3 moduri în care îngrășămintele ajută la creșterea producției

3 moduri în care îngrășămintele ajută la creșterea producției
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Folosirea îngrășămintelor s-a dovedit de mult timp cea mai eficientă practică pentru maximizarea productivității în culturile agricole. Așa se explică faptul că fertilizarea este folosită pe scară largă de fermierii din întreaga lume, conștienți de faptul că fără aportul îngrășămintelor nu se poate vorbi de o agricultură competitivă.

Pentru a înțelege mai bine importanța îngrășămintelor în agricultura modernă, îți prezentăm principalele moduri prin care acestea ajută la creșterea productivității.

Asigură necesarul de hrană al plantelor

Ca orice organism viu, plantele au nevoie de hrană pentru a se dezvolta, iar rolul de bază al îngrășămintelor este acela de a le asigura necesarul de substanțe nutritive pe tot parcursul perioadei de vegetație.

ADVERTISING

Deși există diferite tipuri de îngrășăminte, toate conțin substanțe folosite de plante pentru a se hrăni. Acestea se regăsesc în componența îngrășămintelor în diferite concentrații și ajung în sol în urma lucrărilor de fertilizare. De aici, sunt absorbite de plante prin intermediul rădăcinilor, ajutând la derularea proceselor metabolice care fac ca plantele să se dezvolte și să se înmulțească.

Absorbția substanțelor nutritive poate fi făcută de plante și la nivel foliar, atunci când se folosesc îngrășăminte specifice. Spre deosebire de îngrășămintele obișnuite, care se aplică pe sol sub formă de substanțe solide, îngrășămintele foliare se aplică direct pe plante sub formă de soluții lichide.

ADVERTISING

Cresc rezistența plantelor la boli

Plantele care au suficientă apă și hrană se adaptează mai ușor mediului în care cresc, și astfel capătă rezistență sporită în fața bolilor. E adevărat că îngrășămintele nu sunt le fel de eficiente în acest sens precum fungicidele, însă ajută plantele să facă față mai ușor atacurilor.

Explicația stă în faptul că îngrășămintele aplicate la timp și în cantități optime conferă plantelor necesarul de substanțe precum calciu, cupru sau siliciu. Acestea au un rol important în sistemul imunitar al plantelor, făcându-le mai rezistente în fața atacurilor bacteriilor, ciupercilor și virusurilor care provoacă boli în culturi.

ADVERTISING

De asemenea, îngrășămintele ajută plantele să se refacă mai rapid după astfel de boli, atunci când sunt încă foarte vulnerabile.

Permit înființarea de culturi în zone mai puțin fertile

Un sol fertil este cel care conține  în mod natural toți nutrienții necesari unei culturi, în cantități suficiente. Aceste resurse nu sunt însă inepuizabile, iar un teren pe care se cultivă an de an va devenit tot mai puțin fertil, pe fondul scăderii cantității de substanțe nutritive din compoziția sa.

Îngrășămintele compensează însă acest handicap și pot transforma un sol mai puțin fertil într-un teren roditor. Astfel, cu ajutorul lor pot fi puse în valoare suprafețe considerate nerentabile pentru culturile agricole.

Mai multe hectare cultivate înseamnă automat și o producție mai mare, iar acest fapt se datorează în bună măsură îngrășămintelor folosite.

Tipuri de îngrășăminte

Îngrășămintele se clasifică în funcție de modul în care au fost obținute, precum și de elementele nutritive care intră în componența lor.

Astfel, ținând cont de primul criteriu enunțat, îngrășămintele se împart în două categorii principale. Prima dintre ele este reprezentată de îngrășămintele chimice, obținute pe cale sintetică prin prelucrarea unor resurse care conțin nutrienții necesari plantelor.

În cealaltă categorie se găsesc îngrășămintele naturale sau organice. Acestea se obțin din deșeurile animalelor, resturile vegetale precum și din resturile provenite din exploatarea diferitelor minerale. Este vorba de resurse naturale care nu necesită nici un fel de procesare, sau o procesare minimă - cum ar fi tocarea frunzelor uscate adunate din grădină.

În funcție de substanțele conținute, îngrășămintele pot fi principale, secundare și microelemente. Primele conțin substanțele nutritive de bază – azot fosfor și potasiu – iar cele secundare conțin sulf și calciu. În categoria microelementelor intră îngrășămintele care conțin zinc, cobalt, cupru, mangan și bor.

Sperăm că acest material ți-a oferit suficiente argumente care să te convingă de necesitatea folosirii îngrășămintelor pentru orice fel de cultură agricolă