- Expert militar: Singura constantă pe care am văzut-o până acum în timpul contraofensivei a fost calitatea forțelor de artilerie ucrainene.
- Joe Biden nu a primit garanții de la Volodimir Zelenski că forțele ucrainene nu vor folosi rachetele ATACMS ca să atace ținte pe teritoriul Rusiei.
- Stagnarea de pe front, pericolul prelungirii războiului, dar și reducerea susținerii opiniei publice pentru cauza ucrainenilor au determinat SUA să accepte transferul de rachete cu rază lungă de acțiune către Kiev.
- Rachetele ATACMS nu au o precizie foarte mare, având o marjă de eroare de câteva sute de metri. Acest lucru ar putea reprezenta un risc de pagube colaterale și de victime civile.
- Proiectilele pot fi lansate de pe sistemele mobile HIMARS cu viteze de până la 3 Mach și o rază de acțiune de până la 300 de kilometri.
Operațiunile militare pe scară largă pentru eliberarea teritoriului ocupat de ruși au fost lansate de ucraineni în urmă cu o lună.
Deși opinia publică internațională, dar și lideri politici din statele care susțin cauza Kievului se așteptau la un avans spectaculos al forțelor aflate sub comanda lui Volodimir Zelenski, acest lucru nu s-a întâmplat.
De o lună de zile se desfășoară un intens război de uzură, cu pierderi masive de ambele părți. Forțele ucrainene avansează atât la sud, cât și pe frontul de est, dar cu dificultate, fortificațiile realizate de ruși pe perioada iernii fiind eficiente.
Pentru că forțele ucrainene n-au reușit să provoace o spărtură în liniile defensive ruse, au combinat tactica unei înaintări poziționale cu atacuri de artilerie în spatele liniilor inamice, vizând infrastructura de război a rușilor - depozite de muniție, transporturi de armament, centre de comandă, tabere militare și depozite de combustibil.
Fără a provoca efecte imediate, o astfel de strategie deteriorează progresiv capacitatea de luptă și moralul trupelor, slăbind defensiva rusească din teritoriile ocupate.
„Singura constantă pe care am văzut-o până acum în timpul contraofensivei a fost calitatea forțelor de artilerie ucrainene”, a scris un expert militar al CNA.org, o organizație nonprofit pentru studiul securității globale, pe contul de Twitter OSINTtechnical.
„Un număr semnificativ de mijloace de artilerie rusești, unități din spatele frontului și mijloace logistice au fost lovite fără milă în ultimele săptămâni. Forțele ucrainene par mult mai dispuse să folosească HIMARS/GMLRS pentru a doborî mijloacele de artilerie rusești înainte de a iniția o operațiune de infanterie pentru a avansa spre o nouă linie a frontului”, a mai adăugat specialistul.
Joe Biden încă se gândește
În presa americană au apărut informații că guvernul SUA e tot mai aproape de trimiterea rachetelor ATACMS Ucrainei.
Numele reprezintă acronimul de la „Army Tactical Missile System”, un tip de rachetă sol-sol care poate lansa focoase convenționale sau nucleare la distanțe mari.
Kievul își dorește de multă vreme aceste arme, dar Joe Biden a refuzat să aprobe cererea pentru că nu a primit garanții de la Volodimir Zelenski că forțele ucrainene nu le vor folosi să atace ținte pe teritoriul Rusiei.
De la începutul conflictului, SUA și mai multe state NATO au evitat să trimită Ucrainei arme care aveau capacitatea de a intensifica războiul, scopul fiind ca acesta să rămână unul defensiv, de eliberare a teritoriului ocupat în mod brutal de ruși.
Stagnarea de pe front, pericolul prelungirii războiului, dar și o reducere a susținerii opiniei publice pentru cauza ucrainenilor au determinat executivul american să accepte transferul de rachete cu rază lungă de acțiune ce pot fi lansate de pe sistemele HIMARS.
Decizia finală nu a fost luată încă, existând tot mai multe discuții în jurul acestei probleme, semn că ne aflăm în etapa pregătirii anunțului oficial.
La începutul acestei luni, Comisia pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților a adoptat o rezoluție prin care cere administrației Biden să furnizeze Ucrainei rachete ATACMS, sporind presiunea asupra Casei Albe și a Pentagonului pentru a trimite proiectilele, se arată într-un articol publicat de cotidianul american Wall Street Journal.
Rază de acțiune până la 300 de kilometri
Cu toate acestea, ATACMS nu vor fi văzute pe front mai devreme de jumătatea lunii august, transferul durând câteva săptămâni, cel puțin.
Armata americană a dezvoltat și a desfășurat ATACMS încă din anii ‘80, iar de atunci le-a vândut mai multor aliați, printre care Coreea de Sud, Bahrain, Grecia, Turcia și Taiwan.
Rachetele ATACMS sunt concepute pentru a lovi ținte strategice, cum ar fi sisteme de apărare antiaeriană inamică, centre de comandă și control, poduri, baraje, bazele militare și concentrări de trupe.
Proiectilele pot fi lansate de pe sistemele mobile HIMARS sau din locații fixe, zburând cu viteze de până la 3 Mach, de trei ori viteza sunetului.
Au o rază de acțiune de până la 300 de kilometri (186 mile), în funcție de varianta rachetei și de încărcătura folosită.
Rachetele ATACMS sunt utile Ucrainei, deoarece pot oferi forță de descurajare și de contraatac împotriva agresiunii rusești.
Ucraina e blocată într-un conflict cu separatiștii susținuți de Rusia în regiunile sale estice încă din 2014. Ucraina a încercat să își modernizeze armata și să achiziționeze arme mai avansate din țările occidentale, în special din SUA.
În 2019, SUA au aprobat o vânzare de rachete ATACMS către Ucraina, împreună cu echipamente și instruire aferente. Tranzacția a făcut parte dintr-un pachet mai amplu de asistență militară care a inclus, de asemenea, rachete antitanc Javelin, puști cu lunetă, lansatoare de grenade și sisteme radar. Statele Unite au declarat că vânzarea a fost menită să ajute Ucraina să-și apere suveranitatea și integritatea teritorială și să descurajeze o nouă escaladare rusă.
Cu toate acestea, livrarea rachetelor ATACMS către Ucraina a fost întârziată de obstacole birocratice și de sensibilități politice. Donald Trump, președintele de atunci, dar și membri ai Congresului american și-au exprimat îngrijorarea că trimiterea unor arme atât de puternice în Ucraina ar putea provoca Rusia și escalada conflictul.
Limitările ATACMS
Rachetele nu au o precizie foarte mare, având o marjă de eroare de câteva sute de metri. Acest lucru ar putea reprezenta un risc de pagube colaterale și de victime civile, în special în zonele dens populate.
Rachetele ATACMS sunt, de asemenea, costisitoare, complicat de operat și de întreținut, necesitând pregătire și o infrastructură specializată.
Este posibil ca Ucraina să nu dispună de suficiente resurse sau expertiză pentru a le utiliza în mod eficient.
În plus, rachetele ATACMS ar putea să nu reușească să penetreze sistemele de apărare aeriană ale Rusiei, care includ radare, interceptoare și capacități de război electronic.
Rusia are astfel de sisteme în apropierea graniței cu Ucraina, în Crimeea și în Siria.
Rachetele ATACMS pot fi, de asemenea, vulnerabile la atacuri cibernetice sau la bruiaj, care ar putea perturba traseul sau detonarea acestora.