Aspectul fizic plăcut este esențial pentru încrederea, dar și respectul față de sine. Dinții nealiniați corect, dincolo de provocarea estetică, pot determina o serie de probleme de sănătate, de la cele mai obișnuite – cum ar fi cariile dentare, la dificultăți de masticație și pronunție, până la tulburări psihologice, toate acestea contribuind la creșterea dificultății de integrare socială a pacientului.
Cea mai eficientă soluție (și cea mai sănătoasă din punct de vedere al afectării minime a dinților) constă în tratamentul ortodontic. Deși am tinde să credem că doar copiii poartă aparate dentare, acest tip de tratament, în anumite condiții, este indicat la orice vârstă.
Ce sunt aparatele dentare și care sunt cele mai moderne tipuri?
Aparatele dentare sunt dispozitive care se aplică pe dinți și care determină modificarea poziției acestora, precum și modificarea mușcăturii (ocluziei).
În linii mari, aparatele dentare sunt formate din două părți componente: partea prin care se prind de dinți (bracketul – dacă vorbim de aparatele fixe, lipite pe dinți până la finalul tratamentului ortodontic) și partea prin care se obține mișcarea dinților (arcul – sau sârma, care se unește cu bracketul prin diferite modalități de prindere).
Acest sistem a cunoscut multe perfecționări de-a lungul timpului, astfel că în prezent sunt folosite pe scară largă aparatele care au sistemul de prindere a arcului înglobat în corpul bracketului (mai comode pentru pacient) și care sunt realizate din materiale cu un grad mic de fricțiune (ceea ce scurtează semnificativ timpul de tratament).
Din punct de vedere al aspectului estetic, aparatele dentare se împart în două mari categorii: cele care se văd mai mult și cele care se văd mai puțin sau deloc.
Din categoria aparatelor care se văd mai mult se disting aparatele metalice, care au avantajul rezistenței din punct de vedere mecanic, dar au dezavantajul producerii unui deficit estetic destul de important pacientului.
În categoria aparatelor care se văd mai puțin se încadrează în primul rând aparatele de safir, care au bracket-urile transparente (astfel că împrumută culoarea dintelui pe care se aplică) și arcul de metal, în cele mai multe cazuri; există și situații în care arcul de metal poate fi îmbrăcat într-un ambalaj alb, dar efectul estetic nu este atât de pronunțat pe cât pare la prima vedere, mai ales că destul de repede apar zone în care metalul arcului este expus și afectarea estetică devine foarte mare.
O altă categorie de aparate (din cele care se văd mai puțin sau deloc) o reprezintă gutierele ortodontice (așa numitele alignere), care se recomandă a fi purtate într-o anumită succesiune, pentru o anumită perioadă de timp.
Realizate în seturi de 9, 12, sau 16 perechi, gutierele de aliniere sunt indicate mai ales pentru corectări ușoare și medii ale poziției dinților și mai puțin pentru corectarea ocluziei (mușcăturii) și au marele dezavantaj că rezultatul depinde de colaborarea pacientului în ceea ce privește respectarea strictă a indicațiilor referitoare la timpul de purtare.
În final, dar nu în ultimul rând, din categoria aparatelor mai puțin sau deloc vizibile fac parte aparatele fixe care se montează pe partea interioară a dinților (cea dinspre limbă sau dinspre cerul gurii). Acestea pot fi realizate din aur sau din aliaje comune celor care se montează pe fața dinspre buză a dinților (fața exterioară) și au avantajul că sunt personalizate din punct de vedere al dimensiunii bracketului pentru fiecare pacient în parte, dar au dezavantajul că pot produce leziuni (răni) ale limbii, din cauza amplasării bracketurilor.
În prezent, tendința este să se utilizeze din ce în ce mai mult aparate care sunt mai mici dimensional, acționează mai repede și sunt din ce în ce mai comode pentru pacient.
Nu există un tipar al prescripției unui anume tip de aparat pentru o anumită categorie de pacienți. Reușita tratamentului ortodontic (corectarea poziției dinților și a mușcăturii) rezidă întotdeauna într-un diagnostic corect, care să se concretizeze într-un plan de tratament corect și complet conceput și pus în practică.
Cine are nevoie de un aparat dentar?
Un aparat dentar se recomandă pacienților care, în principal, au dinții strâmbi și care nu mușcă în mod corect.
Înghesuirea dinților produce, pe lângă un aspect estetic deficitar, probleme funcționale deosebit de importante, cum ar fi: apariția cariilor într-un număr foarte mare (din cauza imposibilității de curățire a dinților), apariția problemelor gingivale (care pot duce, în forme grave și netratate la timp, la pierderea dinților), apariția unor probleme în articulația mandibulei (osul mobil al feței care conține partea de jos a danturii) cu oasele capului, articulație care permite mișcările corecte de închidere-deschidere a gurii etc.
O altă categorie de pacienți care beneficiază de aparate dentare este cea a pacienților cu boală parodontală (parodontoza), tratamentul ortodontic (în completarea unui tratament parodontal) fiind foarte benefic în păstrarea pe arcadă a dinților care se mișcă, cât mai mult timp cu putință.
Pacienții care au pierdut dinții prin extracții dentare și care necesită completarea discontinuităților arcadelor dentare pot fi, de asemenea, beneficiarii unui tratament ortodontic care să creeze condiții optime de spațiu pentru reabilitarea în cele mai bune condiții a arcadelor.
La ce vârstă se recomandă tratamentul ortodontic?
Necesitatea unui tratament ortodontic nu ține seama de vârstă, astfel că beneficiarii unui astfel de tratament pot fi atât copiii, cât și adolescenții, adulții tineri sau persoanele care se încadrează în grupa de vârstă de peste 35 de ani.
Desigur, obiectivele de tratament diferă în funcție de vârsta pacienților, de tipul de dentiție (dacă este de lapte, mixtă sau permanentă), de continuitatea arcadei dentare (dacă sunt toți dinții prezenți sau dacă există lipsuri dentare), de gradul de înghesuire sau de spațiere, de cât de afectată este mușcătura etc.
În anumite condiții, tratamentul ortodontic este parte a unui tratament complex de rezolvare a tuturor problemelor danturii, care include tratamentul afecțiunilor gingivale, tratamentul cariilor, inserarea de implanturi, realizarea unor reconstrucții prin punți sau coroane dentare.
Ce se întâmplă după înlăturarea aparatului dentar
După ce medicul ortodont hotărăște înlăturarea aparatului dentar, urmează o etapă foarte importantă pentru păstrarea rezultatelor – montarea dispozitivului de contenţie, care stabilizează rezultatele obținute în timpul tratamentului activ.
Trebuie reținut că îndepărtarea aparatului dentar nu reprezintă finalul tratamentului ortodontic, pentru că etapa de contenţie (de păstrare a rezultatelor tratamentului ortodontic, după cum aminteam mai sus) este tot atât de importantă ca și etapa de mișcare a dinților.
Există mai multe tipuri de dispozitive de contenţie, care se împart, în linii mari, în aparate fixe și aparate mobilizabile. Aparatul de contenţie fix se lipește pe fața interioară a dinților și constă dintr-o sârmuliță foarte subțire sau dintr-o bandă de fibră de sticlă, iar cele mobile sunt gutiere transparente sau plăci din acrilat cu dimensiuni foarte reduse.
Cum ne îngrijim corect dinții atunci când purtăm aparat dentar
Pacienții care poartă aparate dentare trebuie să acorde o atenție sporită în ceea ce privește atât igiena dentară, cât și alimentația.
Trebuie reținut că aparatul ortodontic, în sine, nu produce carii dentare, dar poate produce, în anumite condiții, retenția de alimente mult timp în contact cu smalțul dinților. Contactul prelungit cu smalțul dinților poate produce demineralizarea acestuia și apariția de carii, daca igiena dentară nu este corespunzătoare.
Periajul dentar regulat, timp de 3 minute, dimineața și seara - completat de mijloace ajutătoare de igienizare, cum ar fi: periuțele interdentare, dușul bucal etc. - , reduce foarte mult riscul de apariție a cariilor dentare și a problemelor gingivale.
Pe de altă parte, pacienții trebuie să acorde o atenție sporită tipului de alimentație și să evite consumul alimentelor lipicioase sau foarte dure, pentru a preveni astfel desprinderea bracket-urilor de pe dinți și accidentarea aparatului ortodontic, cu efecte destul de neplăcute atât din punct de vedere estetic, cât și funcțional.