Politicienii au obiceiul să spună neadevăruri atunci când realitatea nu le convine. Zilele astea am avut de-a face cu atâta dezinformare că ne-am năucit de cap. Iată un mic inventar săptămânal, fără pretenția de a fi exhaustiv, iată o rapidă trecere în revistă ce demonstrează că politica a ajuns mai mult arta minciunii decât a compromisului.
Klaus Iohannis. După eșecul Consiliului JAI președintele ne spune că nu trebuie să căutăm vinovați în interior, aruncând cu nonșalanță vina pentru eșecul nostru în cârca Austriei. Dar este evident că abordarea problemei Schengen la București s-a făcut incorect strategic.
Președintele este responsabil pentru politica externă și ca atare dumnealui este responsabil de eșec. Dar asumarea produce daune politice și este mult mai la îndemână să arătăm cu degetul în direcția nepotrivită.
Karl Nehammer. La Consiliul European, individul a susținut că prin România au trecut de la începutul anului 20.000 de refugiați. Datele Frontex, organizație europeană, susține că au fost doar câteva mii. Culmea a fost că austriacul nu a prezentat niciun document și nu a fost contrat de niciun oficial UE prezent la Consiliu. Nici Ursula von der Leyen, nici Charles Michel, nici Roberta Metsola nu au comentat.
Ursula von der Leyen. A tot spus că ne susține în problema intrării noastre în Schengen, dar n-a făcut nimic să oprească minciunile cancelarului austriac. Mai mult, în loc să susțină un JAI care să readucă problema noastră pe ordinea de zi, a fost de acord cu unul extraordinar prin februarie ca să se discute propunerile de gâgă ale lui Nehammer privind migrația.
Marcel Ciolacu. Pentru eșecul de la Consiliul JAI, președintele PSD acuză cu subiect și predicat Cotrocenii. Uită că deceniul în care am stat pe margine se datorează partidului domniei sale, se datorează asaltului acestei adunări de oameni cu iz penal din partidul său asupra justiției. În realitate, vina PSD pentru Schengen este la fel de mare ca cea a președintelui.
Zoran Milanovici, președintele Croației. Aprobă al 9-lea pachet de sancțiuni al UE contra Rusiei dar se opune antrenării a o sută de militari în Croația. Asta pentru că tocmai a fost inaugurat un terminal de gaz în Croația, via Serbia, via Turcia, via Putin.
Domnul Macron. Macron spune că vrea să-i ceară lui Putin o încetare a atacurilor şi bombardamentelor cu drone, pe motiv că acestea sunt crime de război. I-auzi vitejie! Dar purtătorul de cuvânt al Kremlinului l-a contrazis, a spus că Putin nu are în plan o astfel de convorbire. Deci domnul francez nu va face nimic în această chestiune.
Statele vestice din UE. Au spus că sunt de acord cu mărirea sancțiunilor economice împotriva Rusiei dar au acceptat să reducă restricțiile privind exportul de îngrășăminte chimice din Rusia. Vesticii sunt de partea comercianților, cum a făcut Germania decenii la rând, se pare că nu au învățat nimic.
Coaliția PNL+PSD+UDMR. Au spus că acceptă să modifice Legea Avertizorilor de Integritate în conformitate cu cerințele UE dar în relitate au lăsat avertizorii fără protecție reală și au votat ca sesizările anonime să nu fie luate în considerare. Una au spus UE, alta au făcut pentru șpăgarii lor.
Eva Kaili. A ținut în Parlamentul European un discurs în care a lăudat Qatarul pentru organizarea campionatului mondial de fotbal. În realitate în Qatar au murit 6.500 de muncitori nepalezi și pakistanezi pe șantierele stadioanelor. Că grecoaica a lingușit șeicii pentru vreo 1,5 milioane de euro e clar pentru poliția belgiană. Să reținem că Eva Kaili este sancționată, dar nu pentru că a distorsionat realitatea, ci pentru că a primit mită.
Domnul Cîciu. A susținut că este moral ca pentru pensiile peste 4.000 de lei să fie oprită plata CAS. Realitatea Curții Constituționale zice că ce a făcut este ilegal. Asta îi reamintește domnului cu pricina că este pus acolo, la finanțe, nu să facă haiducii ci să respecte legea. Dar stați liniștiți, dânsul nu va fi sancționat și nici pensionarii nu vor primi banii înapoi.
Sorin Grindeanu. A spus că toate companiile din subordinea Ministerului Transporturilor își vor retrage banii de la băncile austrice ce fac parte din grupul Erste. Până în prezent bine că nu s-a întâmplat nimic.
Politicienii care nu au un calendar adecvat, care nu au idei proprii îngemănate într-un plan se pliază după cum bate vântul realității și reacționează potrivit interesului lor primar, acela de a fi pe placul mulțimii ca să mai fie aleși încă o dată.
Politicienii deformează realitatea în propriul folos, la asta se pricep cel mai bine. Jurnaliștii au sarcina de a descâlci ițele încurcate de aceștia. Dar relevarea realității nu sancționează politicul pentru că ,,sancțiunea la vot” este o minciună tot de politicieni inventată. La vot politicienii sunt aleși nu după merite ci după cum știu să ,,seducă” alegătorii.
Concluzia este simplă și tristă: politicienii mint ca să-și apere interesele personale iar cetățenii plătesc oalele sparte public.