Familiile din China pot avea de acum și al treilea copil. Decretul a fost semnat vineri de autoritățile de la Beijing și vine ca o măsură disperată pentru a ține sub control o criză demografică prin care sunt amenințate prosperitatea și influența globală ale Chinei.
În cadrul sesiunii de vineri, Comitetul permanent al Congresului Național al Poporului a anulat amenzile pentru încălcarea restricțiilor anterioare și a cerut măsuri pentru acordarea concediului de creștere a copilului și resurse pentru îngrijirea copiilor, relatează Euronews.
Noi măsuri financiare pentru ”ușurarea greutăților care apasă pe familii” vor fi luate, potrivit amendamentului.
Amendamentul include și măsuri menite să combată discriminarea la locul de muncă a femeilor însărcinate și a celor care au născut recent. Acesta este considerat de autoritățile chineze principalul motiv pentru care femeile refuză să mai facă alți copii, pe lângă costuri și spațiile mici în care trăiesc.
Decizia a fost inclusă în cadrul unei ceremonii de depunere a amendamentelor la Legea Planingului Familial al Populației și este doar una dintre măsurile prin care Partidul Comunist aflat la putere în China încearcă de decenii să dicteze dimensiunea familiilor în linie cu directivele politice.
De șase ani, chinezii pot avea doi copii
În anii '80, China a limitat strict majoritatea cuplurilor la nașterea unui singur copil, o politică ranforsată cu amenințarea unor amenzi usturătoare și pierderea locului de muncă. Aceasta a dus la abuzuri pe scară largă, care au inclus și avorturi forțate.
Preferința pentru băieți i-a determinat pe unii părinți să ucidă fetițele nou-născute, iar asta a dus la un dezechilibru în ponderea sexelor în China.
Dar China s-a lăudat că politica sa a copilului unic a fost un succes și a prevenit 400 de milioane de nașteri în țara cea mai dens populată, astfel salvând resurse și contribuind la creșterea economică.
Legislația a fost relaxată pentru prima dată în 2015, când chinezii au primit dreptul de a avea doi copii în momentul în care oficialii au recunoscut amploarea consecințelor pe care scăderea natalității le-a avut în țară.
Dar chinezii nu mai vor copii
Cifrele arată însă că rata natalității scădea deja de dinainte de strategia copilului unic: numărul de copii într-o familie deja scăzuse de la șase în anii '60 la mai puțin de trei în anii '80, potrivit Băncii Mondiale.
Decizia din 2015 de a permite familiilor să aibă doi copii abia s-a reflectat în cifrele de la ultimul recensământ (în 2020), când populația Chinei ar fi atins 1.411 miliarde, în creștere cu 72 de milioane față de 2010.
Statisticile au arătat că în 2020 s-au născut 12 milioane de bebeluși, în scădere cu 18% față de 2019, când se născuseră 14,6 milioane.
Între timp, numărul adulților cu vârsta potrivită pentru muncă a scăzut în ultimul deceniu, iar populația a crescut cu greu.
Chinezii cu vârste peste 60 de ani reprezentau 18,7% din populația totală a Chinei în 2020, în creștere cu 5,44% față de 2010. În același timp, populația aptă de muncă a scăzut până la 53,3% de la un total de 70,1% în urmă cu un deceniu.
Trecerea la legea care permitea familiilor să aibă al doilea copil a dus inițial la o creștere a numărului de nașteri, dar efectele sale s-au risipit curând, iar numărul total de nașteri a continuat să cadă antrenat de decizia multor femei de a nu-și întemeia o familie.
Problema lipsei de forță de muncă necesară pentru a susține populația îmbătrânită se regăsește și în Germania, Japonia și alte țări bogate.
Diferența dintre ele și China este că ele pot atrage investiții în fabrici, tehnologii și active străine, în timp ce China este o țară cu venituri medii care se bazează mult pe agricultură și muncă fizică brută.
Iar teama cea mai mare este că populația Chinei va îmbătrâni înainte ca țara să devină bogată.
Citește și:
