Nici bine nu s-au redeschis școlile, că România a și intrat, destul de abrupt, în valul trei al pandemiei. Dar educația nu mai e un preț pe care să ni-l permitem, copiii noștri au suferit mai mult, iar asta se vede în cazurile care ajung la medic: mai puține viroze, dar mai multe somatizări.
SpotMedia.ro a discutat cu medicul pediatru Mihai Craiu și cu președintele executiv al Organizației Salvați Copiii, Gabriela Alexandrescu, despre cum punem în balanță restricțiile, pe de o parte, și sănătatea emoțională și psihică a copiilor, pe de altă parte, mulți dintre ei izolați la școala de pe canapea, iar asta cu costul obezității, sau chiar scoși în afara școlii, dacă vorbim despre copiii vulnerabili, cu acces limitat la Internet sau la o tabletă.
Am deschis școlile: Cum facem să nu le mai închidem primele
Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România: Ne-am străduit mult să determinăm autoritățile să deschidă școlile, pentru că, din păcate, România a avut cea mai lungă perioadă de închidere a lor.
Copiii au pierdut foarte mult, sunt foarte mulți copii care nu au avut acces la educație, neavând tehnologia necesară, cifrele variază între jumătate de milion și un milion de copii în această situație, aproape un an de zile.
Foarte mulți copii au pierdut și legătura asta directă cu profesorii, cu colegii, au avut o stare emoțională depreciată în această perioadă și ne-am bucurat când ministrul Educației a spus: „Da, deschidem școlile”. Bine, să fie deschise, în condiții de siguranță.
Noi avem și programele Școala după școală, care funcționează în 38 de școli, în condiții foarte bune, nu avem niciun caz de copil cu COVID sau profesor. Vrem să mai deschidem încă 37 de module Școală după școală, să ajungem la 72.
Ar fi utile testele acelea non-invazive de salivă, care ar trebui făcute copiilor, astfel încât ei și părinții lor să fie siguri.
Doctorul Mihai Craiu: Eu zic - Bine că am deschis școlile. Oricum, modificări în trecut nu putem face și a ne cantona într-o discuție sterilă despre cine e de vină, în bună tradiție mioritică, aduce numai deservicii procesului educațional. Noi românii avem acest talent de a căuta vinovați, în loc să căutăm soluții.
Din punctul meu de vedere, ca medic care interacționează cu o comunitate foarte mare de părinți în mediul virtual, pot să vă spun că această deschidere s-a petrecut în contextul în care exista o rezistență extraordinar de mare în rândul unei proporții deloc neglijabile de părinți, la deschiderea fizică a școlilor, argumentându-se îndreptățit cu vulnerabilitatea bunicilor de acasă, a dascălilor care au comorbidități, cu aglomerarea școlilor românești.
Pe de altă parte, era disperarea efectivă a unor familii, care nu aveau niciun fel de alternativă în scenariul învățământului acesta hibrid sau complet online, în care copiii lor, dacă nu aveau acces la Internet, tabletă sau la un ajutor al unui senior, practic au pierdut un an complet.
Din punctul meu de vedere, al medicului pediatru, e foarte bine că s-au deschis școlile, pentru că au existat o mulțime de presiuni să nu fie deschise, pe de o parte, și o mulțime de speranțe că vor fi deschise, pe partea cealaltă.
Cât privește testarea, aș vrea că comentez numai cifra de marți: ne lipsesc câteva cazuri să fie 5.000 de teste pozitive din 35.000 de teste, adică unul din șapte teste este pozitiv, în jur de 15%, asta în conformitate cu recomandările ECDC-ului: la o pozitivitate de peste 10% a testelor, oricâte faci, te afli în scenariul roșu. România este într-un scenariu roșu spre bordo. Ne amăgim că România este bine pe undeva, este verde acolo unde nu se testează.
Înțeleg îngrijorarea colegilor din Ministerul Sănătății, care au fost acuzați de rigiditate, nu pot decât să fiu mândru de decizia ministrului Cîmpeanu de a menține școlile deschise, chiar și în scenariul roșu, și aici va fi rolul epidemiologilor să ajute la găsirea unor soluții de a menține școlile deschise pentru anii terminali.
În același timp, nu pot să nu subliniez încă o dată că epidemiologii avertizează că nu suntem chiar așa de verzi cum credem noi, situația e mai puțin bună decât credem, de aceea, trebuie să luăm cu seriozitate măsurile pe care le-am învățat: să aerisim clasa, să ne spălăm pe mâini, să purtăm mască, legile fizicii nu s-au abrogat, acum, că s-a încălzit afară și există peste un milion de vaccinați în România.
Riscurile sunt aceleași, puțin mai mari chiar decât acum o lună, pentru că s-a produs o falsă relaxare.
Trebuie să fim un pic solidari cu efortul copiilor de a rămâne la școală, pentru că degeaba vor autoritățile și copiii dacă noi, părinții de lângă ei, nu facem același efort. De fapt, de la părinți e marea problemă, de la mobilitatea lor fără precauții.
E de notorietate studiul elvețian care a arătat în primăvară, când au fost închise școlile în Elveția, au scăzut cu 20% spitalizările cu maladia COVID-19, ca urmare a reducerii mobilității în transportul public comun și în aglomerările urbane neesențiale.
Gabriela Alexandrescu: Noi am făcut o evaluare rapidă a situației distribuirii tabletelor prin Inspectoratele Școlare pentru copii din 10 școli aflate în opt localități urbane și rurale în care noi lucrăm și din aproape 6.500 de copii, 2.500 aveau nevoie de suport, tablete și internet. Dintre aceștia, doar 736 au primit până acum tabletele necesare. Din punctul nostru de evdere, nici până acum nu s-a rezolvat problema.
Din tot ce-am discutat cu copiii, cu părinții, din sondajele pe care le-am făcut a reieșit că mai ales copiii vulnerabili au resimțit o stare de frustrare, de discriminare din cauza faptului că au fost lăsați cumva în afara școlii.
Copiii au făcut boli ale sufletului, exteriorizate fizic
Dr. Mihai Craiu: Au fost probleme de sănătate care au reflectat ceea ce se întâmplă cu copiii din toată lumea, să nu uităm că la nivel global aproape un miliard de copii au fost afectați în procesul de școlarizare. S-au observat două lucruri importante: incidența bolilor acute transmise pe cale respiratorie a scăzut semnificativ, și în România, și în alte țări. Au fost mult mai puține răceli, pentru că au stat copiii acasă. Asta a dus la scăderea la jumătate a numărului de urgențe, pentru că bolile acute respiratorii, cu febră, sunt absolut prezente când începe școala. Anul ăsta nu au mai fost, pentru că au stat acasă copiii.
Ce am observat diferit a fost creșterea semnificativă, cu peste un sfert față de anii trecuți, a numărului de copii care au venit cu suferințe mai degrabă ale sufletului, exteriorizate în boli fizice: leșinuri, amețeli, așa-zise covulsii, care, la o evaluare corectă și cu investigații, s-au dovedit a fi boli non-organice.
Copiii realmente suferă sufletește – copiii mici au nevoie să se atingă, să se joace, nu există riscuri zero nicăieri – și trebuie să ținem cont de riscurile asupra sănătății fizice și mentale.
Dacă ne uităm, constatăm că o parte dintre ei au luat proporții în anul acesta de lockdown și a crescut îngrijorător excesul de suprapondere și de obezitate și, pe de altă parte, a crescut fragilitatea emoțională și mentală, pe care le vom recupera într-un timp mult mai lung.
Gabriela Alexandrescu: Starea de nutriție a copiilor din mediile vulnerabile a suferit în perioada aceasta, pentru că ei, participând la programele de tip after school înainte, aveau și masă, erau mai corect hrăniți. Am reușit să ajungem cu tichete sociale la 10.000 de familii, dar totuși mulți dintre copii nu au avut acces la hrană corespunzătoare.
Accesul la servicii sanitare
Dr. Mihai Craiu: În pediatrie, lucrurile au fost mai puțin dramatice decât cu adultul ce avea boli cronice. Noi, la INSMC (Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și a Copilului - n.red.), am încercat să minimalizăm deficitul de adresabilitate.
Scăderea masivă a numărului de prezentări pediatrice peste tot în lume a fost generată de două fenomene: scăderea adresabilității – le-a fost frică părinților să se ducă cu copilul la spital, să nu ia COVID; în unele locuri a fost dificil accesul, se cereau rezultate negative la PCR, pentru a fi internat copilul în vederea efectuării unei operații.
Noi, la INSMC, am asigurat, împreună cu sprijinul diverselor organizații, printre care și Salvați Copiii, circuite și o testare PCR gratuită a tuturor pacienților internați. Nu le-am cerut noi celor cronici să vină cu un rezultat negativ.
Gabriela Alexandrescu: În pandemie, din păcate, primii care s-au retras acasă au fost cei din sistemul de învățământ și din sistemul de asistență socială.
Colegii mei s-au simțit cam singuri pe teren, atunci când trebuiau să ajungă la copii cu care noi lucram de obicei, în primele luni, martie – aprilie 2020. Între timp, lucrurile s-au mai remediat.
Noi am fost solicitați de foarte multe spitale și cabinete de medici de familie, cu echipamente, aparatură medicală. Eu am conștientizat starea de severitate atunci când am văzut medicii de la o maternitate declarată COVID cam peste noapte, când am văzut teama lor. E în continuare nevoie de foarte multe echipamente în neonatologie, maternități, s-au alocat bani în secțiile COVID și restul a rămas descoperit.
Valul trei și copiii: ce e sindromul inflamator multisistemic
Medicul Mihai Craiu: În ultimul număr al celei mai prestigioase reviste de pediatrie din lume, se numește Pediatrics și apare sub egida Academiei Americane de Pediatrie, este publicat tabloul extensiv la nivel global, e un eșantion făcut pe zeci de țări, al acestui sindrom inflamator multisistemic, care este o complicație tardivă, după ce a trecut maladia COVID.
El poate nici să nu aibă COVID simptomatic. Avem o imagine clară a acestui fenomen: e foarte rar, apare la câteva zeci de mii de cazuri confirmate într-o țară și la caucazieni practic nu a existat niciun deces la copii care erau anterior sănătoși și au făcut acest sindrom inflamator multisistemic.