De la singurătate la comunitate

De la singurătate la comunitate

Povestea din numărul trecut din cadrul „conversațiilor fragile”, consemnată de Rucsandra Pop, a fost despre Laura, o tânără femeie care a fost abuzată sexual în copilărie.

După o viață întreagă în care a tăcut, Laura a prins curaj sa vorbească despre asta unui psiholog. Apoi să-i mărturisească soțului său că are acest secret, bine ținut în frâu și împins adânc în conștiința sa.

Apoi, ne-a scris nouă, pe  https://fragile.live/ , pentru a-și mărturisi povestea și prin asta, poate, să ajute și alte femei în situații similare să nu mai tacă, să nu mai țină ascunse aceste întâmplări care pot altera definitiv și sufletul și viața unor fete tinere, care, din nefericire, au trecut prin evenimente similare. Dar, în primul rând, să se vindece și să meargă mai departe.

Țin minte cu câtă coerență, asumare și delicatețe ni s-a prezentat Laura. Eram încă în pandemie, ea nu era din București, și ne-am văzut în mediul online. Ne-a mărturisit că a fost impresionată de documentarul Fragile, că s-a regăsit în una dintre povești, că vrea să ne povestească ce e cu ea, de ce și de când.

A fost de o sinceritate zdrobitoare. Iar noi știam, și știa și ea, că trebuie spus tot, că trebuie trecut prin acel întuneric, pentru ca sufletul ei să se vindece. Întâlnirea cu ea a fost o necesitate.

ADVERTISING

Din păcate, nu doar că nu e singura, ci exista un număr îngrijorător de cazuri similare în România, în ultimii ani.

În anul 2010, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copiilor și Adopție a înregistrat un număr de 11.200 de cazuri de violență împotriva copiilor. În 2015 peste 13.500 de cazuri, în 2016 peste 14.300 de cazuri, în 2017 au fost raportate peste 15.300 cazuri iar în prima jumătate a anului 2018 peste 7.800 de cazuri.

Deși datele ilustrează o creștere, este cunoscut faptul că se raportează doar o mică parte parte din numărul total al comportamentelor abuzive împotriva copiilor. Statisticile arată că peste 90% dintre abuzuri se întâmplă în familie sau în cercul de încredere al copilului (sursa).

La fel i s-a întâmplat și ei. Unul dintre frații săi a supus-o unor abuzuri timp de ani de zile, timp în care, la fel ca orice copil supus unei astfel de traume, a trecut prin câteva etape - mai întâi nu știa ce i se întâmplă, au intervenit amenințările din partea lui, pentru a o reduce la tăcere, apoi a început să trăiască în această nouă paradigmă, până când acesta a plecat din oraș. Și apoi a tăcut un șir lung de ani. 

ADVERTISING

„Cel mai tare mă intrigă nedreptatea față de copilul care am fost. Acum văd cu ochi de adult copilul de atunci și asta îmi este foarte greu să procesez, să diger, să înțeleg cum a trăit copilul ăla atunci. Dacă aș fi ca adult pus în situațiile în care am fost pusă când eram copil, nu știu dacă aș putea duce. Și asta mi se pare foarte crud față de copilul din mine, de fetița din mine”, spunea Laura.

Ce m-a emoționat cel mai tare din povestea ei, este imaginea fetiței retrase, care are un secret dureros, cu care trebuie să trăiască. „Întotdeauna m-am simțit diferită”, spunea ea. “Mă retrăgeam, îmi plăcea să fiu invizibilă față de ceilalți. Poate mă protejam de ceilalți, nu știu. Dar eu niciodată nu am fost într-o gașcă de copii. Eu am fost victima perfectă pentru bullying pentru că nu aveam curajul să lupt pentru mine sau să ripostez la ceea ce mi se zice”.

Îmi răsună în minte cuvintele dintr-o altă statistică: „67% dintre abuzurile sexuale sunt comise de către o persoană ce are acces la copil și pe care copilul o cunoaște. Abuzurile se petrec în locuri aparent sigure”…. O persoana pe care copilul o cunoaste…. locuri aparent sigure ….. Singurătate.

ADVERTISING

Singurătatea în care s-a aflat, izolarea autoimpusă, i-au fost singurii aliați, și totodată, cei mai mari dușmani. Pentru că nu cunoștea ideea de comunitate. Și nici nu avea cum, la vârsta aceea.

Cam în aceeași perioadă în care mă vedeam cu Laura și îi ascultam povestea, am participat la una dintre întâlnirile anuale ale Asociației A.L.E.G., Forumul Învingătoarelor.

A.L.E.G. ne fusese parteneră în proiectul Fragile, o cunoșteam pe Eniko Gall, minunea de femeie care a înființat organizația, le apreciam demersul și eforturile, și mi-am dorit să le fiu alături în acea zi. Am intrat în sală. Era plină de femei, la fel ca mine, fiecare cu câte o poveste pe care dorea să o împărtășească și să își găsească surorile întru vulnerabilitate și forță.

Pentru o oră și jumătate, toate am fost la fel, ele au vorbit, au marturisit cum și-au petrecut ultimul an, de când nu se mai văzuseră. Ținuseră legătura una cu cealaltă, mai ales în mediul online, dat fiind faptul că știm că pandemia a cauzat o creștere a violentei domestice și a abuzului asupra femeilor, în cuplu.

Le ascultam poveștile de pe un scaun de pe ultimul rand, mă emoținam invariabil de fiecare dată atunci când vedeam bucuria din ochii lor, când vedeam cât de bine le face să facă parte din acea comunitate, cât de bine le face că nu se simt nici singure, nici singurele în acea situație.

La finalul întâlnirii, și-au dăruit, pe rând, câte un gând de încurajare către prietena, sora din dreapta sa, din cercul format, o broșă #SiEuReusesc, într-un mic ritual care atesta faptul că sunt solidare și că așa vor rămâne.

Nu am putut să nu îmi dau seama că Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G.) ajută ca statisticile să se transforme în ființe vii, în suflete vindecate, în soluții reale, în demnități redobândite.

Nu pot decât să simt mai puțină neliniste, atunci când știu că o astfel de organizație există și că poate, și este sprijin atât de multor femei aflate în situații vulnerabile, având comunități în Sibiu, București, Brașov, Satu Mare, Cluj, în rețeaua Învingătoarelor din toată țara. 

A.L.E.G. există din 2004, și de atunci activează în domeniul combaterii și prevenirii violenței împotriva femeilor și promovării egalității de gen.

Așa cum chiar ei spun: “oferim serviciul licențiat de informare și consiliere psihologică în sprijinul femeilor care se confruntă cu violența domestică și copiilor lor.

Punem la dispoziție și un serviciu de consiliere online. Acordăm informare și sprijin telefonic, prin email sau față în față cu personal specializat inclusiv pe tematica violenței sexuale. Consilierea și asistența juridică, precum și grupul de suport #SiEuReusesc întregesc pachetul de servicii menit să ajute orice femeie să găsească resursele pentru a învinge violența. Contribuim la formarea de grupuri de sprijin și în alte localități din țară”.

Credem în educație și în prevenirea violenței. Implementăm proiecte educative în unitățile de învățământ. Oferim sesiuni de formare pentru specialiștii cu atribuții în combaterea violenței – profesori, consilieri școlari, polițiști, psihologi, avocați, asistenți sociali.

Derulăm anual campanii de conștientizare a publicului privind violența de gen, în Sibiu dar și în țară. Schimbam legi și destine.

Alături de rețele naționale și internaționale, milităm pentru schimbarea legislației în vederea obținerii unor instrumente legislative mai bune și a unor soluții mai sigure pentru orice femeie, dar și pentru o viața trăită fără violență”.

Și mie îmi arată viața în ultima perioadă, chiar dacă din alt unghi, nu neapărat cel al violenței domestice, că nu nu ne putem feri de întâmplări și evenimente care ne vulnerabilizează, că nu ne putem feri de durere, lipsă de siguranță și încercări.

Că uneori nu știm încotro să ne îndreptăm, că ne simțim pierduți și slabi. Că iubim și dorim, ca mame, fiice, surori, să ne fie bine, nouă și celor pe care îi iubim, și că singurul răspuns dătător de speranță este să ținem aproape, să știm că nu suntem singure, că nu suntem neajutorate.

Că facem parte dintr-o comunitate de suport și că atâta vreme cât putem fi ajutate, trebuie să cerem acel ajutor. Iar vremurile bune vor reapărea, într-o zi.

Pentre femeile care trec prin abuz emoțional, și mai ales fizic, A.L.E.G. reprezintă acel sprijin real, un ajutor de nădejde și o ancoră care poate reda sentimentul de siguranță și speranță.