Astăzi se întorc parlamentarii dintr-o binecuvântată vacanță.
Exceptând magistratura, nu există în țară o instituție care să acorde personalului său – mă refer aici la parlamentari – concedii atât de generoase, precum Parlamentul. Și nu există alt colțișor de rai, unde respectivul personal să se bucure de atâtea privilegii de tot felul, precum iarăși Parlamentul.
Corect. Faptul are o logică. Legile sunt fundamentul bunei funcționări a întregii societăți. Societatea are nevoie de reglementări bune, corecte și de o ireproșabilă eficiență. Pentru aceasta, se cuvine ca parlamentarii să fie odihniți din toate punctele de vedere, să aibă mintea limpede și gândirea netulburată, atunci când inițiază, dezbat și votează legile. Să nu-i preocupe deloc lipsurile și grijile cotidiene.
Întrebarea este, însă: beneficiind din partea societății de toate privilegiile posibile, inclusiv vacanțe, inclusiv îndemnizații, inclusiv transport, inclusiv documentare pe la alte Parlamente, din alte țări, tot ce nu-i este accesibil omului de rând, s-au dovedit oare parlamentarii din legislaturile anterioare la înălțimea așteptărilor noastre?
Vreau să spun, are oare România o legislație solidă, una pe care s-o simțim că ne ferește de rele, ne apără de răufăcători, ne garantează sănătatea și educația copiilor, o legislație care să se bucure nu numai de încrederea noastră, dar și a colegilor europeni, cei care ne verifică din când în când și chiar ne dau un fel de calificative prin mecanismele lor de control și verificare?
Evit un răspuns brutal. Cine citește aceste rânduri intuiește fără îndoială propriul său răspuns. Mă opresc totuși la cunoscuta remarcă despre colegii europeni că ne găsesc restanțieri tocmai la respectarea statului de drept, la un proces legislativ corect și chiar ne acuză de încălcarea unor principii care lezează direct democrația.
Nu sunt opiniile mele, sunt aprecieri care derivă direct din MCV și în legătură cu care europenii ezită să ne deschidă larg frontierele lor și să ne accepte în râvnitul spațiu Schengen.
Nu este un secret pentru nimeni faptul că, în loc să promoveze legi pentru a instaura în țară prosperitatea și a stăvili corupția, predecesorii parlamentari aproape și-au propus ca prioritate să-i scape de brațul lung al legii pe colegii și clienții lor ajunși după gratii, ajunși în drum spre gratii, sau pur și simplu speriați că le tremură pantalonii pe ei, gândind tot la gratii.
Ca urmare, cea mai înaltă instituție a statului s-a pomenit cu legi dictate de Dragnea sau Ciolacu, scrise de Iordache sau Nicolicea, nedezbătute deloc și votate după procedeul „pe repede, înainte”, cu concursul neprecupețit al răspopitului Tăriceanu, fost liberal.
În fond, nu m-ar îngrijora faptul că a ieșit de la răcoare un Șova sau că s-a lungit cam sine die dosarul lui Vâlcov, condamnat acum un an la șase ani și șase luni cu executare, pentru corupție, nejudecat definitiv nici astăzi.
Dar sunt speriat văzând că, odată cu Șova, au zbughit afară prin porțile larg deschise ale închisorii borfași de rând, violatori în serie și tâhari în toată regula, care s-au pus chiar de a doua zi pe furtișaguri, tâlhării și violuri, fapt în urma căruia cei în drept umblă și acuma pe urmele lor, ca să-i prindă.
Nu numai atâta, dar vestea despre numărul mare de violuri din țara noastră și despre faptul că pepiniera cu adolescente vânate de proxeneți tot în România se găsește a cam speriat Europa. Este acuzată legislația, dar sunt acuzați și cei puși s-o aplice.
La așa ceva, orice om cu mintea zdravănă rămâne siderat și se întreabă: pentru asta am cotizat eu din salariul meu, din veniturile mele, din impozitele plătite de mine, ca să finanțez vacanțele și indemnizațiile parlamentarilor, iar ei să deschidă porțile pușcăriilor în zor mare, „pe repede, înainte” și fără dezbateri?
Pentru asta era oare strict necesar ca ei să fie bine odihniți, reconfortați și tolăniți în Palatul Parlamentului – al doilea mare palat administrativ din lume, luxos precum Versailles, grandios precum Palatul de Iarnă și uriaș cât piramida lui Keops, totul pe banii mei și ai altora ca mine?
Iar acum, când mă gândesc că prioritatea noilor parlamentari în noua sesiune este să repare tot ce au stricat cei vechi, ca să avem o legislație normală și să facem față standardelor europene, mă simt frustrat. Am senzația că am fost păcălit, că taxele și impozitele plătite până acum de mine s-au dus pe apa sâmbetei, că i-au inghițit vacanțele nemeritate ale foștilor parlamentari.
Știu că nu e nimic de făcut, banii s-au dus, nu-i mai pot cere înapoi. Dar pot pretinde ca, măcar de acum înainte, noii parlamentari să fie altfel. Prioritatea lor este să îndrepte răul făcut de ceilalți.
Pentru asta, ar trebui să le fi prins bine limpezirea minții într-o binecuvântată vacanță, să le fi fost de folos odihna, să le fi fost luminată înțelepciunea, dacă între timp or fi citit vreo carte.
Dar, vai, lucrurile nu se anunță chiar așa. Acum două zile, o doamnă senatoare, aflată încă în vacanță parlamentară, s-a proțăpit la poarta institutului Matei Balș, vociferând și dovedind că nu pune preț pe importanța relaxării fizice și morale care ar trebui să-i însenineze vacanța, ci numai pe eventuale foloase electorale, posibile pe fondul tragediei umane de acolo, care ne-a înfricoșat pe toți.
Presimt un moment dificil pentru parlamentarii veniți din relaxanta vacanță, tocmai încheiată. Pe de o parte, îi așteaptă cunoscuta deja prioritate privind repararea cadrului legislativ batjocorit de alianța PSD+ALDE, dar pe de altă parte este inevitabil să-și înscrie pe ordinea de zi o poziționare imediată față de evenimentele tragice petrecute în ultima vreme, îndeosebi în domeniul sănătății. Așa ceva nu trebuie să se mai întâmple niciodată.
Fără îndoială, va fi necesară instituirea unui nou cadru legislativ în domeniu. Acum e momentul ca doctorii Rafila, Streinu Cercel și alți câțiva racolați de PSD să demonstreze public că au venit în Parlament ca să fie utili țării într-un moment greu, nu numai în perspectiva viitoarei pensii speciale, atât de ispititoare.
Aștept cu nerăbdare să apară inițiativa legislativă a acestor specialiști de marcă.
Altfel, problema o va trata doamna Șoșoacă, de capul ei, cu pricperea ei, cu viziunea ei, fiind deja dezlănțuită și gata să apuce singură taurul de coarne, cu avântul specific al domniei sale și cu consecințe imprevizibile pentru noi toți.