Un somn prelungit are un efect negativ asupra performanțelor cognitive, mai ales la persoanele care suferă de depresie, potrivit concluziilor unui nou studiu. Cercetarea sugerează că somnul ar putea fi un factor de risc modificabil pentru declinul cognitiv la persoanele depresive.
Cercetătorii analizează de ceva vreme relația dintre durata somnului și sănătate, în special sănătatea cerebrală, scrie NewAtlas. Consiliul Global pentru Sănătatea Creierului (GCBH) recomandă ca adulții în vârstă să doarmă între șapte și nouă ore pe noapte pentru a-și menține sănătatea și funcționarea creierului.
O cercetare condusă de Centrul de Științe ale Sănătății al Universității Texas din San Antonio (UT Health San Antonio), publicată în jurnalul Alzheimer’s Association, a analizat dacă legătura dintre durata somnului și performanțele cognitive este influențată de depresie.
„O durată lungă a somnului, dar nu una scurtă, a fost asociată cu o cogniție globală mai slabă și cu deficiențe în abilități cognitive specifice, cum ar fi memoria, abilitățile vizuo-spațiale și funcțiile executive.
Aceste asocieri au fost mai puternice la persoanele cu simptome depresive, indiferent dacă luau sau nu antidepresive”, a spus autoarea principală a studiului, Sudha Seshadri, directoarea fondatoare a Institutului Glenn Biggs pentru Alzheimer și Boli Neurodegenerative din cadrul UT Health San Antonio.
Cercetătorii au folosit date de la 1.853 de participanți din cadrul studiului de lungă durată Framingham Heart Study (FHS). Participanții, dintre care 42,7% erau bărbați, nu aveau demență sau antecedente de accident vascular cerebral, iar vârsta medie era de aproximativ 50 de ani.
Aceștia au raportat câte ore dorm în mod obișnuit, fiind clasificați în funcție de durata somnului: scurt (mai puțin de șase ore), mediu (între șase și nouă ore) și lung (mai mult de nouă ore). De asemenea, participanții au fost supuși unor teste neuropsihologice pentru a le fi evaluate funcțiile cognitive.
S-a evaluat și prezența depresiei, iar participanții au fost împărțiți în patru grupuri: cei care nu luau antidepresive și nu aveau simptome depresive (grupul de control); cei care luau antidepresive fără simptome depresive; cei care aveau simptome depresive fără a lua antidepresive; și cei care aveau simptome și luau antidepresive.
Rezultatele au arătat că o durată lungă a somnului a fost asociată cu o funcționare cognitivă generală mai scăzută, cele mai pronunțate efecte fiind observate la persoanele cu simptome depresive, indiferent dacă luau sau nu antidepresive. Efecte mai slabe, dar încă semnificative, au fost observate și la participanții fără depresie.
„De asemenea, cei care dormeau mult aveau mai multe șanse să raporteze simptome de depresie. Somnul ar putea fi un factor de risc modificabil pentru declinul cognitiv la persoanele depresive”, a spus Vanessa Young, coordonatoare de cercetare clinică la Institutul Biggs și autoarea principală a studiului.
C.S.