Primarul Sectorului 2, Radu Mihaiu (USR), candidează pentru un nou mandat. Și este unul dintre foarte puținii edili în funcție din București care a publicat și un program scris, în care detaliază ce și-a propus să realizeze pentru perioada 2024 – 2028.
Pe scurt, Mihaiu spune că poate rezolva, în sfârșit, problema lipsei de curățenie din sector. Că va activa un nou Centru Vechi și că bucureștenii vor începe să vadă cum ia naștere Coridorul Verde Colentina. În plus, parcuri, reconfigurări de străzi, trasee de biciclete și multe altele.
Iată cum își argumentează Radu Mihaiu fiecare dintre aceste promisiuni.
În programul de pe site-ul radumihaiu.ro - în deschiderea listei de priorități - pentru un nou mandat era realizarea unui nou Centru Vechi, în zona străzilor Sfântul Ștefan – Mântuleasa – Negustori. Dar un centru nu se creează ușor. Oamenii nu se duc într-un loc pentru că le-a spus primarul „aici să veniți de acum încolo, să vă distrați”. Cum o să-l faceți?
Ce poate face administrația publică este să investească în infrastructură. Și asta am început să facem.
Lucrăm pe baza unui studiu al Băncii Mondiale de regenerare urbană.
L-am discutat cu primarul general - pentru că el dă autorizațiile aici - am făcut proiectele. Și acum începem să le implementăm.
Din punctul meu de vedere, Bucureștiul are nevoie ca de aer de un Centru Vechi de zi. Avem deja un Centru Vechi, e adevărat, dar e unul de noapte. Pentru că oamenii se duc mai degrabă noaptea acolo. Iar eu cred că Bucureștiul poate să aibă un loc în care să fie o aglomerare de: spațiu pietonal, terase, art shop-uri, piațete, în care să se întâmple lucruri ș.a.m.d. Și ăsta este tot sensul noului Centru Vechi.
Dar nu este doar infrastructura în care vrem să investim.
Vrem să investim și în fațadele clădirilor istorice. Pentru că vedem aici, în spatele nostru, niște clădiri istorice foarte frumoase. Dar 100 de metri mai încolo este o clădire care are o fațadă foarte deteriorată.
De multe ori, în aceste situație sunt proprietari care locuiesc în acele case și n-au nici banii să le renoveze, nici unde să se mute, pe perioada lucrărilor. Degeaba îi supraimpozităm, că tot nu pot să facă acest acest efort de a-și reface fațadele.
Și atunci am introdus și un stimulent. Avem finanțare pentru refacerea fațadelor monumentelor istorice.
Cred eu că prin aceste 2 direcții din care pornim - refacerea infrastructurii și sprijinul dat proprietarilor - vom crea un vibe care să ducă spre un centru vechi de zi, în care să ne plimbăm cu plăcere cu copiii.
Porniți de la ideea că toate casele din zona asta sunt, de fapt, trainice și că doar fațadele ar fi problema. Dar, vechi fiind ele, poate că unele sunt șubrede și au nevoie de consolidare, nu doar de refacerea fațadei. O să ajutați proprietarii și la consolidare? Că sunt deja alte primării care încearcă să ajute. Și lucrurile nu merg foarte bine ...
Nu merg pentru că trebuie să se ocupe primăria de toate.
Și adevărul este că Primăria Generală, spre exemplu, se ocupă, în multe cazuri, de reabilitarea blocurilor cu risc seismic.
Și în blocuri sunt, de foarte multe ori, probleme cu proprietarii care n-au unde să se mute. Sau nu vor să se mute. Sau nu se înțeleg între ei cu privire la diverse aspecte.
Or, în cazul caselor monumente istorice, de cele mai multe ori nu apar aceste probleme.
Și sigur putem să ajutăm inclusiv la refacerea structurii caselor.
Va există aici o parte de cofinanțare a proprietarilor. Și încă ceva foarte important: proprietarii vor derula proiectul. Ei trebuie să-și obțină toate avizele de la Ministerul Culturii, de la Mediu și de pe unde mai e nevoie. Primăria va veni cu sprijin financiar. Dar ei, proprietarii, vor derula proiectul, iar asta le va da mai multă încredere în modul în care se derulează investiția.
Am văzut în alte orașe întâmplându-se acest tip de intervenție, prin finanțare.
Am început acum cu monumentele istorice, dar am avut o discuție cu domnul primar general, să extindem acest program și pentru alte clădiri aflate în zonă protejată.
Și aveți încredere că, dacă faceți lucrurile astea, automat vor veni oameni care să deschidă terase și să desfășoare diverse alte activități aici, în zonă?
Deja s-a deschis o terasă, de mai puțin de o lună, s-a deschis câteva sute de metri de aici, după ce a prins o finalitate această stradă, stradă Negustori, și este foarte clar că e nevoie. Vedem nevoia bucureștenilor de a petrece timpul liber într-un spațiu public de calitate și e foarte clar, adică din punctul meu de vedere, nu are cum să eșueze un astfel de proiect și ne va umple și viețile de mai multă relaxare și va fi mai multă cultură, cred eu.
Cam cât ar dura să fie gata zona asta, cu toate lucrurile despre care vorbiți?
Lucrările de aici, de pe strada Negustorilor, sigur că vor fi gata anul acesta. Iar tot cvartalul, până la intersecția Străzii Sfântul Ștefan cu Plantelor ș.a.m.d. ... probabil că în 2-3 ani.
Durează atât pentru că investiția se bazează pe proiecte care sunt bine lucrate. Și suntem atenți și la execuție.
Pentru că am ajuns cu discuția în această zonă a reconfigurării urbane, vă propun să vorbim puțin și despre proiectul care ocupă locul 2 în lista de priorități din programul dvs pentru perioada 2024 -2028. L-ați numit „Noul Obor”. Cred că toți bucureștenii au trecut prin această zonă, în care este și Piața Obor. Ce vreți să faceți aici?
Pe Strada Chiristigiilor vedem puțin din cum va arăta această zonă.
Ne bazăm și aici pe un studiu de reconfigurare și revitalizare urbană lucrat cu Banca Mondială.
Am început undeva în 2021 și, după ce l-am aprofundat bine, am început să aplicăm acest studiu, în așa fel încât spațiul să devină mai prietenos.
Aici, pe Chiristigiilor, am reconfigurat strada. Se făceau înainte reportaje despre cum nu se poate trece cu căruciorul. Era haos!
Noi am dat jos gardurile, am făcut aceste spații pentru relaxare și felul în care arată această stradă zic eu că este foarte, foarte diferit de ce era.
O să continuăm cu Aleea cu ceas, cu Strada Câmpuri Moși - care este între stația de metrou de la Obor și Piața Obor - transformând acest spațiu, care era în permanență foarte aglomerat, într-unul pietonal.
Va arăta ca un spațiu de oraș modern, care să ne placă și în care să putem să ne facem și treaba, să ne și relaxăm.
Voi continua acest mandat din 2024 încolo. Pentru că Obor este cea mai mare piață agroalimentară din sud-estul Europei. În zilele foarte aglomerate ajung aici și 30.000 de oameni.
Practic, fiecare bucureștean a fost în Piața Obor. Și cred că merităm să avem și noi, ca alte capitale europene, o piața agroalimentară cu atracție turistică, care să arate bine și de care să fim mândri.
Cât va dura crearea „Noului Obor”?
Reconfigurarea Străzii Chiristigiilor se încheie în câteva zile.
Aleea cu ceas va dura și ea câteva luni. Anul acesta, în 2024, se va face mare parte din lucrarea pe aceste două străzi, urmând ca finalizările, retușurile să fie în anul 2025.
Dar ce e mai important de spus este că investiția pe care o face administrația publică atrage și alte investiții din partea privaților.
Cei cu parcarea subterană fac și ei investiții, cei de la Bucur Obor fac investiții. Halele Obor și-au refăcut fațada. Piața Obor vrea să reconfigureze cu o zonă de food și cu o zonă de parcare. Cei de la Veranda Mall fac investiții ș.a.m.d.
Deci toată lumea - văzând că se schimbă lucrurile - a investit. Și toată zona crește.
Coridorul verde Colentina e o altă promisiune. Ați făcut ceva curățenie pe malurile de lac deja. Dar proiectul, ca întreg, este încă în faza de întocmire a documentației. Ce e cu el? Ce vreți să faceți până în 2028?
Am făcut multă curățenie, nu «ceva curățenie». Am scos peste 70.000 tone de gunoi.
Pentru că niciun fel de amenajare nu se poate face pe gunoi. A fost un efort consistent al acestui mandat să scoatem tot acest gunoi din lacurile de pe cursul râului Colentina. Din 1977 încoace s-au tot aruncat lucruri. Găsim resturi de la cutremur, găsim piatră cubică, găsim resturi de la străzi aruncate în aceste lacuri. Așa au gândit administrațiile precedente: arunci ceva în apă și a dispărut. Dar acum nu se mai poate!
Le scoatem și le ducem la groapa de gunoi. Se vede acum că am făcut curățenie. Și este doar baza pentru ceea ce urmează.
S-au și amenajat porțiuni din Coridorul verde, dar doar minimal.
Spre exemplu, pe Petricani - unde intervenția a fost absolut minimală - s-a lucrat cu Asociația Delta Văcărești. Avem Parcul Sfântul Pantelimon, refăcut tot cu intervenții minimale.
Însă, între timp, am lansat cel mai mare concurs de soluții din România pe această salbă de lacuri. Este un concurs care deja suscită foarte mult interes și sunt convins că vor participa mari arhitecți români și internaționali.
Toată lumea este invitată să participe aici, pentru că avem nevoie să transformăm acest curs de apă în ceea ce merită Bucureștiul. Și să fie această zonă centrul atracției, chiar și pentru turiști internaționali.
Mulți primari s-au ferit de concursurile de soluții, de-a lungul timpului. Sunt proceduri complexe și s-ar putea ca produsul rezultat să fie greu sau scump de realizat. În acest caz, care e perspectiva? Vor și vedea oamenii ceva acolo, până în 2028?
Cu siguranță, da! Pentru că, până la urmă, vorbim despre spațiu verde. Nu sunt cine știe ce construcții, care să fie complicate. Pentru că intervențiile de tipul acesta trebuie să fie minimale.
Și da, într-adevăr, primarii s-au ferit pentru că a fost complicat. Și pentru noi a fost complicat. Au fost niște proceduri birocratice care nu mai fuseseră urmate deloc în această primărie și drept urmare nu exista neapărat o experiență foarte, foarte bună.
Am trecut peste pași birocratici care n-au fost ușor de depășit. Dar mă bucur că s-a lansat acest concurs. Pe 5 septembrie 2024 este data limită pentru depunerea proiectelor. Iar câștigătorul acestui concurs de soluții va fi proiectantul pentru această suprafață de Coridor verde Colentina.
Noi am menționat deja că acest Coridor Verde trebuie să cuprindă și piste de biciclete și piste de alergare, să păstreze și biodiversitatea care este pe lacuri. Și care este prea puțin cunoscută, pentru că prea puțin din spațiul Coridorului Verde a fost disponibil publicului. Era mai degrabă o groapă de gunoi acolo.
Și ce vrem acum este să le redăm cetățenilor întregul curs al al râului Colentina!
Sigur, mai sunt lucruri de rezolvat acolo, cum ar fi faptul că unele dintre proprietăți sunt private, au fost retrocedate undeva înainte de 2007, când s-a dat Legea Apelor.
Avem de rezolvat niște probleme juridice, legale. Dar suntem pe un traseu foarte bun, din acest punct de vedere. Și eu sunt convins că din 2026 vom începe să vedem îmbunătățiri semnificative pe cursul râului Colentina.
Ok, deci dacă nu tot proiectul, măcar parte va fi dus până la capăt?
Cu siguranță întreg proiectul va fi dus până la capăt. Pentru că atunci când se investește cu cap, chiar și investitorii privați contribuie.
Gândiți-vă că, dacă sunt persoane private care au teren acolo, sigur că mai degrabă ar vrea să îl integreze într-un concept care arată bine decât să își pună gard și să spună: «Pe aici nu se trece!». Pentru că nici pe ei nu-i avantajează foarte tare această situație. Și le-ar fi mult mai bine ca proprietatea lor să fie situată în preajma unui loc care arată bine, nu?
Câteva cuvinte despre parcurile din Sectorul 2 vă rog să îmi spuneți. Ați refăcut 2 mai mari: Sticlăriei și Morarilor. Și altele mai mici. Dar ați mai promis alte două parcuri mari: Plumbuita și Naţional. Cu ele ce se întâmplă?
Avem documentația foarte avansată.
Am lansat licitațiile, iar pentru Parcul Plumbuita s-a și atribuit contractul.
Depunem cererea pentru autorizație de construire deja, în vederea refacerii Parcului Plumbuita. Mă aștept ca în această toamnă să începem lucrările.
La Parcul Național, s-a încheiat perioada de depunere a ofertelor, la licitația de proiectare și execuție.
Adevărul e că a stat parcul un pic în situația asta ….
A stat un pic pentru că a fost o licitație mare și am avut control ex ante de la Agenția Națională a Achizițiilor Publice. Așa că a stat documentația în fază de clarificări. Dar s-a încheiat acea perioadă și s-au depus ofertele.
Așteptarea mea este ca în toamnă să înceapă și refacerea Parcului Național.
Acolo sunt două subproiecte. Unul este refacerea malurilor lacului cu păstrarea biodiversității, a faunei, a florei. Al doilea este refacerea restului parcului. Pentru că malurile lacului sunt foarte, foarte deteriorate.
Vor fi niște parcuri absolut superbe!
Am văzut studiile de fezabilitate pentru ambele și sunt foarte, foarte mulțumit.
Ne-am făcut temele o perioadă îndelungată, am făcut studii de vegetație, studii pedologice, studii istorice. Totul, ca să încorporăm și istoricul parcurilor, dar și nevoia de noi funcțiuni.
Pentru că adăugăm noi funcțiuni, atât în Plumbuita, cât și în Național. Era nevoie de așa ceva pentru că parcurile n-au fost niciodată folosite în întregime, nefiind gândite ca întreg. De exemplu, în Parcul Național nu puteai să dai ocol lacului. Dar vom rezolva această problemă.
La Plumbuita, totul se concentra în jurul câtorva locuri de joacă. Din cele 20 de hectare ale parcului, lumea vedea probabil doar 4-5.
ASTĂZI PE SPOT:
Când estimați că vor fi gata aceste două parcuri?
Eu mă aștept ca anul viitor să fie gata ambele.
Știu că primarii din București abordează în două feluri spațiile verzi dintre blocuri. Unii pun garduri. De teamă că fără gard, la geamurile oamenilor se va aduna gunoi, vor veni oamenii cu cățeii și vor lăsa mizeria în urmă. Sau se va strecura vreun vecin mai iscusit cu mașina pe spațiul verde. Sau se vor strânge adolescenți să bea bere până noaptea târziu. Și sunt primarii care au dat gardurile jos și au refăcut spațiile verzi. În speranța că niciuna dintre relele de mai sus nu se va întâmpla. Dvs ați ales a doua abordare: fără garduri. Cum a mers? Veți continua politica asta?
Acum merge foarte bine.
La început, am întâmpinat o rezistență semnificativă, trebuie să vă spun, la eliminarea gardurilor. Oamenii se gândesc «Dacă scot gardul, o să vină cineva să stea sub geamul meu”. Numai că am implementat proiecte. Iar acest lucru nu s-a întâmplat. N-a venit nimeni până la geam, să li se uite în casă.
Și ușor - ușor, după ce am implementat proiecte, am început să găsim asociații care, până la urmă, au fost de acord.
Oamenii au văzut că, înainte de toate, spațiile verzi fără gard sunt mai ușor de întreținut. Cu garduri - care se și deteriorează și arată urât - mizeria se strânge în spatele gardului aproape tot timpul.
Iar apropo de căței, acum îi întreb pe toți oamenii: dacă acei căței nu își fac nevoile pe iarbă, unde le fac până la urmă? Pe alei. Dacă stăpânul are după el o pungă și face curățenie, e bine pentru toată lumea. Dacă nu face curățenie, oricum dăm de mizerie, fie pe iarbă, fie pe trotuar.
Deci vom continua să amenajăm spațiile verzi fără gard.
Și pentru că ele arată mult mai bine așa. Chiar și aici, la primărie, avem Parcul Obor. Arată mult mai bine fără gard. E parcul ăla în care îți place să mergi și să te plimbi.
Gardurile restrâng vizibilitatea și îți dau așa, un sentiment de închistare. Odată eliminate, avem și noi o altă stare de spirit.
Aveţi trasee pentru biciclete: cei 36 de kilometri din bani europeni. Am și văzut câteva imagini. Foarte frumoase. Dar au pasionații de infrastructură o expresie pentru imaginile frumoase. Le numesc „carioci”. Adică desene, randări frumoase și atât. Cum e cu pistele astea de bicicletă? Chiar le faceți?
Suntem sectorul în care avem cel mai avansat plan de infrastructură velo.
Și ne coordonăm cu Primăria Capitalei în ceea ce privește Master Planul Velo (pe care îl are în lucru primăria condusă de Nicușor Dan - n.red.).
Avem un studiu de fezabilitate deja aprobat, trecut și pe la arhitectul șef al Capitalei, votat în Consiliul Local al Sectorului 2.
Evident că aceste piste de biciclete trebuie făcute în colaborare cu Municipiul București (cu primăria - n.red.). Pentru că bulevardele sunt în administrarea Primăriei Capitalei. Și o rețea de piste de bicicletă care să nu treacă pe bulevarde este de neimaginat.
Spre exemplu: avem o propunere pentru reconfigurarea Bulevardelor Mihai Bravu și Ștefan cel Mare. Așa ceva nu se poate face decât împreună cu Primăria Capitalei.
Urmează să se întâmple toate aceste lucruri după ce se aprobă Masterplanul velo.
După aprobare, vom derula împreună investițiile comune. Așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Pasajul de la Doamna Ghica, unde jumătate din bani au venit de la Sectorul 2, iar cealaltă jumătate, de la Primăria Generală. La fel vom face și aici.
Vă rog să ne explicați cum anume se va lucra. Pe Șoseaua Ștefan cel Mare avem trotuar, avem niște arbori, niște parcări, apoi carosabil și, pe mijlocul şoselei, linia de tramvai. Unde va încăpea pista de bicicletă?
După reconfigurare va exista pistă de biciclete separată de trotuar și separată de carosabil și de locurile de parcare.
Șoseaua Ștefan cel mare va rămâne cu 3 benzi pe sens. Va exista un singur punct de gâtuire, la intersecția cu Dimitrov (strada Gheorghe Dimitrov - n.red.), unde lățimea străzii nu permite și spațiu verde, și piste de biciclete, și carosabil, și acolo foarte probabil să nu putem să implementăm spațiu verde. Dar nici acum nu există spațiu verde, deci nu îl desființăm noi.
Ca să dau glas îngrijorării multor bucureșteni: cum veți lucra? Veți închide străzile astea, cum ar fi Ștefan cel Mare și Mihai Bravu?
Nu. Se va lucra, așa cum s-a lucrat și la Pasajul Doamna Ghica, cu trafic, în cea mai mare parte a timpului.
În cât timp faceți traseele astea?
Eu cred că în 2 ani se poate face mare parte.
E de spus că din cei 36 km o parte vor trebui să fie cu trafic comun, biciclete cu mașini, evident cu prioritate pentru biciclete. Asta, pentru că nu avem cum să lățim strada și mai mult. Iar lățimea prevăzută nu permite loc și pentru carosabil și pentru pistă și pentru parcări.
Vorbiți și despre investiții în străzi. Ce înseamnă „investiții”, în acest caz? Eu, cetățean care n-am vreme să învăț administrație locală, văd că dacă s-a stricat asfaltul, îl spargeți de tot și puneți altul. Și nu pare atât de complicat ...
Așa s-a obișnuit până acum. De asta, atunci când refacem acum străzi, găsim piatră cubică de cine-știe-când sau alte 3 straturi de asfalt pe dedesubt. Din cauză că refacerea străzii a însemnat o peticeală. A însemnat turnarea unui alt strat de asfalt pe deasupra.
Noi când refacem străzile încercăm să ne gândim la mai multe lucruri. Spre exemplu, ne gândim dacă avem sau nu avem trafic de mare tonaj. Încercăm să le configurăm trotuarele. Încercăm să refacem și locuri de parcare.
Și cu siguranță încercăm să aducem standardul de siguranță și de structură al străzii la nivelul secolului XXI. E nevoie de așa ceva, din cauză că avem și străzi proiectate în urmă cu 30 de ani. Și, între timp, s-au schimbat condițiile de trafic. S-a schimbat modul în care ele sunt utilizate.
Cum alegeți străzile pe care le refaceți? Mergeți pe teren și vedeți care sunt stricate? Sau aveți o direcție care face asta?
Avem o Direcție de sistematizare la Administrația Domeniului Public (ADP). Această direcție încearcă să gândească tot traficul pentru un cvartal.
Până să ajung eu la primărie, fiecare stradă era gândită separat. Și nu se poate așa, pentru că strada face parte dintr-un țesut urban. Iar, în acest țesut urban, un sens unic poate să schimbe întreaga viață a unui cvartal.
Sigur, când stabilim ce străzi trebuie modernizate, ne uităm și la gradul de uzură.
Și - foarte important - încercăm să ne coordonăm planurile de intervenție cu ale utilitariștilor.
Asta a fost extraordinar de deranjant foarte mult timp. Lucra primăria. Și după ce termina, venea Apa Nova să spargă. Sau Termoenergetica. Sau Energetica Servicii.
Sunt 14 utilitariști în București care arareori se coordonează. Noi încercăm să ne coordonăm. Am avut și experiențe bune și experiențe mai puțin bune cu această coordonare.
Cât de mult poate dura refacerea unei străzi? Vă cer un termen maxim aici. Pentru că vă urmărește și cetățeanul care poate v-a întâlnit acum un an sau un an și jumătate și care acum, citind sau ascultându-vă, spune «Păi ,bine, domnule primar, dar strada mea a rămas la fel în tot acest timp, n-ați reparat-o!”.
Păi adevărul e că sunt peste 1.000 de străzi.
Înainte de mandatul meu, se refăceau 10 străzi pe an. Acum, cred că am ajuns la 100 de străzi pe an.
Dar asta tot înseamnă că toate străzile ar putea fi refăcute în 10 ani, dacă păstrăm același grad de muncă. Durează. Și durează mai mult în funcție de locul unde se află o stradă care se reface. Dacă e în centru, într-o zonă protejată, durează mai mult. Motive sunt mai multe: rețelele de utilități nu sunt cel mai bine trasate în centru, avizele necesare de la Cultură durează.
Și mai e un motiv: în mod tradițional, primarii nu prea s-au ocupat de centru pentru că aici locuiesc puțini oameni și costul investiție/vot este neprofitabil.
Dar, din punctul meu de vedere, miza este să avem un oraș în care să ne placă să locuim. Și de asta cred că trebuie să investim și în centru.
Aveți o strategie de investiții în școli? Tradițional, primăria dădea bani la școli, ca să aibă geamuri bune, să fie văruite, să aibă niște toalete practicabile. Și cam asta era ...
Facem în continuare și lucrurile astea. Nu se poate fără ele. Fiecare școală trebuie să aibă bani pentru reparații curente și papetărie. Dar facem mai mult de atât.
Construim, de exemplu, grădinițe noi. În mandatul meu s-au făcut 5 grădinițe noi.
Modernizăm școli. Asta înseamnă că ele vor consuma mai puțină energie și vor fi mai ușor de întreținut. Am investit foarte mult în anveloparea termică a școlilor, iar asta înseamnă costuri mai mici de funcționare. Știți școlile vechi, care aveau parchet sau chiar mozaic pe jos? Era foarte greu să cureți. Materialele care se folosesc acum sunt mult mai ușor de întreținut.
Asta înseamnă că interiorul e mai curat și mai luminos.
Și asta se vede și în bucuria cu care vin copiii la școală și profesorii și se creează așa un un cerc virtuos, ca să spun așa, în care, pentru că școala arată mai bine, vin copiii, poate mai buni, vin și profesori ceva mai buni, care învață ceva mai bine. Și copiii când sunt într-un colectiv bun, se antrenează unii pe alții și crește și calitatea educației.
Nu mai vorbesc de faptul că avem acel contract pe PNRR de 56 de milioane de lei pentru dotări cu echipamente IT și cu laboratoare.
Avem la maturizare proiecte pentru școlile care sunt în zonă protejată, cum e Mihai Viteazul, de exemplu, sau Școala Centrală. Sunt școli unde intervențiile costă ceva mai mult pentru că sunt monumente istorice. Dar ușor-ușor trebuie să le facem pe toate.
Pentru 2024-2028, la educație cred că cel mai important lucru pe care l-aș face ar fi să dublez numărul de locuri în creșe. Acum se finalizează o crește nouă, de 110 locuri la Ion Vlad. Dar în continuare sunt sub 500 de locuri la creșă în Sectorul 2 și această cifră trebuie să crească.
Părerea mea este că trebuie să ajungem la 1.000 de locuri și vom investi în continuare în direcția asta. Găsim greu locuri pentru creșe, dar vom lucra la asta.
Pe lângă asta, îmi doresc mai multe săli de sport renovate pentru că mi se par foarte importante pentru pentru tineri.
Să mergem spre un subiect puțin mai spinos: stâlpișorii galbeni. De ce-i puneți? De ce nu i-a mai pus nimeni până acum? Cât mai stau acolo?
Rolul stâlpișorilor galbeni este de ghidaj.
Și de multe ori Comisia Tehnică de Circulație (CTC care se reunește la Primăria Generală - n.red.) a dispus montarea de stâlpișori galbeni în zone considerate periculoase, în care oricum era ilegal să parchezi. Sunt zone din intersecții unde se produceau foarte multe accidente din cauza mașinilor parcate ilegal.
Practic, fără niciun acces la trotuar, se parca în mijlocul străzii (în intersecție - n.red.).
CTC a zis «Ok, aici trebuie hașurat ca fiind zonă interzisă!». Dar pentru că prea puțini oameni respectă interdicția indicată prin hașură, au cerut montarea de stâlpișor galbeni. Acești stâlpișorii galbeni n-au apărut doar în Sectorul 2. Au apărut în toate sectoarele acești stâlpișori galbeni.
Dar important este că ei sunt temporari.
De cele mai multe ori, găsim stâlpișorii galbeni în zone protejate, unde autorizarea unui spațiu verde durează. Normal că mai degrabă ar fi un spațiu verde acolo decât zonă hașurată și înconjurată de stâlpișori.
Dar ca să facem zona verde, avem nevoie de aviz de la Cultură. Și de alte avize. Însă, până le obținem, nu putem accepta, în continuare, accidente rutiere. Și atunci, la instrucțiunile Brigăzii Rutiere și ale CTC, se implementează sensuri unice, trasee rutiere care urmează să fie schimbate odată cu obținerea documentației.
Deci răspunsul clar la întrebarea «De ce au apărut acești stâlpișori galbeni în număr atât de mare acum?» este «Pentru că așa a decis Comisia Tehnică de Circulație» sau «Pentru că așa a decis primarul Radu Mihaiu»?
Să știți că peste tot, în București, au apărut acești stâlpișori. În Sectorul 2, haideți să spunem că pentru prima dată primarul a considerat siguranța pietonilor și siguranța rutieră ca fiind unele dintre prioritățile mandatului.
Și stâlpișorii ceilalți, negru cu roșu, puși la marginea trotuarului ca să împiedice accesul mașinii pe trotuar?
Ca să împiedice accesul mașinilor pe trotuar, într-adevăr, pentru asta sunt.
Încercăm să punem cât mai puțini. Și sunt locuri unde chiar funcționează. De exemplu, acolo unde transformăm o stradă care are sens dublu într-una cu sens unic. Se parchează și pe stânga și pe dreapta. Nu e necesar să avem stâlpișori, că oamenii nu mai urcă cu mașina pe trotuar.
În alte locuri este, însă, necesar să-i montăm. Din cauză că aveam mașini care parcau pe tot trotuarul, până la gardul casei. Iar pietonilor nu le mai rămânea loc. Și erau nevoiți să iasă pe carosabil.
Nici mie nu-mi plac.
A zis lumea că mă îmbogățesc eu din stâlpișorii ăștia. Sunt 3 furnizori în România care vând acești stâlpișori. Toată lumea (primăriile - n.red.) îi folosește pe aceiași, la aceleași prețuri.
Nu e nicio miză pecuniară pentru mine. Miza este să le dăm trotuarele pietonilor.
Îi înțeleg și pe cei cu mașini. Și eu merg cu mașina.
Nu-i înțeleg pe cei care au 3-4 mașini per familie și își doresc ca primăria să asigure câte un loc de parcare ieftin pentru fiecare din acele mașini. Mie mi se pare că, dacă fiecare familie ar avea câte o mașină, nu ar exista o problemă a lucrurilor de parcare în București.
Însă lumea are 2-3 mașini și poate și una de serviciu. Or, asta este nesustenabil pentru București. Și cred eu că trebuie ușor-ușor să vedem că putem merge și pe jos și cu transportul în comun. Dar nu putem să le facem secvențial. Trebuie să avem o strategie care să conveargă spre acel oraș european pe care îl vedem și în alte locuri și unde nu sunt atât de multe mașini pe trotuare.
Să rămânem în zona „fierbinte” a problemelor din Sectorul 2: curățenia. Pentru că ați promis că veți insista pe curățenie, în acest mandat. Ce-ați reușit să faceți? Și ce urmează?
Am rămas blocați cu operatorul de salubritate (Supercom , cu care contractul a expirat - n.red.).
Și asta nu pentru că nu ne-am făcut noi temele. Pentru că ni le-am făcut.
Am avut un caiet de sarcini pentru o licitație nouă pentru salubrizare. Am invitat toți operatorii, am avut o consultare a pieței. Am votat acel caiet de sarcini în Consiliul Local în iulie 2022, dacă nu mă înșel. Iar în noiembrie 2022, a venit Guvernul și a dat o lege care a invalidat acel caiet de sarcini și acea licitație.
Și n-a invalidat-o doar pe a noastră, ci și pe cele de la sectoarele 4 și 6. Deci n-a avut de suferit doar un primar USR, ci si unul de la PSD și unul de la PNL.
Legea respectivă spune că nu mai putem avea operator de salubritate desemnat până când nu se desemnează un operator de depozitare, unul de tratare și unul de sortare.
A trebuit să trecem prin toate aceste licitații înainte să facem licitația pentru operatorul de colectare și transport (că așa se numește operatorul de salubritate). Și facem pașii ăștia. Dar, din păcate, acea decizie a Guvernului ne-a dat înapoi foarte mult timp.
Eu sunt convins că - după ce s-au desemnat operatorii de depozitare, tratare și de sortare - acum în sfârșit vom putea avea un caiet de sarcini pentru salubritate. Dar și pentru asta a trebuit să facem un studiu de oportunitate care să conțină noile cantități de deșeuri.
Exista un studiu de oportunitate, dar el se baza pe datele din 2018-2019. Iar acum cetățeanul colectează separat mult mai mult decât atunci. Așa că am cules noile date. În perioada următoare vom vota studiul de oportunitate în Consiliul Local. Și asta înseamnă că vom lansa din nou licitația pentru salubritate.
Însă pe lângă toate aceste complicații birocratice, eu spun că acest operator de salubritate (Supercom - n.red.) a reușit să facă o treabă ceva mai bună.
Măturatul stradal este clar mai bun. Bine, el e și mai ușor dacă sunt trotuarele libere, nu cu mașini pe ele.
Am reușit să monitorizăm mult mai bine, cu GPS, operațiunile. Ce nu apare pe GPS nu se plătește. Avem și un sistem prin care inspectorii de teren dau evaluările pe cât de bine s-a făcut curățatul stradal. Se fac și poze, în așa fel încât să avem și dovezi în instanță, când e nevoie.
Și toată evaluarea asta se face printr-o platformă electronică. Înainte totul se făcea pe hârtie. Și ce spunea operatorul, aia se plătea. Nu mai e cazul. Anul trecut, de exemplu, am plătit cu 50 de milioane de lei mai puțin operatorul decât fusese bugetat, pentru că nu și-a făcut treaba cum ar fi trebuit.
Asta a împins operatorul să-și angajeze mai mulți oameni, a adus chiar lucrători din Nepal. Și face o treabă semnificativ mai bună. Și din punctul acesta de vedere, curățenia, atât măturatul stradal, cât și ridicatul de deșeuri menajere, sunt într-o situație mai bună.
Mai avem două situații care nu sunt perfect acoperite.
Una: «depozitele necontrolate». Adică persoane vin și lasă gunoiul la stâlp. Este un obicei foarte vechi. Nu doar în Sectorul 2, și în alte sectoare se întâmplă acest lucru, mai ales în zona centrală.
E foarte greu să le explicăm oamenilor că nu e bine și este foarte greu și să îi amendăm. Pentru că durează aproximativ 10 secunde să iasă omul din casă, să lase gunoiul la stâlp și să plece. Dacă nu este un polițist local acolo, nu are cum să dea amendă. Cred că ține puțin și de conștiința cetățenească a fiecăruia, la care încercăm să muncim.
Și al doilea fenomen important: suntem pe un contract cu operatorul de salubritate din 1999 și nu toate străzile din Sectorul 2 au fost prinse în acest contract.
Sunt anumite zone care nu sunt prinse în contract cu operatorul de salubritate. Pentru ele am făcut un contract cu un alt operator, pentru «situații excepționale». Din păcate, acest al doilea operator - deși acolo unde face curățenie o face bine - nu reușește să se țină de program.
Și asta este o mare problemă pe care încercăm să o rezolvăm. Dacă acest operator o să continue să nu livreze ce are de făcut - nici nu-mi dau seama de ce, în condițiile în care sunt penalizați la plăți - probabil că va trebui să renunțăm la contract și să să avem un alt operator și acolo.
Pe scurt: un nou contract de salubrizare ar rezolva toate problemele astea?
Un contract nou cu siguranță le-ar rezolva. Pentru că are prevăzute mai multe lucruri.
În primul rând, toate suprafețele Sectorului 2.
În al doilea rând, frecvențele adecvate. Îmi spune lumea: «Domnule, este murdar pe nu știu ce stradă!».
Depinde foarte mult câți oameni trec pe stradă. Pe aleea Câmpuri Moși, spre exemplu, trec 10.000 de oameni, zilnic. Pe o altă stradă poate trec doar 30 de oameni zilnic. Evident, cei 10.000 de oameni fac mai multă mizerie. Și atunci acolo trebuie curățat de 3 ori pe zi. Iar actualul contract cu Supercom nu ne permite să mergem de 3 ori pe zi. Și nici să adăugăm cantități nu ne lasă legea.
Lansați licitația pentru un nou contract de salubrizare în 2024?
Da. Avem toate documentele pentru lansarea licitației. Probabil că o vom relansa imediat după alegeri.
Vă propun să încheiem discuția noastră de astăzi cu un exercițiu de imaginație. Dar unul care implică asumare, din partea dvs. Să ne imaginăm că suntem în 2028 deja. Cum arată Sectorul 2?
S-au schimbat în bine mai multe lucruri.
În primul rând, centrul Sectorului 2 arată mult mai bine. Străzile arată mai bine, cu monumente istorice a căror fațadă nu mai e căzută.
Oborul arată mai bine. Deja se schimbă (…) Coridorul verde Colentina. Se va schimba profund până în 2028 și va fi un loc unde vor merge foarte, foarte mulți oameni și va deveni un loc turistic, spun eu.
Ceva nu se va schimba: faptul că avem cele mai bune condiții în școli și vom avea și în 2028 cele mai bune condiții în școli.
Țin la chestia asta. Ce vreau eu este ca Sectorul 2 să fie cel în care să vrem să ne creștem copiii. Asta înseamnă multe: condiții bune pentru copii, siguranță rutieră, să nu vrem să ne mutăm altundeva pentru că găsim aici locuri unde să ne petrecem timpul liber și să ne distrăm.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech
Comandat de Uniunea Salvati Romania – Alianta Dreapta Unita, CMF:21240009