Pensii speciale există peste tot în lume, ceea ce grav la noi este că unele au fost introduse pe furiș și că nu avem un mecanism unitar de stabilire a acestor drepturi suplimentare, astfel încât s-au creat mari probleme de inechitate, pentru care nu se întrevăd soluții, spune analistul economic Aurelian Dochia.
Este binecunoscut faptul că rostul acestor pensii speciale este de a stimula să se angajeze și de a le da o anumită siguranță financiară persoanelor cu adevărat capabile si dispuse să practice meserii foarte grele, în condiții dificile.
”Aceste pensii se acordă în general pentru meserii care presupun un grad mare de periculozitate și de risc, meserii care presupun o uzură fizică. Este un fel de compensare a faptului că persoana trăiește toată viața cu niște constrângeri, cu niște riscuri mai mari. De exemplu, nu se poate ca cineva care trăiește pe câmpul de luptă să nu aibă perspectiva unei ieșiri la pensie mai devreme decât în mod obișnuit. Sunt meserii în care o persoană nu poate să facă față fizic până la 65 de ani sau peste acest prag de pensionare", explica analistul economic Aurelian Dochia, într-un interviu acordat în 2018.
Au trecut doi ani de atunci și problema pensiilor speciale încă nu s-a încheiat, dimpotrivă. Zilele acestea Parlamentul s-a făcut că a găsit o soluție: a votat impozitarea pensiilor speciale, însă Avocatul Poporului și Înalta Curte de Casație și Justiție au depus sesizări la Curtea Constituționala, cu șanse mari de succes.
Poate cele mai revoltătoare pensii speciale sunt cele pe care și le-au votat singuri parlamentarii, dar și cele acordate aleșilor locali, mai ales că în unele cazuri nici nu există banii necesari pentru plata lor.
Până unde mergem tot așa?
”Până când o să plesnească sistemul”, spune analistul economic Aurelian Dochia, într-un interviu acordat pentru Spotmedia.ro.
Explicați-ne care este problema cu aceste pensii de serviciu, numite și ”speciale”? De ce ne frământă de atâția ani, de ce tot apare ea, din timp în timp, în dezbaterile publice?
Problema cu aceste pensii speciale este că ele au fost introduse oarecum pe furiș, în decursul timpului, prin inițiative legislative care nu au fost dezbătute și cunoscute publicului, așa cum era normal. Și am ajuns la situația la care suntem acum.
Nu cred că există vreo problemă cu ideea ca anumite categorii să aibă niște beneficii suplimentare. Se întâmplă cam peste tot în lume asta, iar primul exemplu sunt militarii, care întotdeauna au avut și peste tot au unele beneficii, dincolo de salariu. Probabil că și judecătorii sau alte categorii. Dacă e cunoscută această decizie de a acorda facilități si este dezbătută și primită de public, cred că nu ar fi nicio problemă.
La noi, din păcate, încet-încet s-au făcut proiecte legislative care au introdus câte o nouă categorie de persoane la tratamentul acesta special.
Pe de altă parte, mai este o deficiență, în legătură cu mecanismul prin care se stabilesc astfel de drepturi suplimentare. El nu este unitar, nu există o tratare unitară a acestor pensii. Fiecare a făcut inițiativa legislativă cum a prins momentul. Și a ieșit o mare inechitate.
Ar trebui, probabil, să existe o soluție general aplicabilă pentru categoriile care sunt îndreptățite la astfel de tratamente deosebite și apoi mecanismul, un fel de punctaj, prin care se stabilește ce trebuie să primească fiecare și cam cât, în plus față de restul muritorilor.
Cum vi se pare posibilitatea ca o persoană aflată la apogeul carierei sale profesionale să iasă la pensie la patruzeci și ceva de ani și să se poată angaja imediat, cumulând astfel o pensie specială de la stat, dar și un salariu?
Face parte din același mecanism despre care vorbeam, care ar trebui să fie clar și aplicabil tuturor categoriilor.
De asemenea, sunt multe amănunte în legislația actuală care, iarăși, nu sunt normale. De exemplu, există în sistemul de justiție posibilitatea ca o persoană să îndeplinească pentru foarte scurt timp înainte de ieșirea la pensie funcția de judecător și să primească tratament special, deși nu a lucrat decât puțină vreme pe această funcție. Chiar au existat suspiciuni că diverse persoane s-au trecut în rândul magistraților tocmai pentru a putea fi pensionate cu avantajele respective.
Într-adevăr, e o discuție care ar trebui purtată.
Greșim dacă ne gândim la aceste pensii speciale ca la un fel de mită electorală, mai sofisticată, dată de partide de-a lungul timpului unor anumite categorii, fără să se facă un calcul de impact pe termen lung, fără să se aibă în vedere sursa banilor?
La noi niciodată nu s-a pus problema care e sursa banilor atunci când s-a dat o astfel de lege. Dar dincolo de asta, evident că poate să fie tratată și drept mită electorală. În ultimă instanță, orice decizie referitoare la distribuția unor venituri din surse publice poate să fie interpretată ca mită electorală. Cam așa funcționează politica, la urma urmei, nu numai la noi. Dacă te uiți de la Italia la America, există astfel de inițiative, din considerente electorale.
Și să fim realiști, până la urmă democrația, pe care cu toții încercăm să o sprijinim și să o întărim, înseamnă să câștigi voturi la alegeri, iar câștigarea voturilor înseamnă de multe ori și tot felul de compromisuri în legătură cu diverse principii de distribuție echitabilă etc.
Statisticile ne arată că Romania are pensionari tot mai mulți (speciali sau nu), bani mai puțini (ne confruntăm cu tot soiul de crize) și angajați tot mai puțini (pentru că mulți români pleacă să muncească peste hotare). Până unde putem să mergem tot așa, în continuare?
Până când o să plesnească sistemul. Nu pot să vă dau un termen, nu am o imagine pentru că totul depinde de foarte multe variabile, care sunt în mișcare permanentă.
De la clasa politică nu avem așteptări, dar credeți că un guvern de tehnocrați și-ar putea asuma răspunderea de a face pensiile echitabile?
Nu cred că se poate face ceva pentru că, în general, toată istoria ne arată că atunci când niște beneficii au fost câștigate nu se mai poate reveni, adică să se ia ce s-a dat.
Experiența ne arată totuși că ar mai fi o posibilitate: Intrăm într-o criză profundă și, pentru că nu mai avem ce face, tăiem pensiile. Credeți că se va ajunge acolo?
Poate că se va ajunge și acolo. Dar nu vom intra intr-o criză din cauza acestor pensii speciale, pentru că dacă te uiți pe total, la cheltuielile care sunt făcute cu ele, e vorba despre maxim 2 miliarde de lei aproximativ, sumă care nu apasă atât de grav asupra bugetului.
Și nu prin eliminarea lor se va rezolva situația bugetului, e o iluzie asta. De multe ori vedem oameni care spun că dacă renunțăm la asta, gata, am rezolvat problemele deficitului bugetar! E o naivitate.
Ne spuneți, de fapt, că nu pensiile speciale sunt problema, ci sistemul de pensii in general?
Evident. Din păcate, ca sumă vorbind, acolo este marea problemă.
Și acolo nu vom putea lucra, deși chiar și acolo există probleme de inechitate. Spun asta pentru că, în timp, au fost diverse sisteme prin care s-a ieșit la pensie, iar unele au fost foarte avantajoase. Vă dau un exemplu: au fost femei de serviciu care au ieșit la pensie cu pensii mai mari decât directorul instituției, pentru că au ieșit în alte perioade - la unul s-a calculat punctajul într-un fel, la altul în alt fel.
Sunt multe lucruri care ar trebui rezolvate, dar e greu de găsit cine să facă asta și chiar și soluțiile care să fie considerate echitabile de către toată lumea. Pentru că, hai să spunem că se încearcă să se facă o curățenie în sistem, dar ce o să spună cel care, să zicem, trebuie să dea bani înapoi sau căruia i se taie un drept pe care îl are deja?
De cele mai multe ori soluțiile în privința asta au fost făcute printr-o eșalonare pe termen de zeci de ani, în așa fel încât lucrurile să se echilibreze fără să se taie cuiva un drept de acum, dar cu ideea că de acum încolo o să se repare lucrurile fie prin creșteri accelerate la cei care au de primit mai mult, fie pur și simplu prin dispariția fizică a celor care au astfel de beneficii.