O bătălie acerbă pentru viitorul Bisericii, cu mize uriașe, se va desfășura în zilele următoare în Capela Sixtină.
Există peste 250 de cardinali în total, însă cei care au trecut de 80 de ani nu au dreptul să participe la conclav. Astfel, rămân 135 de cardinali eligibili, care vor începe să sosească la Roma în următoarele zile, scrie The Guardian.
În cei 12 ani de pontificat, Francisc a numit aproximativ 110 dintre acești cardinali, venind cu alegeri din întreaga lume. Unii observatori ai Vaticanului susțin că el a „aranjat” conclavul în favoarea unui succesor care să-i împărtășească viziunea și să-i continue munca.
Aceste numiri fac „dificilă alegerea unui papă ‘anti-Francisc’”, afirmă jurnalistul vaticanist Iacopo Scaramuzzi, de la ziarul La Repubblica, autor al cărții Tango Vatican. Biserica în timpul lui Francisc.
„Dar asta nu înseamnă că acest grup este unanim sau coerent, ori că împărtășește aceleași idei. Aproape toți cardinalii aleși de el sunt păstori din mari dieceze din lume.” Printre ei se numără atât conservatori, cât și progresiști, a adăugat Scaramuzzi.
De exemplu, cardinalul german Gerhard Ludwig Müller, numit de Francisc, a avut numeroase conflicte cu acesta, inclusiv criticând decretul care permite binecuvântarea cuplurilor gay, pe care l-a numit „o erezie”.
Francisc, un papă diferit
Încă de la alegerea sa, Francisc a stârnit furia conservatorilor și tradiționaliștilor printr-un nou stil de papalitate, un mesaj centrat pe compasiune și toleranță, dar și o provocare la adresa privilegiilor seculare ale conducerii Bisericii Catolice.
În discursurile sale publice, el a susținut cauza săracilor și marginalizaților, a criticat efectele capitalismului global asupra vieților oamenilor, a cerut acțiuni privind criza climatică, a pledat pentru milă față de păcătoși și a cerut compasiune față de migranți și refugiați.
În Vatican, Francisc a avut o prezență radical diferită. Unde papii anteriori purtau pantofi roșii din piele și mantii cu blană, el a preferat încălțăminte obișnuită și o sutană albă simplă. În timp ce predecesorii locuiau în apartamente luxoase, serviți de călugărițe, Francisc a ales casa de oaspeți Santa Marta și o cantină cu autoservire.
Figura centrală a opoziției conservatoare în timpul pontificatului lui Francisc a fost chiar predecesorul său, Benedict al XVI-lea. Deși promisese că va rămâne „ascuns lumii” după ce a demisionat în 2013 – primul papă care a făcut acest lucru în 600 de ani – el a rămas în Vatican, a oferit interviuri, a scris cărți și articole și și-a exprimat frecvent opinii contrare lui Francisc.
Dar opoziția puternică față de Francisc nu a dispărut nici după moartea lui Benedict în ajunul Anului Nou 2022, nici după moartea, la doar 10 zile distanță, a influentului cardinal George Pell, care a numit papalitatea lui Francisc „o catastrofă” într-un memoriu publicat sub pseudonim.
Ținta criticilor
Francisc a făcut ocazional referiri tăioase la criticii săi. În autobiografia sa Speranță, publicată în ianuarie, el a remarcat că un indiciu asupra stării de spirit a acestora se reflectă în felul ostentativ în care se îmbracă. „Aceste moduri de a se împopoțona ascund uneori un dezechilibru mental, o deviație emoțională, dificultăți de comportament, o problemă personală care poate fi exploatată”, a scris Francisc.
Conservatorii au fost profund deranjați de atenuarea poziției Bisericii față de catolicii divorțați și recăsătoriți, permițând unora dintre ei accesul la împărtășanie. Mișcarea i-a înfuriat pe cei care consideră divorțul un păcat și a determinat un grup de clerici conservatori să-l acuze pe Francisc de erezie.
Această acuzație de erezie a fost reiterată într-o scrisoare deschisă de 20 de pagini, semnată în 2019 de preoți și academicieni de marcă, ca răspuns la „daunele tot mai mari provocate de cuvintele și acțiunile Papei Francisc de-a lungul anilor, care au generat una dintre cele mai grave crize din istoria Bisericii Catolice”.
Unul dintre cei mai înverșunați critici ai săi este cardinalul american Raymond Burke, cunoscut pentru opoziția sa față de pozițiile papei privind drepturile persoanelor LGBTQ+ și problemele de justiție socială. Burke, apropiat de viziunile lui Donald Trump, a fost marginalizat de Francisc, care l-a lăsat fără salariu și fără locuința subvenționată de Vatican. Totuși, Burke rămâne popular printre catolicii conservatori americani.
Cardinalul Robert Sarah a devenit un alt adversar notabil în ianuarie 2020, când a publicat o carte – aparent coautor cu Benedict – în apărarea celibatului clerical, tocmai când Francisc lua în considerare relaxarea regulii. Cardinalul din Guineea a criticat, de asemenea, islamul, migrația, persoanele gay și rolul femeilor.
Mai mulți factori vor influența rezultatul conclavului, în special contextul politic global.
„Trump, China, naționaliștii… toate acestea sunt variabile care vor conta într-un fel. S-ar putea să existe și dorința pentru cineva mai ordonat, mai puțin carismatic decât Francisc. Sunt multe aspecte care pot cântări în vot, care pot înclina balanța fie spre o alegere progresistă, fie conservatoare”, a spus Scaramuzzi.