La cât de poluat e deja Bucureștiul, dacă ținem la sănătate, nici n-ar trebui să ne treacă prin gând să mai construim și pe puținul spațiu verde rămas în oraș. Totuși, cu PUZ-ul Sectorului 2 din nou în vigoare, zeci de hectare de spațiu verde riscă betonarea. Cum luptăm noi, cetățenii, pentru dreptul la aer curat.
Tot astăzi, la Citizen, despre ce să facă primăriile ca să nu mai moară bucureșteni sfâșiați de câini sau loviți de mașini. Dar și despre ce înseamnă pentru noi, cetățenii, zvârcoleala politică din ultimele săptămâni.
Despre toate, pe larg, în cel mai nou episod al podcast-ului Citizen, realizat de Gabriel Kolbay și Irina Zamfirescu (Zamfi), activist pentru drepturile omului la ActiveWatch:
Mai jos, câteva dintre principalele declarații ale Irinei Zamfirescu și minutul din podcast la care le puteți asculta:
De ce PUZ-urile de sector fac mai mult rău decât bine (de la min 03:32):
„Planul urbanistic zonal (PUZ) de sector este ceva ca o inovație. Ne arată niște direcții de dezvoltare pe sector. Că de aia se cheamă PUZ de sector.
Planul urbanistic general (PUG) - pe care toate orașele din țara asta îl au ca documentație fundamentală pentru urbanism - face același lucru, dar la nivel de oraș. Logica fiind că un oraș e un întreg, trebuie să-l dezvoltăm coerent, trebuie să aibă sens de la un capăt la celălalt.
Prin acest plan urbanistic general protejăm și spațiile verzi (...) Deci are sens un plan urbanistic general pentru un oraș.
Un PUZ înseamnă să gândim o bucățică de oraș. E un pic bizar.
Dacă ne uităm cum arată Bucureștiul, vom ști întotdeauna că suntem în Sectorul 3. Sau că suntem în Sectorul 4. Și tot așa. Și asta pentru că fiecare primar face cu sectorul lui fix cam cum și-ar face la el acasă, cum ar fi. Cum îi place lui! (...)
Trivial așa, ar fi cea mai simplă dintre sarcini: să se vadă primarii la o cafeluță și să vorbească despre diverse situații. Dar, în continuare, cred că e cea mai complicată sarcină, în București: coordonarea (între primari - n.red.) pe absolut orice temă.
Eu cred că e profund greșit, pentru că ăsta este un oraș, nu sunt 6 sectoare, dar aproape că m-am conformat că nu se poate face nimic”.
Să-și întocmească primăriile propriile documentații de urbanism? Sau e mai bine cu firme private? (de la min 06:47)
„În continuare eu nu știu cine a avut prima dată această idee a PUZ-urilor, din ce căpșor a izvorât.
Nu am această informație, nu cred că am văzut-o în spațiu public vreodată.
Eu cred că tipul ăsta de documentație de urbanism, care îți arată cum și unde se dezvoltă orașul, este o chestiune profund de interes public.
O instituție publică e – prin definiție – mediatorul între interesul public și interesul privat. Instituția se asigură că interesul privat e reprezentat, în oraș, dar deservește interesul public.
În momentul în care tu ai niște firme private care fac niște PUZ-uri de sector, uneori chiar gratuit... Te gândești. Ce companie ar dona către o instituție publică, o documentație atât de complicată? O companie care e foarte interesată de documentul respectiv.
Punem lupul paznic la oi, cum era vorba, nu? (...)
Păi și cine să le facă? Dacă nu niște companii private, cine ar putea? Uite, înainte de 1990 a existat în București ceea ce se intitula Institutul Proiect București.
Sigur, dacă e dinainte de 90, e o chestie comunistă. Huo, huo! Nu spun că o instituție publică ar trebui să se apuce să facă orice înseamnă proiect în orașul ăsta.
Dar cred că tipul ăsta de documentație, care este una profund profund de calitatea vieții oamenilor, cum este un plan urbanistic general, cum este această inovație numită PUZ de sector, trebuie să fie în primul și în primul rând izvorâtă din mintea și sufletul autorității publice”.
Cum ne salvăm spațiul verde? (de la min 29:54)
Cum am făcut și până acum. Adică nu e ca și cum avem altceva de făcut!
(Ne apărăm spațiile verzi – n.red.) prin aceste grupuri absolut minunate de cetățeni care își dedică timp, energie și bani pentru aceste situații, pun presiune, fac proteste, petiții, merg la primărie, uneori în instanță. Unde, din nou, oamenii dau bani din salariile lor să angajeze avocați, alocă timp... e o chestie!
Mă uitam la unii oameni din grupurile astea civice. Ajung atât de pasionali în treaba asta, încât ajung să îi consume aproape 100% speța. Deci e atât de importantă pentru ei ideea de aer sănătos, de spațiu verde, de oraș oleacă mai bun pentru noi toți....
Ei luptă pentru spațiul verde dintre blocuri sau pentru un parc în care nu ajung niciodată să se plimbe. Una e când lupt pentru un loc de parcare rezidențial. E clar că mă va deservi pe mine. Și alta e când muncesc pentru un bun public esențial, numit aerul curat.
Dar ei muncesc pentru noi toți. O fac pentru comunitate. Și cred că am putea să-i ajutăm și noi, ceilalți, care nu suntem neapărat în grupul civic.
Cu mers la un protest, cu contribuit financiar, dacă e cazul, în instanță, inclusiv cu promovat pe rețelele de socializare, oricum am putea fi de ajutor. Mie mi se pare că-i datoria noastră, căci cu toții beneficiem de treaba asta.
Nicușor Dan vrea un plan urbanistic pentru tot Bucureștiul. Mai are timp? (de la min. 26:38)
„Eu nu cred. Se străduiesc să-l facă de vreo 12 ani, cam așa.
Și în plus - asta este strict opinia mea! - eu nu cred că primarul general și-a pus sufletul în acest proiect.
Mie mi s-a părut atunci - cred că a fost în primele zile din ianuarie, când s-a organizat conferința de presă - că o nuanță e foarte importantă.
A spus-o cineva din partea elaboratorului PUG de la Mincu (Universitatea de Arhitectură Ion Mincu - n.red) care mi s-a părut că a vrut să sublinieze că, de fapt, am ajuns să deblocăm acest PUG datorită intervenției Ministrului Dezvoltării.
Nu știu dacă a fost așa, o propoziție cumva aruncată, dar am simțit că a vrut să dea o zmetie primarului general. A fost percepția mea.
În fine, e posibil să greșesc, dar nu am simțit în niciun moment că e pasiunea primarului general acum să se apuce de acest PUG. E posibil să nu mai aibă de ales.
Eu habar n-am ce înseamnă, în termen de muncă, să faci chestia asta. Doar că aș vrea să precizez o situație.
Un PUG - care e un document extrem de complex - presupune, pe de o parte, o muncă uriașă de colectat de date. Trebuie să iei date de orice fel despre toate din oraș. Este un volum uriaș de date, după care trebuie să le procesezi ca tu să poți să ai niște propuneri. Procesatul, în sine, e o muncă uriașă.
Faci propunerea de PUG. După care, frumos, decent și în acord cu principiile democrației, ar fi să stăm și să le vorbim, tu elaborator, tu instituție publică, tu comunitate.
Ca eu să pot să-mi dau cu părerea dacă acest PUG - care mie îmi va afecta viața cel puțin pe următorii 10 ani - (că pe cel în vigoare îl avem de 23 de ani) - trebuie să-mi explici ce scrie în PUG, dacă tu ești de bună credință.
Că eu, cetățean, n-am fost la Mincu la Facultate și nu înțeleg (...) Deci, dacă ar fi un demers de bună credință, de consultare a cetățenilor - ceea ce eu cred că este fundamental - explicatul și colectatul de feedback de la populație în sine ar fi un proces care durează foarte mult. Deci eu cred că nu se poate așa de repede.
S-ar putea să se poată doar de disperare. Nu știu dacă e neapărat un lucru bun, pentru că ce iese din disperare s-ar putea să ducă în același loc: la disperare”.
Ce mai puteți asculta în episodul de astăzi al Citizen?
Am discutat cu Irina Zamfirescu și despre:
- cine și cum ar trebui să ne garanteze siguranță în oraș. Cine să se asigure că nu ne sfâșie câinii și că nu ne lovesc mașinile atunci circulăm corect (de la min. 29:42)
- cu ce se ocupă oamenii pe care i-am ales să administreze Capitala. Ce alianțe politice se fac și se desfac. Și cum ne influențează asta pe noi, cetățenii (de la min. 43:18).