Capitolul Justiție din programul USR este denumit debaronizarea justiției. De ce? Pentru că, din păcate, după adoptarea noilor legi ale justiției purtând marca Iohannis-Predoiu-Ciolacu, aceste legi au reușit o performanță negativă care i-ar fi făcut invidioși pe Năstase și Dragnea, spune Stelian Ion, vicepreședinte USR, deputat de Constanța la al doilea mandat și fost ministru al Justiției.
Mai exact, spune Stelian Ion, au modificat legile și au reușit să baronizeze sistemul judiciar, adică să concentreze toată puterea din sistem în mâinile câtorva oameni: membrii CSM, președinții curților de apel și șefii parchetelor.
Mai jos, soluțiile pe care le propune USR pentru reformarea CSM, rezolvarea crizei de personal în Justiție, răspunderea magistraților, reformarea CCR, reducerea corupției.
Care sunt principalele reforme pe care le vizează programul USR în Justiție?
Capitolul Justiție din programul nostru este denumit debaronizarea justiției. De ce? Pentru că, din păcate, după adoptarea noilor legi ale justiției purtând marca Iohannis-Predoiu-Ciolacu, aceste legi au reușit o performanță negativă care i-ar fi făcut invidioși pe Năstase și Dragnea.
Au modificat legile și au reușit să baronizeze sistemul judiciar, adică să concentreze toată puterea din sistem în mâinile câtorva oameni: membrii CSM, președinții curților de apel și șefii parchetelor.
Iar legătura unora dintre aceștia cu mediul politic a făcut posibil controlul politic fără precedent asupra justiției: politicieni care scapă de acuzații de plagiat prin direcționarea dosarelor către magistrați îngăduitori, care apoi sunt imediat recompensați cu funcții de conducere, precum aceea de procuror șef DNA, închiderea unor dosare penale și deschiderea altor dosare penale la comandă politică etc.
Debaronizarea justiției implică mai multe măsuri concrete:
- reformarea Consiliului Superior al Magistraturii,
- crearea unui sistem meritocratic de promovare a magistraților la instanțele și parchetele superioare, precum și în funcții de conducere, prin concursuri obiective, nu prin interviuri subiective,
- crearea unui sistem de răspundere eficientă a magistraților prin reformarea inspecției judiciare
- revenirea competenței de cercetare a faptelor de corupție săvârșite de magistrați la DNA.
O altă schimbare importantă pe care o propunem este eliminarea posibilității de înlocuire arbitrară a judecătorilor din dosare. Indivizii cu influență politică și financiară nu mai trebuie lăsați să-și aleagă prin astfel de manevre judecători amabili care să-i judece.
Tot în același scop propunem și revizuirea sistemului de repartizare aleatorie a dosarelor, astfel încât să nu mai fie posibilă direcționarea dosarului către anumiți judecători. Repartizarea aleatorie trebuie auditată periodic într-un mod eficient.
Reformarea CSM
Considerați necesară reformarea CSM? Dacă da, aveți un proiect realist în această privință?
Așa cum am arătat deja, reformarea Consiliului Superior al Magistraturii este obligatorie pentru debaronizarea justiției.
Din păcate, CSM-ul s-a transformat cu timpul din „garantul independenței justiției” în instrumentul de protecție în justiție a unor interese ilegitime ale unor politicieni și oameni cu mare putere financiară.
O modificare, care ar presupune însă revizuirea Constituției, ar fi eliminarea ministrului justiției, om politic, din componența CSM, precum și schimbarea modalității de alegere a reprezentanților societății civile în CSM.
În prezent, aceștia sunt desemnați de către Senat, adică de către politicieni. Evident că ei fac jocuri politice în favoarea celor care i-au numit.
Pentru reformarea CSM, e nevoie de schimbarea componenței sale prin reașezarea numărului de reprezentanți pe care îl au instanțele de diferite grade în CSM.
Spre exemplu, judecătoriile și tribunalele, care au cel mai mare număr de magistrați în cadrul sistemului judiciar, să aibă și cei mai mulți reprezentanți în CSM.
O altă schimbare importantă pe care o propunem privește sistemul de alegere a membrilor judecători și procurori ai Consiliului Superior al Magistraturii.
Credem că instituirea unui nou tip de scrutin, în care membrii CSM sunt aleși de toți judecătorii, respectiv de toți procurorii, la nivel naţional, iar nu doar prin votul magistraților din cadrul instanțelor sau parchetelor pentru care se depune candidatura, cum stabilește prezenta lege, va putea duce la alegerea ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii a unor magistrați reprezentativi la nivelul întregului corp al magistraților.
Astfel, un judecător va avea un cuvânt de spus în alegerea tuturor celor 9 judecători care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, iar nu doar în alegerea a 2 sau 3 candidați, cât ar avea de ales în funcție de gradul instanței sau parchetului la care își desfășoară activitatea.
Proiectul nostru propune și modificarea sistemului de revocare a membrilor aleși, judecători şi procurori, ai Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât această revocare pentru neîndeplinirea, sau îndeplinirea necorespunzătoare, în mod grav și repetat, a atribuțiilor în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, să fie posibilă, și nu complet iluzorie, cum este în prezent.
Deși în trecut au fost încercări de revocare a unor membri CSM care au avut abateri grave, revocarea a fost practic imposibilă din cauza sistemului în care este concepută revocarea, care îi protejează excesiv pe membrii CSM.
Am mai propus introducerea precizării că mandatul membrilor CSM nu poate fi prelungit sau reînnoit.
Alte aspecte importante de reformare a CSM vizează reașezarea atribuțiilor în favoarea plenului CSM pentru chestiuni care sunt de interes comun pentru ambele categorii de magistrați, precum și transparentizarea activității Consiliului care, în prezent, apare ca o instituție opacă.
Spre exemplu, am propus interzicerea adoptării hotărârilor CSM prin vot secret și introducerea obligației motivării tuturor hotărârilor CSM.
Criza de personal din Justiție
Cum poate fi remediată criza extraordinar de mare de magistrați și grefieri?
Numărul redus de judecători și procurori din instanțe și parchete reprezintă una dintre cauzele principale a supraaglomerării instanțelor și parchetelor și a duratei extrem de lungi a soluționării proceselor.
Trebuie întărită capacitatea instituțională a INM astfel încât să crească numărul de absolvenți ai acestei instituții, vom propune și micșorarea duratei de instruire din cadrul INM și punerea accentului pe pregătirea practică a magistraților.
Pe lângă stimularea și încurajarea unor mijloace alternative de soluționare a litigiilor, vom pune accentul pe degrevarea magistraților de o serie de activități care ar putea fi rezolvate pe cale administrativă.
Spre exemplu, activitatea Registrului comerțului ar putea fi realizată și fără implicarea unor magistrați. De asemenea, propunem ca în unele cauze să poată fi eliminat un grad de jurisdicție.
Răspunderea magistraților
Sunt prevederile actuale în ce privește răspunderea magistraților suficiente? Se impun modificări legislative în această privință și care ar fi acestea?
De la înființarea celebrei SIIJ (Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție) de către Liviu Dragnea și până în prezent, am asistat la paralizarea sistemului care a sancționat penal magistrații corupți.
Dacă, până în acel moment, în urma anchetelor DNA erau sancționați penal, prin hotărâri definitive, cca 10-15 magistrați anual, după luarea din competența DNA a anchetelor asupra faptelor de corupție săvârșite de magistrați, am văzut cum brusc au dispărut, ca prin minune, aceste fapte de corupție.
Sigur că este o naivitate să credem că au dispărut faptele de corupție ca atare, mai degrabă au dispărut anchetele serioase cu privire la faptele de corupție.
Atât SIIJ-ul lui Iordache, cât și SIIJ-ulețele lui Predoiu au pus batista pe țambal în privința faptelor de corupție săvârșite de magistrați, or această împrejurare nu a făcut decât să încurajeze săvârșirea unor fapte de corupție în rândul magistraților.
Chiar dacă, în prezent, activitatea DNA dă rateuri din cauza managementului și a modului în care este condusă activitatea acestei direcții, soluția cea mai corectă în prezent este refacerea competențelor DNA cu privire la anchetarea faptelor de corupție săvârșite de magistrați, sperând ca, odată cu expirarea mandatului actualului procuror șef DNA, lucrurile să înceapă să fie remediate.
Nu am așteptarea însă că vor fi remediate foarte rapid, chiar sub o nouă conducere, onestă și mai competentă, pentru că e mai greu să repari ceea ce au stricat foarte ușor alții înaintea ta.
De asemenea, Inspecția Judiciară trebuie și ea reformată din temelii. (Dacă) Inspecția Judiciară a fost folosită, în epoca Netejoru și în cea care a urmat, cu precădere pentru acoperirea neregulilor săvârșite de către unii magistrați, dar și pentru hărțuirea și intimidarea unor magistrați onești, curajoși și profesioniști.
În prezent, reformarea acestei instituții nu mai este posibilă decât prin schimbări structurale majore, care să conducă la resetarea completă a activității acestei instituții, astfel încât că vedem că sunt trași la răspundere disciplinară magistrații neglijenți și prost pregătiți, nu cei onești și profesioniști.
Reformarea CCR
Care sunt principalele modificări legislative sau structurale pe care le considerați necesare pentru a asigura o mai mare independență și imparțialitate a Curții Constituționale?
Noi, cei din USR am propus de-a lungul anilor o serie de proiecte care vizează independența, imparțialitatea și corectitudinea activității CCR. Ele au fost respinse sistematic de către PSD și PNL. Acestor partide nu le convine reformarea CCR.
În primul rând, este nevoie de stabilirea unor condiții de eligibilitate a judecătorilor CCR astfel încât să nu mai poată fi numiți acolo politruci, persoane care ani întregi au activat în cadrul unor partide și care trec din barca propriului partid direct în CCR.
Ca atare, condiția ca persoana propusă pentru funcția de judecător la CCR să nu fi făcut parte dintr-un partid politic în ultimii 9 ani înaintea propunerii este una rezonabilă.
De asemenea, am propus menționarea expresă în lege a obligației de a nu se supune sub nicio formă organizațiilor politice sau entităților care i-au numit în funcție și de a-și face cunoscute public orice interese care ar putea să le afecteze activitatea sau deciziile.
Ce părere aveți despre proiectul de lege depus de PSD după criza constituțională a eliminării unui candidat de pe listele electorale?
Să îi auzi pe cei din PSD vorbind despre reforma CCR este tragicomic. Ei sunt cei care au creat sistemul ăsta ticălos și l-au perpetuat decenii de-a rândul, ei s-au folosit de acest sistem și de CCR pentru a-și conserva privilegiile și a-și promova toate interesele materiale și politice.
Haideți să plecăm de la această premisă. Propunerea PSD a fost făcută de ochii lumii, la presiunea publicului, după decizia de invalidare a unei candidaturi la președinția României făcută de CCR doar pentru avantajarea candidatului PSD.
În primul rând, nu avem de a face cu o propunere de reformare a CCR, ci cu o trecere de la CCR la ICCJ a competenței de soluționare a contestațiilor împotriva candidaturilor pentru președinția României.
Că trece, la propunerea PSD, această competență de la dl Marian Enache, pesedist cu ștate vechi, la dna Savonea, nu cred că este de natură să liniștească pe cineva. Chestiunea căii de atac putea fi rezolvată și în cadrul CCR, dacă se dorea o reformă.
Noi am propus un proiect care, printre altele, viza și revenirea la modul de organizare și funcționare care făcea posibilă exercitarea unei căi de atac în cadrul CCR prin organizarea unor completuri formate din mai puțini judecători, cu cale de atac la completul de 5 judecători.
Completurile de 3 și de 5 judecători ar urma să fie alcătuite prin tragere la sorți. Această formă de organizare, dublată de schimbarea modalității de numire a judecătorilor constituționali vor putea reda în timp independența judecătorilor CCR și vor diminua influența politică asupra deciziilor Curții.
Cum credeți că ar putea fi reformat procesul de numire a judecătorilor constituționali pentru a evita politizarea instituției și pentru a asigura un echilibru mai bun între puterile statului?
Cea mai corectă propunere ar fi aceea ca numirea judecătorilor la CCR să nu fie făcută doar de politicieni, adică de către președinte și cele două camere ale parlamentului, ci de către toate cele trei puteri în stat: executiv, legislativ și puterea judecătorească.
În 2019 am propus printr-un proiect un număr de 12 judecători la CCR dintre care jumătate să fie desemnați de către magistrați, nu neapărat din rândul foștilor magistrați, printr-un scrutin universal realizat în cadrul adunărilor generale, un sfert numiți de către președintele României și un sfert de către camerele reunite ale parlamentului, cu o majoritate de 66%. Aceasta rămâne o variantă de lucru.
O altă variantă, mai moderată, dar și ea mult mai bună decât cea în vigoare, este aceea a păstrării numărului de judecători și a desemnării a 3 judecători de către președinte, 3 de către parlament și 3 de către magistrați prin modalitatea descrisă anterior.
Aceste propuneri ar diminua politizarea CCR, fără a desființa această instituție care se regăsește în majoritatea covârșitoare a democrațiilor consolidate.
V-ați gândit să schimbați durata mandatului judecătorilor constituționali sau modul și criteriile de numire a acestora pentru a îmbunătăți performanța și credibilitatea Curții?
În plus față de cele menționate anterior, în primul rând am propus limitarea numărului de mandate pentru președintele CCR la unul singur. De asemenea, am propus ca desemnarea judecătorilor raportori să nu se mai facă din pix, ca acum, de către președintele CCR, ci prin tragere la sorți.
Cum poate fi îmbunătățită transparența deciziilor Curții Constituționale, astfel încât să fie mai clar pentru cetățeni și experți juridici cum se ajunge la anumite hotărâri?
Orice decizie a CCR trebuie să se impună prin forța argumentelor din cuprinsul ei. Calitatea argumentației este legată de independența și profesionalismul judecătorilor CCR și a magistraților asistenți.
În privința procedurilor în urma cărora CCR deliberează și pronunță o soluție, aceste proceduri trebuie clarificate în lege.
Procedura de desemnare a judecătorului raportor, prin tragere la sorți, clarificarea modalității de validare a motivării soluției, menționarea modului în care a votat pentru o anumită soluție fiecare judecător în parte, toate acestea îi vor putea lămuri pe cetățeni cu privire la felul în care s-a ajuns la anumite soluții.
Considerați că actualul mecanism de control al constituționalității legilor este suficient de eficient, sau ar fi necesară introducerea unor mecanisme suplimentare de verificare și echilibrare a puterii Curții?
Ar trebui lărgită sfera persoanelor care pot contesta la CCR ordonanțe de urgență. Iar grupurile parlamentare ar trebui să aibă și ele posibilitatea să își exprime opinia cu privire la anumite sesizări.
Despre dublul grad de jurisdicție deja am vorbit. Este important ca sesizările cu privire la obiecțiuni și excepții să fie soluționate în termene rezonabile, cu precădere în ordine cronologică. Acum nu există nicio predictibilitate cu privire la ordinea în care sunt soluționate sesizările, totul este la dispoziția președintelui CCR.
Pentru a înțelege mai bine soluțiile CCR și a cunoaște activitatea sa este important ca ședințele de judecată să fie publice și să fie transmise și arhivate pe site-ul instituției, iar judecata să aibă loc cu citarea părților.
Lupta cu corupția
Care considerați că sunt cele mai mari provocări în combaterea corupției din România în prezent?
O mare provocare ar fi repornirea motoarelor anchetelor penale în cazurile de mare corupție, fără ca factorul politic să influențeze această activitate. Aceasta înseamnă o rezervă din partea conducerii DNA de a face jocuri politice.
Din păcate, așa cum arată lucrurile în prezent, există o aparență accentuată de direcționare politică a unor dosare. Din momentul în care la conducerea DNA a fost numită o persoană care a făcut anterior servicii fostului premier pentru a scăpa de dosarul de plagiat, lucrurile au degenerat vertiginos.
Unele structuri teritoriale au fost decapitate, oamenii din acele structuri au plecat în semn de protest. E greu să faci performanță în astfel de condiții.
Și mai vedem ceva: dosare în care ritmul cercetărilor devine mai alert în prag de alegeri, cu imagini și informații scăpate pe surse. Aceste împrejurări pot crea lesne percepția că DNA face niște jocuri de care ar trebui să stea departe.
O altă provocare este legată de mediul politic și de asumarea de către politicieni a obiectivului referitor la combaterea corupției și la protejarea cadrului legislativ care ajută la prevenirea și combaterea corupției.
Cei mai mulți politicieni, în special cei din PSD și PNL folosesc un limbaj dublu: pe de o parte, din vorbe, luptă împotriva corupției, pe de altă parte, cu acțiuni concrete, slăbesc din toate încheieturile legislația și mai ales instituțiile care ar trebui să lupte pentru prevenirea și combaterea corupției.
Dacă e să mergem la cauzele profunde ale fenomenului corupției, vedem că acestea se găsesc de cele mai multe ori în educația pe care au primit-o oamenii și în perpetuarea unor comportamente de grup care îi ating pe mulți dintre cei care intră în aceste medii.
Împotriva corupției nu trebuie luptat doar cu cătușele, ci mai ales printr-o educație care să vizeze nu doar acumularea de informații, de multe ori îndoielnică și ea, ci și latura etică și de dezvoltare a spiritului civic.
Chiar dacă pare ciudat, o mare provocare este să începem să acționăm asupra cauzelor profunde, nu doar asupra efectelor. Când acționezi asupra efectelor este cam târziu.
Cum evaluați eficiența DNA și a altor instituții anti-corupție în ultimii ani?
Nesatisfăcătoare. Multe dintre cifrele prezentate de conducerea DNA nu arată fidel realitatea. Dacă ar fi fost să ne luăm după cifrele comunicate de către dl procuror șef DNA, Marius Voineag, în iunie 2023 gradul de ocupare a schemei de personal de la DNA era de peste 85%.
Doar că a ajuns la aceste cifre prin includerea în calcul și a procurorilor desemnați în cadrul Parchetului European, ceea ce reprezintă o denaturare clară a datelor oficiale.
Reamintesc că în 2021, în momentul elaborării PNRR, la capitolul justiție am inclus un obiectiv foarte important pentru întărirea luptei împotriva corupției, acela de a depăși gradul de ocupare a schemei de personal de 85%.
Ținta a fost atinsă de către dl. Voineag până la termenul fixat în PNRR doar din pix, printr-un artificiu de calcul, printr-o raportare contrazisă de realitate. Se pot da și alte exemple de cosmetizare a realității.
Din păcate, conducerea actuală a DNA nu este capabilă să atragă oameni motivați către DNA, dimpotrivă, au plecat din DNA mulți procurori buni, cu experiență și rezultate dovedite în timp. Anul trecut erau multe posturi de conducere vacante. Se pare că în prezent nu se înghesuie procurorii să facă parte din actuala echipă de conducere.
Ca impresie generală, nu am văzut o rupere de ritm care să ne conducă spre concluzia că DNA a început să se ia onest la trântă cu marea corupție, avem mai mult exerciții de imagine împănate cu cifre umflate.
Aș vrea să nu se rămână cu o impresie greșită. În DNA au rămas încă mulți procurori onești, bine pregătiți, demni de toată lauda, dar tendința îngrijorătoare este că, din pricina conducerii, acești oameni se împuținează.
În privința Agenției Naționale de Integritate lucrurile sunt similare. Sunt indivizi care au averi impresionante și dețin funcții importante în Statul Român: politicieni, unii magistrați cu milioane de euro, terenuri, case etc. Nu am văzut vreo investigație împotriva unui astfel de îmbogățit, care nu își poate justifica averea colosală prin salariu, dusă la bun sfârșit de ANI.
Despre Direcția Generală Anticorupție din subordinea domnului Predoiu ce să mai spunem? Câți polițiști ați văzut care să facă jocurile mafiei, ale traficanților de persoane sau de droguri și să fie prins de DGA?
Își imaginează cineva că aceste fenomene puteau lua o asemenea amploare fără complicitățile unora din sistem? Sigur că în fiecare instituție sunt oameni care își fac treaba în mod onest și profesionist, dar până când de la conducerea MAI-ului nu vor fi înlocuiți oameni precum Predoiu sau Despescu lucrurile nu se vor îmbunătăți substanțial.
Ce propuneri concrete aveți pentru a le îmbunătăți eficiența?
Aș schimba șefii și aș propune reorganizări, cu echipe manageriale noi. Și aș face audit extern periodic. Este importantă pe viitor monitorizarea mai atentă a dosarelor penale mai vechi de 1 an de la data sesizării.
Revenind la importanța auditului extern, acesta este necesar pentru că unora le place tare mult să se împăuneze cu rezultate mascate de cifre mincinoase.
Spre exemplu, este foarte important ca activitatea DNA și a altor instituții implicate în combaterea corupției să fie evaluată mai atent în cadrul mecanismului Rule of Law de către Comisia Europeană.
Aici avem o problemă, pentru că, pe fondul războiului din Ucraina și a faptului că UE pare că are alte probleme și provocări mai mari decât combaterea corupției și justiția din România, a scăzut mult calitatea evaluărilor acestora, coborându-se mult ștacheta.
De indulgența aceasta au profitat cei care voiau să slăbească și să controleze justiția: Iohannis, Ciolacu, care ne spune senin că justiția merge bine acum, Ciucă – cel care a scăpat de dosarul de plagiat printr-o serie de intervenții brutale în justiție, PSD, PNL.
Pentru Ciolacu normal că justiția de azi e perfectă: scapă toți infractorii care au cauzat Statului Român prejudicii de milioane de euro, își iau și banii înapoi, și încep să fie fabricate dosare oponenților politici.
Johannis-Ciolacu au reușit, cu zâmbetul pe față, profitând de pasivitatea și slăbiciunea Comisiei Europene, să facă din justiție ce nici Năstase, nici Dragnea nu au sperat. Normal că le convine cum funcționează justiția.
Revenind la factorul uman, nu poți face reforme cu aceiași predoi, despești și alții ca ei. Pedalezi în gol. Oamenii ăștia se pricep foarte bine la un lucru: să mimeze. Își iau un aer foarte afectat și ne aruncă în față tot felul de cifre cosmetizate încercând să ne demonstreze cât de eficiente sunt instituțiile pe care le conduc.
Realitatea însă o vedem și o simțim cu toții pe pielea noastră. Mulți oameni apreciază că de vină pentru această ineficiență instituțională este legislația.
De bine de rău, la presiunea Uniunii Europene, sub amenințarea sancțiunilor și a tăierii accesului la fondurile europene, am adoptat unele legi care ar ajuta, teoretic, lupta împotriva corupției. Legi care, dacă nu am fi fost membri UE, nu s-ar fi adoptat în veci.
Dar modul în care sunt acestea aplicate, sau mai degrabă încălcate sistematic este problema. Factorul uman este chiar mai important decât infrastructura legală. Cu legi bune, dar cu oameni prost pregătiți sau rău-intenționați nu faci mai nimic. Cu legi imperfecte, dar cu echipe de oameni profesioniști și onești poți schimba în bine o grămadă de lucruri.
Ce măsuri concrete intenționați să implementați pentru a preveni corupția în rândul funcționarilor publici și al politicienilor?
Singurul lucru care ar putea funcționa ar fi să ajungem în stadiul în care cei tentați să săvârșească o faptă de corupție să aibă certitudinea că, după ce au luat o mită, a doua zi le bate poliția la ușă și că în scurt timp vor fi condamnați, iar averea nejustificată le va fi confiscată.
Nu atât mărirea cuantumului unor pedepse, ci conștiința fermă că sunt șanse foarte mari să fii prins, condamnat, iar averea să îți fie confiscată, acestea ar putea fi eficiente.
La noi, dacă nu se închid ochii de la bun început, iar procurorii și polițiștii se pun în mișcare, urmărirea penală durează oricum ani de zile, apoi urmează judecata care se întinde si ea pe mulți ani, până când se ajunge la limita prescripției răspunderii penale. Mulți reușesc să scape pe parcurs.
Or asta în niciun caz nu este de natură să îi descurajeze pe politicieni, funcționari publici, magistrați să săvârșească fapte de corupție.
Nu există o formulă miraculoasă, există multă muncă, seriozitate și echipe bune la conducerea instituțiilor cheie. Trebuie să te asiguri că sunt suficiente posturi ocupate, că oamenii au instrumente și aparatură de investigație moderne, că sistemul este digitalizat și nu îngropat în mormane de formalități și hârtii.
Gâlceava din această perioadă iscată între CSM și MJ pe tema digitalizării justiției îmi arată că sistemul este foarte rezistent la schimbare, cei din CSM aflați în vârful sistemului baronial de justiție vor schimbări, dar doar în termenii lor și acționează pe poziții de forță având în fața lor niște politicieni slabi și înclinați spre compromisuri de tot felul.
În privința politicienilor, ar fi câteva măsuri precizate și în Strategia Națională Anticorupție care ar trebui luate:
- introducerea de reguli privind modul în care parlamentarii interacționează cu persoane care desfășoară activități de lobby și alți terți care încearcă să influențeze procesul legislativ;
- Parlamentul să înființeze un sistem de consiliere prin care parlamentarii să poată solicita informații în materie de integritate și să ofere formare specializată și regulată cu privire la implicațiile normelor legale în materia integrității parlamentarilor.
Cum abordați problema influenței politice asupra justiției, în special în cazurile care implică persoane cu funcții înalte?
Este o temă pe care am tot dezbătut-o. De fapt, a fost unul dintre principalele motive pentru care am fost dați la o parte de la guvernare, în 2021, de Iohannis.
Eu, ca ministru al justiției, am propus diminuarea factorului politic în procedura de numire a procurorilor de rang înalt, prin instituirea unui aviz negativ conform din partea secției pentru procurori a CSM față de propunerile de numire făcute de către ministrul justiției, însă Iohannis a insistat ca avizul să rămână consultativ. E un simplu exemplu, dar de la care pleacă multe ramificații.
Pe de altă parte, influența politică se exercită nu atât prin numiri politice pe anumite funcții din justiție, pentru că situațiile de numiri politice reglementate ca atare de lege sunt foarte puține, ci se manifestă mai ales în moduri nevăzute și nereglementate de lege.
Se manifestă prin trafic de influență, prin corupție, prin intervenții pe lângă judecători și procurori care, dacă fac servicii cui trebuie, sunt recompensați apoi cu promovarea în funcție și cu alte beneficii.
Din păcate, lucrul acesta este posibil în sistemul baronial de justiție creat de regimul Iohannis în care o mână de oameni din justiție are toată puterea și poate decide cu privire la cariera tuturor magistraților.
Dacă politicul are acces la acei câțiva șefi din justiție, de fapt are acces la foarte mulți magistrați. Câtă vreme sistemul de promovare în carieră nu este unul obiectiv, meritocratic, ci eminamente subiectiv, pe bază de interviuri subiective, sistemul îi face pe unii magistrați să își dorească să nu își supere șefii prin soluțiile din dosare, sau să le facă diferite servicii.
Ei sunt promovați, iar colegii lor care sunt onești, respectă legea și spun nu unor astfel de solicitări sunt hărțuiți de inspecția judiciară. De aceea este nevoie și de reformarea CSM și a inspecției judiciare.
O altă chestiune asupra căreia vom insista este aceea a respectării regulii repartizării aleatorii ale dosarelor. Câtă vreme nu se face un audit extern eficient, iar CSM-ul încearcă prin toate mijloacele să împiedice un astfel de audit, iată că băieții deștepți din politică și alți oameni influenți reușesc prim metoda coperta sau alte metode să își direcționeze dosarele în care au câte ceva de rezolvat către magistrați binevoitori folosiți ca instrumente.
În privința diminuării corupției din justiție, care stă la bază și ea la baza influenței politice asupra justiției, este necesară întoarcerea competenței de cercetare a faptelor de corupție săvârșite de către magistrați la DNA.
O altă ideea asupra căreia vom insista este aceea a trecerii poliției judiciare în subordinea procurorilor. În prezent, polițiștii judiciari au dublă subordonare – față de procurori, dpdv operativ, pe anchetele din dosarele penale, dar și față de șefii din poliție și ministrul de interne, pe linie administrativă.
În felul acesta, șefii din poliție, de care depinde cariera polițiștilor de poliție judiciară, pot influența, uneori chiar la presiunea politică a ministrului, unele anchete penale.
O altă problemă este legată de calitatea factorului uman și de modul în care se face recrutarea acestor magistrați. Or calitatea umană și caracterul omului sunt chestiuni care excedează criteriilor legale de recrutare.
Deși legea vorbește despre bună reputație, deși există, teoretic, unele filtre psihologice folosite la primirea în profesie și la susținerea unor interviuri sau concursuri, sistemul este foarte bine adaptat și a învățat să fenteze aceste bariere.
Uneori aceste filtre sunt folosite tocmai pentru a scăpa de unii magistrați incomozi, de către un sistem pervertit până în măduva oaselor.
Reforma judiciară
Vă gândiți la o reformă judiciară pentru a asigura independența sistemului de justiție și a minimiza riscurile de corupție?
Nu doar că ne gândim, dar am avut și vom redepune proiecte concrete în acest sens. Toate aceste modificări din programul nostru politic, dar și altele care, din economie de spațiu, nu sunt cuprinse în program vizează diminuarea corupție, eficientizarea justiției și asigurarea independenței acesteia.
Cum trebuie să colaboreze Ministerul de Justiție cu alte instituții ale statului (ex. Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații) pentru a combate corupția?
În România, principalele instituţii publice cu atribuții în domeniul luptei împotriva corupţiei sunt Ministerul Justiției (care propune modificări legislative și strategii), Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul MAI, Agenţia Naţională de Integritate, PÎCCJ (în privința corupției din justiție), Direcţia Naţională Anticorupţie şi Departamentul pentru lupta antifraudă şi Corpul de control al prim-ministrului.
Ministerul de Justiție colaborează mai puțin cu MAI și SRI, iar de când corupția nu mai este privită ca o chestiune de siguranță națională, SRI nu mai are atribuții în acest domeniu.
Mai importantă este colaborarea dintre DNA și DGA. În ultimii ani s-a investit în aparatură de supraveghere, astfel încât DNA să nu mai depindă de SRI pentru a-și strânge probele. Achiziția de aparatură în acest scop trebuie să continue astfel încât să asigure suport pentru toate serviciile teritoriale ale DNA.
SRI culege informații legate de securitatea națională și le oferă instituțiilor beneficiare, nu se implică în activitatea de cercetare penală. Și e mai bine să fie așa.
Deocamdată am văzut un procuror mazilit de la DNA pentru că se apucase să facă o anchetă serioasă de corupție chiar la SRI. SRI-ul și celelalte servicii de informații ar trebui să își facă treaba și să respecte legea.
Din păcate, de prea multe ori, lucrători din serviciile de informații sunt implicați în filarea ilegală a unor oameni care apoi devin șantajabili, inclusiv din justiție, adună informații pentru a le umple buzunarele unor băieți deștepți și nu sunt controlați de nimeni.
Comisia din parlament de control al serviciilor de informații este o glumă. În realitate, nu există un control civil asupra acestor servicii de informații, ele sunt stat în stat și, la umbra dată de statutul lor, care implică multă discreție și secretomanie, fac și desfac lucruri, fac tot felul de jocuri în sprijinul unor politicieni sau oameni de afaceri.
Apoi îi vedem pe unii dintre acești domni, desigur, foarte competenți, cum devin cu toții milionari în euro imediat după ce ies la pensie.
Din păcate, instituțiile cu epoleți au fost protejate prea mult de anchetele de corupție și lucrul ăsta ar trebui, la fel ca în magistratură, să se schimbe.
Ce propuneri aveți pentru a încuraja raportarea cazurilor de corupție?
Sigur, ar trebui încurajate și raportările anonime, dar am observat că oamenii în general fac raportări, însă lucrurile se mișcă încă foarte greu. Trec luni, ani, și nu se mișcă nimic.
Forțați de Comisia Europeană și aflați sub riscul declanșării procedurii de infringement și al blocării accesării fondurilor din PNRR pentru încălcarea obligației de transpunere în legislația națională a Directivei UE privind avertizorii de integritate, a fost adoptată în 2022 Legea nr. 361 privind protecția avertizorilor în interes public. Pentru că forma inițială descuraja raportările anonime, legea a fost îmbunătățită în anul 2023.
Oamenii trebuie să știe că se bucură de protecția legii dacă semnalează organelor judiciare fapte de corupție despre care iau cunoștință în context profesional.
Numărul acestor sesizări făcute către DNA au scăzut puțin în ultima vreme, însă problema principală este că ele nu sunt urmate de intervenția rapidă și eficientă a organelor judiciare. Or chestiunea aceasta este ea însăși de natură să descurajeze transmiterea de raportări/sesizări/plângeri.
În orice caz, ar fi binevenită o campanie de popularizare intensă a dispozițiilor Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, astfel încât oamenii să știe că sunt protejați de lege împotriva diferitelor forme de abuzuri în cazul în care raportează fapte de corupție aflate în context profesional.
Cum intenționați să reduceți corupția în domeniile cele mai afectate, precum sănătatea, educația sau administrația publică?
În 2022, a fost adoptată de Guvern Strategia Națională Anticorupție 2021-2025. În cadrul acestui document programatic sunt vizate și cele 3 domenii pe care le menționați.
Problema principală a acestor strategii a fost în trecut aceea că nu s-a urmărit îndeaproape aplicarea lor. Au fost bifate pe hârtie, sau au rămas literă moartă. Consider că este important ca liniile generale trasate prin această Strategie să fie cât mai atent urmate.
Între măsurile care ar trebui aplicate prioritar în domeniul sănătății, aș enumera:
- transparentizarea utilizării resurselor publice prin publicarea centralizată a datelor privind achizițiile din sănătate,
- suplimentarea şi consolidarea structurilor de control şi integritate ale MS şi CNAS,
- consolidarea mecanismului de trasabilitate a medicamentelor pe piaţa românească.
În domeniul educației, lucrurile sunt mai complexe pentru că avem două dimensiuni: aceea de combatere efectivă a corupției din educație și cea de educare a publicului larg în zona etică și de civism care ar putea, pe termen lung, să aibă un efect pozitiv de reducere a corupției în toate domeniile.
Ca măsuri concrete, ar trebui pus accentul pe:
- publicarea standardizată a informațiilor privind veniturile, cheltuielile, achiziţiile publice, sponsorizările, precum şi activitatea academică de la nivelul unităţilor sistemului de învăţământ de stat,
- asigurarea corectitudinii evaluărilor cadrelor didactice prin stabilirea unei proceduri standard de selecţie aleatorie a membrilor comisiilor de evaluare a acestora,
- extinderea protocolului privind educaţia juridică în şcoli, inclusiv pentru mediul universitar,
- abordarea în cadrul învăţământului preuniversitar a tematicilor referitoare la statul de drept şi prevenirea corupţiei.
În privința administrației publice aș menționa câteva măsuri:
- digitalizarea,
- transparentizarea activității,
- campaniile de popularizare a legislației privind avertizorii în interes public,
- consolidarea şi extinderea platformei Registrului Unic de Transparenţă a Intereselor (RUTI) la nivelul administraţiei publice locale,
- auditarea externă a sistemelor de integritate organizaţională la nivelul administraţiei publice,
- atragerea şi menţinerea în sistem a personalului specializat în achiziţii publice, inclusiv prin consolidarea statutului acestora,
- profesionalizarea personalului şi asigurarea unui regim de protecţie adecvat împotriva tentativelor de intimidare sau corupere,
- încurajarea implicării societăţii civile în monitorizarea integrităţii achiziţiilor publice.