea însăși de ”fericire” a fost tot mai des pusă în discuție.
„În ceea ce fac, observ adesea că oamenii fac o confuzie foarte clară între fericire și plăceri de zi cu zi. Observ oameni ce aleargă spre aceste plăceri pe care și le satisfac cu mult efort și timp dedicat, ca mai apoi să caute liniște și relaxare”, spune Florin Alexandru.
”Exact ca în povestea renumită a lui Robin Sharma cu satul de pescari în care un absolvent la Harvard ajunge într-un sat de pescari din Mexic și vrea să îi învețe pe aceștia să facă bani, ca la final, după ce au făcut banii de care vorbea absolventul de Harvard, să facă același lucru ce îl fac în prezent, să se odihnească și să pescuiască.
Ca să putem fi fericiți, trebuie să ne fie foarte clare răspunsurile la câteva întrebări: Ce presupune fericirea? Să facem ceea ce ne împlinește. Cum ajungem la activitatea ce ne împlinește? Să observăm ce facem și să vedem activitatea în care ne pierdem. Adică să observăm ce ne pasionează. Cum facem o afacere din ceea ce ne pasionează? Prin a lăsa creativitatea să se exprime. Cum se exprimă această creativitate? Prin mediul și atmosfera pe care o construim în jurul nostru. Adică o stare de armonie, de bucurie, de simplitate, în care să ne dăm timp și spațiu pentru creație.”
Pentru a înțelege ce ne face fericiți, este important, așadar, să îmbrațișăm schimbarea, să trăim în prezent, în armonie, cu bucurie, acceptându-ne emoțiile ca parte din noi. Iar în acest proces inteligența emoțională este cadoul ce ne determină să vedem cât de frumoasă este viața pe care o trăim, cu bunele si provocările ei zilnice.