Abia ne-am relaxat si iată că numărul îmbolnăviților și al celor decedați a început să crească. Faptul l-a alarmat pe domnul Raed Arafat, care se îngrijoreaza că „în ultimele zile, situația infecțiilor cu SARS-COV2 și în mod deosebit numărul cazurilor active s-a deteriorat”.
Dar tot domnia sa opinează că „un impact al relaxării era de așteptat”. Înțeleg că, deși situația s-a deteriorat, noi nu trebuie să ne speriem, întrucât totul este sub control, instituțiile știu ce fac, impactul relaxării a fost prevăzut și deci mergem înainte. Suntem pe drumul cel bun.
Aproape îți vine să te culci pe o ureche, dacă tot șeful suprem al urgențelor n-ar avertiza, cu prudență: „Nu ar dori nimeni să revină asupra măsurilor de relaxare, dar dacă ai o creştere semnificativă care nu poate fi controlată sub nicio formă, poate aceste măsuri vor fi luate”.
Ce înseamnă „creștere semnificativă”, asta nu spune nimeni. Nu că nu vrea, dar nu știe să spună. Mie, de exemplu, mi se pare semnificativ faptul că, după ce, într-o anumită perioadă, graficul s-a arătat „pe platformă” – adică oarecum constant – iată că situația se deteriorează, iar curba a redevenit ascendentă.
Nu poate fi nesemnificativ numărul morților
Ca simplu cetățean ce sunt, nu mi se pare important dacă respectiva creștere este semnificativă sau nu. Simplul fapt că este în creștere, că în fiecare zi se îmbolnăvesc tot mai mulți oameni, iar alții chiar mor, este mai mult decât îngrijorător. Nu poți spune: lasă-i să moară, atâta vreme cât numărul lor este nesemnificativ!
Păstrand proporțiile, gândul mă duce la trista amintire a celor rostite cândva de un teoretician al lui Hitler, un nume pe care nici nu vreau să-l amintesc, ceva de un cinism peste orice închipuire: „nu contează câți oameni vor muri, dacă cei rămași în viață vor fi mai fericiți”.
Niciodată nu poate fi nesemnificativ numărul morților pe care i-am fi putut salva, prin actul nostru de voință. Un singur om, dacă moare din vina cuiva, fapta este o crimă.
Faptul că evoluția pandemiei s-a arătat în România mai puțin dramatică decât în alte țări este lăudabil, iar rolul măsurilor luate de autorități trebuie apreciat. Însă măsurile nu le-au născocit înalții demnitari care le aplică. Le-au recomandat specialiștii, în baza criteriilor pe care ei le cunosc și în numele cercetărilor pe care tot ei se bazează.
Îmi permit să gandesc că, dacă Guvernul ar fi procedat altfel decât așa cum a rezultat din studiile lor, și-ar asuma o răspundere pentru care nu a fost învestit. De aceea, când îl aud pe ministrul de Interne, Marcel Vela, vestind o masură sau alta, dură sau relaxantă, o consider ca fiind mesajul celor mai competenți și mai autorizați specialiști în domeniu.
Corect. Nu o dată, miniștrii Cabinetului Orban s-au referit la consultarea specialiștilor, când iși explicau intențiile sau hotărârile. Recomandarea experților constituie o garanție asupra faptului că măsurile adoptate sunt corecte și că nu se cunosc altele mai bune.
Politicienii se cred deasupra experților
Firește, nimeni nu este imun la greșeală, specialiștii cei mai notorii se pot înșela. În asemenea situație, însă, tot ei, experții, nu alții, sunt în masură să caute și să descopere erorile.
Un chirurg, dacă nu este sigur pe operația la care se pregătește, se va consulta negreșit tot cu un chirurg, nu cu un tinichigiu, un zugrav sau un politician de vârf, oricât de legitimat ar fi acesta prin voturile sale.
Unii din politicienii noștri se consideră deasupra experților. Ei socot că funcția și rangul îi califică mai bine decât expertiza. Intenția Guvernului de a prelungi starea de alertă cu 30 zile are la bază opinia unor reputați specialiști și a instituțiilor de cercetare unde aceștia activează. Nu o dată, premierul și membri ai Guvernului au făcut referire la acest important detaliu.
Fără nicio justificare și fără să se refere la cineva cu care s-ar fi consultat, liderul PSD anunță numaidecât că i se pare lungă durata de 30 zile și că 15 zile sunt de ajuns, în optica domniei sale.
Pare un fel de târguială, ca la bazar. Când combați intenția Guvernului la asemenea nivel, trebuie să ai o bază imbatabilă. Domnul Ciolacu putea prezenta un calcul din care să rezulte că prelungirea cu 30 zile este exagerată, dar o prelungire cu 15 zile este exact ce ne trebuie (de ce 15 si nu 14 sau 16?)
Putea, și mai bine, să ne informeze cu ce specialiști s-a consultat dânsul, ce argumente i-au prezentat ei, ca să poată combate propunerea guvernamentală. Parcă văd cum, la dezbaterile din Parlament, discuțiile se vor axa pe ironii, pe acuzații fără fond, iar hotărârea finală nu va fi dictată nici de argumente științifice, nici de competența profesională a susținătorilor, ci doar de votul aritmetic.
Le pasă doar de capitalul politic
Ca să fie credibil, domnul Ciolacu putea să organizeze o întâlnire între experții Guvernului și cei ai PSD, pentru ca acești specialiști să pună în balanță argumentele fiecăruia și să tragă o concluzie corectă, sine ira et studio – cum zice latinul. Domnul Ciolacu nici n-a încercat așa ceva. Pur și simplu, a scos soluția din burtă – ca să folosesc o veche expresie studențească.
În fond, nimeni nu este obligat să se consulte cu nimeni și cu atât mai puțin în politică. În numele dreptului la opinie, liderul PSD poate să spune orice. Dar, mă întreb, cine va răspunde în cazul când – Doamne ferește! – prin adoptarea masurilor propuse de PSD, care se anunță mai relaxante decât cele guvernamentale, curba îmbolnăvirilor sau chiar a deceselor ar accentua sensul ei ascendent?
Fără îndoială, dacă le-ar fi teamă de vreo răspundere, vajnicii combatanți ai PSD ar lăsa Guvernul să lucreze, i-ar legifera inițiativele contând pe expertiza specialiștilor consultați si s-ar mărgini să le dezbată ca legalitate și mai puțin în fond. Nu știu să fie epidemiolog niciunul dintre parlamentarii PSD și nici calificat pentru a se pronunța în probleme de epidemiologie.
Dar dacă nu se pricepe niciunul, atunci de ce vorbește? – s-ar putea întreba un naiv. Într-adevăr, trebuie sa ai o mare doză de naivitate, ca să-ți închipui că liderii PSD vorbesc cu gândul la sănătatea și la viața oamenilor. Nu le pasă lor de așa ceva. Le pasă de capitalul politic, pe care încearcă să-l (re)câștige, impunându-se prin votul politic, dacă altfel nu se poate.
Tabla înmulțirii n-a fost votată nicăieri
Dar combaterea pandemiei este o problema tehnică, nu politică. Nu numai politica este importantă. Exista multe valori ale civilizației care s-au impus doar prin încărcătură tehnică și nimic altceva.
Tabla înmulțirii n-a fost votată nicăieri, dar dăinuiește irefutabil mai solid decât tot ce votăm în parlamente. Nici principiul lui Arhimede n-a fost votat, nici cel al lui Lavoisier, nici tabela lui Mendeleev.
Păstrând proporțiile, aș zice că expertiza epidemiologilor este mai valoroasă decât cel mai legitimat vot politic, mai ales atunci când respectivul votant se pronunță nu așa cum gândește el, ci doar așa cum i-a impus liderul de partid.
Hai, că-i bună! Nici n-a ajuns încă documentul în Parlament și, gata, liderii PSD au și anunțat că parlamentarii lor nu vor vota ceea ce încă nu a fost prezentat si că vor modifica ceea ce încă nici n-a aflat decât din declarații sau pe „surse” !
Nu mă deranjează modul cum se fălesc unii că îi vor forța pe alții ce și cum să voteze. Este treaba lor. Dar mă înfioară să simt că este în joc nu numai sănătatea, ci chiar viața unora dintre noi, cea garantată cu atâta strășnicie prin Constituție.