Ce face China în Hong Kong și cum poate păstra banii, nu și libertățile Interviu cu președintele Comitetului pentru Libertate în Hong Kong

Ce face China în Hong Kong și cum poate păstra banii, nu și libertățile <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu</span> cu președintele Comitetului pentru Libertate în Hong Kong

China ar vrea să păstreze banii din Hong Kong, nu și democrația, dar nu va reuși să mențină statutul de centru financiar internațional al metropolei, dacă în același timp îi distruge presa liberă și libertățile civile, spune Ellen Bork, președintele Comitetului pentru Libertate în Hong Kong, într-un scurt dialog cu Spotmedia.ro.

În 1997, China a promis că lasă Hong Kong să se guverneze după regulilele capitalismului și democrației, dar a infestat treptat sistemul politic, arătând că o dictatură merge cu pași mărunți, până când opozanții devin disidenți și sunt arestați sau exilați.

Apple Daily, cotidianul din Hong Kong care încă își menținea linia editorială democratică, a fost închis forțat, în pofida milioanelor de dolari pe care le avea în cont și care i-ar fi permis să existe în continuare, amintește Ellen Bork.

Foto: The American Interest/Ellen Bork
În 2019, protestele din Hong Kong au atras privirea comunității internaționale. Când protestele s-au stins, atenția s-a stins și ea. Ce s-a întâmplat de atunci?

Ellen Bork, Președintele Comitetului pentru Libertate în Hong Kong: După cum știți, Hong Kong se apropie de împlinirea unui an de la impunerea de către Beijing a legii securității naționale. Dată care coincide cu aniversarea a 100 de ani de la înființarea Partidului Comunist Chinez. Este evident, dar și scandalos că, pentru PCC, desființarea unui ziar important, arestarea celor ce-l conduceau și confiscarea activelor lui a fost modul adecvat de a marca această ocazie.

Legea amintită oferă puteri neîngrădite unui nou și extins aparat de securitate națională, care este în afara sistemului de stat de drept de care beneficia Hong Kong.

Arestările cu acuzații absurde de genul „colaborare cu străinii” sau de „subversiune” sunt în creștere.

Zeci de oameni, mulți dintre ei tineri activiști, au fost arestați și sunt acum în închisoare, li s-a refuzat cauțiunea, acuzați de „activitate subversivă” pentru organizarea unor sesiuni informale de alegeri primare pentru selectarea candidaților la alegerile care, iată, au fost acum amânate. Dacă se vor mai ține aceste alegeri primare, este clar că acum vor fi în conformitate cu noile reguli concepute de autoritățile din Beijing, care au în vedere reducerea numărului de reprezentanți democrați în legislativ prin impunerea unui un test de „patriotism”.

În teorie, vorbim despre paradigma „un singur stat, două sisteme”. China și-ar dori, cel mai probabil, să prezerve modelul economic al Hong Kong-ului, dar nu și pe cel democratic. Este posibil?

Ellen Bork: Întrebarea despre modelul economic al Hong Kong-ului și obiectivele Chinei este una foarte bună.

China nu mai tolerează statul de drept din Hong Kong și instituțiile sale - deși regiunea a beneficiat de acestea pentru a se dezvolta economic.

Deci, nu, China nu va reuși să păstreze Hong Kong-ul ca centru financiar internațional, dacă în același timp îi distruge presa liberă și libertățile civile.

Efortul de a desființa publicația Apple Daily, folosind pârghiile economice date de legea securității naționale, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru alte afaceri cu privire la cât de mult se mai respectă proprietatea privată în regiune.

Alte companii nu ar trebui să creadă, doar pentru că nu se opun fățiș Partidului Comunist Chinez, așa cum au făcut Jimmy Lai și curajosul personal al Apple Daily, că vor putea scăpa de presiunile economice și politice.

Atributele care au făcut din Hong Kong un centru financiar important nu pot fi întâlnite cu ușurință în alte orașe - impozite reduse, reglementări simplificate, instanțe independente, libertatea presei, monedă liber convertibilă și așa mai departe.

Mai presus de toate, statul de drept este cel care contează, deoarece astfel sunt apărate drepturi și practici vitale pentru comunitatea de afaceri. Însă prioritatea PCC este de a obține controlul, tratând libertățile presei și ale proprietății private drept lucruri ușor dispensabile.

China e o preocupare majoră pentru SUA și aici este una dintre diferențele de abordare față de Uniunea Europeană, care este mult mai nuanțată în poziționarea față de Beijing. În aceste condiții, ce poate face lumea occidentală pentru Hong Kong? Este ireversibilă alunecarea spre dictatură?

Ellen Bork: Mi se pare că țările europene devin din ce în ce mai prudente față de China. Cu siguranță, Italia este așa acum. Cheia este să existe cooperare și coordonare între ele pentru protejarea intereselor Europei, care includ nu doar apărarea libertăților economice, ci și apărarea valorilor, adică să rămână vigilente la tacticile de tip „front unit” ale Chinei.

Opinia publică contează.

Politicienii și oamenii de afaceri bogați sunt cultivați intens de către autoritățile de la Beijing, dar la fel și cetățenii obișnuiți, și trebuie un grad mare de vigilență pentru a vedea toate metodele prin care PCC încearcă să-și extindă influența.

Nu este cazul să intrăm în panică, dar trebuie să știm că PCC este foarte sofisticat în utilizarea mijloacelor media și în conjugarea eforturilor de tip “frontul unit”, inclusiv, de exemplu, prin Institutele Confucius.

În SUA, unele universități și colegii au decis să le închidă, deoarece fac mult mai mult decât simpla ofertă de programe lingvistice și culturale, promovează iniile de propagandă ale PCC și, în general, încearcă să legitimeze Partidul Comunist din China, ca având un set de valori alternative care ar trebui să fie acceptate de către ceilalți. Schimburile culturale sunt utilizate pentru a influența simplii cetățeni și, deși din partea americanilor poate exista o dorință sinceră de a-i cunoaște mai îndeaproape pe chinezi și pe conducătorii lor, din partea oficialilor chinezii, scopul este unul politic.

CONTEXT: Ce e Hong Kong față de China

China a promis că dă un răgaz de 50 de ani Hong Kong-ului, pentru ca acesta să-și mențină sistemul economic capitalist și libertățile de care orașele din China continentală nu se bucură. A fost o promisiune alunecoasă.

Din 1997, de la preluare, Beijing-ul a infiltrat sistemul politic al Hong Kong-ului și i-a transformat treptat pe activiștii pentru drepturi și libertăți în disidenți. Sub ochii lumii occidentale, prudentă în a se opune Chinei, regimul comunist a reușit să modifice, în 2020, legea securității naționale. A fost doar apogeul capturării unui oraș a cărui dezvoltare economică a însemnat și dezvoltare societală. Miza Chinei este aceea de a păstra Hong Kong-ul ca hub economic, adică să-i păstreze banii, dar nu și libertățile.

Liderii dinastiei Qing au cedat insula Hong Kong Coroanei Britanice în 1842, după înfrângerea Chinei în Primul Război al Opiului. După mai bine de un secol și jumătate de mandat colonial, Marea Britanie a returnat Chinei Hong Kong în 1997.

Hong Kong este o regiune administrativă specială a Republicii Populare China, care e guvernată, potrivit acordului de retrocedare, după principiul o țară, două sisteme, o politică de unificare dezvoltată de Deng Xiaoping în anii 1980. Conceptul era menit să integreze Taiwan, Hong Kong și Macau, prezervând în același timp sistemele politice și economice speciale.

Portugalia a returnat Macau în 1999, în vreme ce Taiwan a rămas independent.

Declarația Sino-Britanică din 1984, care a pregătit revenirea la China, cuprinde termenii în care Hong Kong era returnat. Această declarație și Legea fundamentală a Hong Kong-ului, care funcționează ca un text constituțional, stipulează că orașul are un sistem capitalist și îi garantează  „un grad mare de autonomie”, incluzând aici independența puterilor executivă, legislativă și juridică vreme de 50 de ani, adică până în 2047.

Partidul Comunist Chinez așadar nu are jurisdicție directă asupra Hong Kong-ului, dar Beijing-ul și-a exercitat influența prin intermediul loialiștilor. Mai mult, Beijing-ul și-a arogat autoritatea de a interpreta Legea fundamentală a Hong Kong-ului, o putere pe care nu și-a folosit-o până în anii din urmă: toate schimbările aduse proceselor politice trebuie aprobate de guvernul din Hong Kong și de corpul legislativ suprem al Chinei, Congresul Național Popular.

Hong Kong-ul are întâietatea de a conduce relațiile internaționale în anumite domenii, incluzând comerțul, cultura, turismul, dar Beijing-ul și-a arogat autoritatea de a exercita controlul asupra apărării și diplomației regiunii.

În teorie, Legea Fundamentală a Hong Kong-ului garantează libertatea presei, de exprimare, de adunare și de religie, precum și protecția legilor internaționale. În practică, Beijing nu respectă multe din aceste drepturi.

Democrația din Hong Kong este considerată una de tip hibrid, după cum arată analiza Council on Foreign Relations.

De la retrocedare, nu au existat alegeri prin vot universal pentru șeful Guvernului. Un comitet compus din reprezentanți ai sectoarelor profesionale din Hong Kong și ai elitei economice face alegerea. La alegerile din 2017, doar cei aleși de un comitet selectat de Beijing au putut candida. Carrie Lam, prima femeie care a devenit astfel șeful Guvernului, era considerată un candidat al establishment-ului chinez. 

35 de membri ai Legislativului sunt aleși prin vor direct, în vreme ce alți 35 sunt aleși de grupuri care reprezintă anumite industrii.

Spre deosebire de China însă, guvernată de un partid unic, Hong Kong are un sistem pluripartinic, cu clivajul tradițional între democrați și pro- establishment, loiali Beijing-ului. În ultimii ani, opoziția față de Beijing a dat naștere unor partide mai radicale.

Cum a infestat Beijing-ul libertățile, înaintea celor 50 de ani

Experții spun că Beijing-ul a subminat libertățile încă de la preluare. În timp, încercările de a controla din ce în ce mai mult a provocat proteste, dar acestea au făcut regimul comunist să devină mai opresiv.

În 15 ani de la preluare, au fost o serie de inițiative oficiale menite să augmenteze controlul exercitat de Beijing în feluri care au subminat în egală măsură autonomia și domnia legii

Michael C. Davis în cartea Making Hong Kong China.

În 2003, Guvernul din Hong Kong a propus o legislație a siguranței naționale care interzicea trădarea, secesiunea si acțiunile subversive față de China.

În 2012, au fost tentative de amendare a curriculei din școli, pentru a întări identitatea chineză.

A urmat, în 2014, propunerea de modificare a sistemului electoral, prin care locuitorii Hong Kong să aibă dreptul să aleagă șeful Executivului, dar numai dintre candidații aflați pe lista scurtă aprobată de Beijing. Asta a declanșat proteste de amploare, cunoscute sub numele de Mișcarea Umbrela.

În vara lui 2019 au fost protestele cele mai mari. Luni de zile oamenii au stat în stradă, protestând față de propunerea legislativă care ar fi permis extrădările în China. A retras propunerea în septembrie, dar porotestele au continuat până la izbucnirea pandemiei de COVID-19.

Dar la 30 iunie 2020, Beijing a trecut o nouă lege a siguranței naționale, care efectiv incriminează disidența și vehiculează definiții restrictive pentru infracțiuni ca terorsim, secesiune, subversiune și pactizare cu puterile străine.

Legea permite în același timp ca Beijing să influențeze selecția judecătorilor care vor judeca aceste cazuri de siguranță națională. Această lege e definită ca „finalul Hong Kong-ului”. Deja s-a făcut uz de ea pentru a fi eliminați opozanți politici, activiști pro-democrație au fost arestați sau persecutați. Mulți au fost reduși la tăcere, alții au părăsit orașul.

Ce face Occidentul când e vorba de China

Analiștii spun că e prea devreme pentru a vedea dacă acțiunile Beijing-ului vor periclita statutul Hong Kong-ului de hub financiar global. Taxe relativ mici, un sistem finaciar dezvoltat au făcut din Hong Kong una dintre cele mai atractive piețe ale lumii. Companii ca Facebook și Google și-au exprimat îngrijorarea, TikTok (ByteDance) și-a suspendat operațiunile în Hong Kong.

Răspunsul internațional a fost pe tonalități diferite, remarcă Lindsay Maizland și Eleanor Albert, în analiza pentru Council on Foreign Relations.

SUA, în administrația Trump, au impus sancțiuni unor oficiali chinezi, inclusiv lui Lam. Administrația Biden și-a asumat această poziție în continuare.

Marea Britanie a anunțat să va permite celor 3 milioane de rezidenți din Hong Kong să aplice pentru cetățenie.

Canada a luat măsuri care ușurează studiul și munca pentru cei din Hong Kong, creând premisele pentru rezidența permanentă.

Uniunea Europeană, care și-a exprimat „mari îngrijotări” în privința legii siguranței naționale, a limitat exporturile de echipamente pe care China le-ar putea folosi pentru represiune și și-a asumat înlesnirea procedurilor pentru viză și azil politic pentru cei din Hong Kong.

"Țările democratice ar trebui să aibă acțiuni mai unitare, ca răspuns la amenințările Chinei. (...) Lipsa de unitate face ca China să evite ușor pedepsele și trimite semnale contradictorii despre susținerea politicilor Chinei în Hong Kong", spune Nathan Law, activist pro-democrație din Hong Kong, astăzi în azil politic în Marea Britanie, într-un interviu în Harvard International Review.

Law este unul dintre liderii Mișcării Umbrela din 2014 , inclus de Time Magazine printre cei 100 cei mai influenți oameni, în 2020.

În cel mai bun caz, vom avea un Guvern autonom, ales prin vot universal de locuitorii din Hong Kong. dar asta poate fi obținut numai dacă China acceptă un sistem de control reciproc al puterilor în stat, domnia legii și independența juridică sunt elementele prin care e menținută încrederea de business. în oraș. Odată în fruntea topului de libertate economică al Heritage Foundation, Hong Kong s-a prăbușit în acest index. Acesta este un indicator alarmant al deteriorării.

Nathan Law

E de amintit că, pentru prima dată, liderii NATO au adoptat, la ultimul summit, o declarație comună prin care afirmă că ambiţiile Chinei reprezintă "provocări sistemice la adresa ordinii internaţionale bazate pe reguli".


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇