Un miracol , de fapt, trist

Un miracol , de fapt, trist

Sorina Săcărin este o învingătoare. A învins sistemul infernal din România: instituționalizarea, birocrația, afacerea plasamentului, menghina mediatică, cinismul unui adjunct care se voia cu orice preț procuror general, ticăloșia unei SS menită să distrugă destine pentru teze politice și scăpări individuale.

Este la adăpost de ele, sub o protecție pe care nimeni nu o mai poate înfrânge: aceea a legii americane. Readopția de către familia Săcărin conform legii americane, decisă de un judecător american, certificatul de naștere american pe care îl are acum fac din Sorina un copil pe care mizeria lăsată în urmă nu o mai poate atinge.

Sorina Săcărin a fost readoptată în SUA. Fericirea Sorinei și urmele traumei: „Nu vreau în România” – exclusiv video

Am luptat pentru șansa acestui copil și am fost martora calvarului unor oameni hăituiți pentru singura vină de a fi dorit să dea o șansă unui copil aparent fără șansă și pentru ghinionul de a fi devenit materia primă ideala în războiul feroce cu justiția al unor televiziuni controlate de infractori condamnați/ fugari.

I-am văzut evoluția de la copilul terorizat, cu mari deficiențe în dezvoltarea intelectuală și fizică, până la domnișoara sigură pe ea de acum, care studiază pian și vioară, face gimnastică, adoră matematica și este pasionată de citit.

Sorina a depășit, dar nu a uitat. Și cea mai bună dovadă că trauma e încă acolo este rezistența la tot ce înseamnă amintirea României.

Refuză să vorbească românește, refuză până și ideea de a vizita România. Pentru ea România a însemnat nesiguranță, suferință și multă teamă. America înseamnă o familie și tot ce i-a adus ea, dragoste, încredere, siguranță, confort. Și încrederea pe care o are acum este baza pe care înflorește.

Dar să nu ne amăgim. Povestea de adevărată de Cenușăreasă a Sorinei este o picătură într-o mare de amărăciune. Tot ceea ce Sorina a lăsat în urmă este tot acolo și ar avea nevoie de importante modificări, instituționale și legislative.

În primul rând, la nivelul adopțiilor care, în cotinuare, sunt foarte greu de realizat în România. Cei care încearcă să dea o șansă trebuie să străbată un autentic hațiș birocratic și să înfrângă rezistența industriei plasamentului. DGASPC-urile, asemeni DSP-urilor, asemeni inspectoratelor școlare, sunt instituții blocate, rigide, populate cu sincuriști, arareori cu vocație și reală dragoste pentru copii. Dovada și numeroasele abuzuri împotriva copiilor, unele de o gravitate extremă, care nu interesează pe nimeni.

Nu vreau sub nicio formă să generalizez, dar există zone precum Baia de Aramă, de unde provine Sorina, unde copiii în plasament sunt singura sursă oficială de venit, căreia îi pot pune capăt doar două evenimente: majoratul, inevitabil, și adopția, care trebuie evitată cu orice preț. Ceea ce s-a întâmplat până la cote teribile în cazul Sorinei.

O altă mare problemă este în zona executării hotărârilor judecătorești. Sorina a fost salvată din casa asistentei maternale, care o ținea captivă, prin intervenția, nu impecabilă tactic, dar necesară și curajoasă, a unei procuroare care a fost transformată apoi prin manipulări de presă într-un inamic public.Tatăl Sorinei mi-a povestit că a întrebat-o pe fetiță ce ar face, ce ar spune, dacă ar vedea-o pe dna Pițurcă: “I-aș mulțumi”

Dar în afara unor asemenea gesturi extreme și riscante, un adoptator nu are prea multe pârghii legale să preia copilul dacă cel în casa căruia se află nu vrea să îl dea. Mai ales dacă, la fel ca Sorina, copilul este terorizat și obligat să respingă contactul cu adoptatorii.

Sunt foarte puțini executorii judecătorești care ar fi dispuși să pună mâna pe copil să-l ia pe sus, cum s-ar zice. Cei mai mulți se mulțumesc să constate refuzul copilului și se retrag. Este o chestiune valabilă de foarte multe ori și în cazul divorțurilor, când părintele care câștigă în instanță dreptul de vizitare nu îl poate exercita pentru că părintele care are custodia refuza să îi permită.

Sorina a lasat în urmă și școala românească, unde îi era frică să puna întrebări pentru a nu fi umilită că nu a înțeles, și care era pentru ea, la fel că pentru mulți alti copii, doar un execițiu al supunerii.

Dar toate acestea există în continuare, sunt normalitatea românească de care Sorina a scăpăt printr-un miracol. Iar faptul că a fost miraculoasă face aceasta victorie una tristă.