Demersul candidatului comun al coaliției a pornit sub semnul eșecului experimentului de la alegerile locale. Episodul Cătălin Cîrstoiu, candidatul comun desemnat in extremis, pentru a salva niște termene și niște socoteli interne din PNL și PSD, pentru a fi lăsat apoi singur, tocmai pentru că a fi al tuturor înseamnă să fii, de fapt, al nimănui.
Crin Antonescu este un politician prea experimentat, trădat o dată de PSD fix într-un demers prezidențial, al USL, pentru a nu fi conștient de acest lucru și pentru a nu evalua extrem de atent fiecare semn.
O parte dintre criticile sale la adresa partidelor coaliției, formulate în momentul suspendării, nu retragerii, candidaturii, sunt exagerate. De exemplu, e totuși greu să te fi așteptat în mod realist ca, între Crăciun și Revelion, două partide, care, dintre sarmale și piftii, fac ordonanțe pentru a ține bugetul pe perfuzii și organizează guverne, au timp să își adune structurile, care de-abia își trag sufletul după demența ultimelor luni, pentru o validare oficială.
În schimb, este de neînțeles că data alegerilor prezidențiale nu a fost deja stabilită. Pentru asta era nevoie doar de o HG. Dacă nu o vor emite până pe 7 ianuarie, prezidențialele nu mai pot începe în 23 martie și, pentru a nu vota cu oul roșu într-o mână și pasca în cealaltă, ar trebui împinse în mai.
Marcel Ciolacu anunță prima întâlnire a coaliției pe tema alegerilor abia pe 8 ianuarie, deci nu simte nicio grabă. Pe 6 și 7 ianuarie, vacanță și filme pe Tik Tok probabil. Chiar așa, care să fie graba pentru dl Ciolacu? Extremiștii adună lumea în stradă, tensiunea socială e aproape palpabilă, România nu are buget și se împrumută tot mai greu la un deficit de 9%. Vreo problemă pentru premierul care deapănă amintiri poznașe pe Tik Tok?
Amânarea nu va face decât să amplifice starea de nervozitate din societate cu impact direct asupra rezultatului în favoarea extremiștilor.
Și nu este vorba doar despre fixarea datei, ci și despre o modificare legislativă care să permită partidelor care nu vor avea un candidat propriu și vor susține un independent să aibă reprezentanți în secțiile de votare. Dacă ea nu este deja în lucru, oare coaliția chiar intenționează să aibă acest candidat comun?
Sunt întrebări pe care Crin Antonescu nu avea cum să nu și le pună. Iar ineptul film de pe Tik Tok în care Simonis îi mărturisește lui Ciolacu fraudarea alegerilor prin donare de voturi poate să sugereze, după cum arătam deja, că președintele PSD ar mai vrea o dată și nici partidul nu ar fi renunțat deja la ideea candidatului propriu.
- Filme cu proști care s-au crezut foarte deștepți. Autodenunț pentru fraudă electorală. Cîrstoiu 2.0?
Eu nu am citit în declarația dlui Antonescu o retragere a candidaturii, ci un soi de ultimatum, mai ales la adresa PSD: ori o luăm toți în serios, ori o lăsăm baltă, cu mine nu veți repeta episodul de la locale.
Îl ajută și anunțul lui Nicușor Dan despre un sondaj de opinie care l-ar plasa Crin Antonescu pe locul al doilea în intenția de vot și care, dacă e real, nu sugerează o intenție de a fugi din fața înfrângerii, ci de a seta niște termeni ai jocului. Repet, dacă sondajul lui ND este real.
Antonescu i-a provocat pe liderii coaliției și a fost extrem de interesant de urmărit reacțiile din coaliție. Kelemen Hunor și apoi Ilie Bolojan s-au pronunțat neechivoc alături de Crin Antonescu, mai ales în privința imperativului fixării datei alegerilor prezidențiale.
- Bolojan: Crin Antonescu e în continuare candidatul coaliției. Trebuie să evităm greșelile din trecut
PSD a tăcut, deși în mâna premierului este cheia oricărei decizii a guvernului, HG sau OUG. Tăcerea, cu excepția unui fraze laconice a dlui Ciolacu, este asurzitoare și transmite cel puțin indecizie, deși PSD a fost cel care a condiționat formarea coaliției de existența candidatului comun și tot PSD a revendicat funcția de premier, deci nu puteau cere și candidatura.
La fel de adevărat că PSD se comportă de ceva vreme ca o găină cu capul tăiat, incapabil să absoarbă șocul din 24 noiembrie. Unul care nici măcar nu mai pare al unei înfrângeri categorice, ci al unei incredibile prostii. Dar dacă nu a fost înfrângere, după cum ne-a zis Simonis, de ce nu ar mai încerca o dată?
Pentru PSD pare dificil de asumat că din speranțele de a da președintele din nou după 20 de ani să aterizeze în postura de a nu avea un candidat propriu. Pentru unii dintre ei, finalul USL este o amintire traumatizantă, nu sunt siguri la ce s-ar putea aștepta de la Crin Antonescu în funcția prezidențiala, o temere pe care ultimatumul primit sâmbătă o accentuează.
Pe de altă parte, PSD nu are o soluție alternativă pe care să o pună pe masă. Marcel Ciolacu, cu toate tumbele lui pe Tik Tok, este prăjit și insistă să se prăjească în continuare.
Un alt candidat din PSD nu prea există, ar presupune cedarea poziției de premier, iar un independent cu tracțiune și notorietate nu au, pentru că alegerile sunt mâine și nu mai e timp de creștere. Dar nu renunță la idee.
Sigur, oricând există posibilitatea ca PSD și PNL să aibă candidați diferiți, ceea ce democratic ar fi chiar corect. Doar că am intra din nou în ecuația luptelor din Guvern cu efecte asupra deciziilor luate. Faptul că partidele fostului guvern au avut candidați diferiți care s-au devorat reciproc a fost o cauză a situației economice în care am ajuns.
Și atunci PSD o lălăie doar, doar găseste o soluție miraculoasă. Iar lălăiala include data alegerilor, ceea ce are efecte sociale și electorale extrem de grave.