Este internetul plin de elogii la adresa lui Simon Kjaer, capitanul echipei de fotbal a Danemarcei – și pe bună dreptate: pentru că a oferit o lecție de leadership autentică. Un leadership de care oamenii au nevoie, pe care îl caută și pe care îl remarcă atunci când acesta apare autentic, nealterat, nefiltrat de interesul acela mic de a fi vizibil, apreciat, fără urmă de interes personal politicianist.
Oamenii îl caută în societate, în companii, în partide, în sport, în fiecare comunitate. Pentru că oamenii au nevoie de leadership.
Ce s-a întâmplat în acele momente pe stadion este un exemplu viu pentru ceea ce li se predă managerilor la cursurile de leadership și în școlile de business ca leadership empatic.
Empatia ține de igiena relațiilor interumane, îi constați mai degrabă lipsa decât prezența, și lipsa acesteia generează frustrare și duce la deteriorarea relațiilor.
Când simți lipsa empatiei? Când ai nevoie de ea și nu o primești. Când ai nevoie ca cineva să înțeleagă situația în care te afli, de ce îți este greu, care e motivul pentru care-ți este dificil, de ce ai nevoie să fii ascultat, protejat, înțeles și ce se ascunde în spatele comportamentelor și nevoilor tale față de cel de la care aștepți empatie.
Drama este că (îndrăznesc să afirm asta) dacă Simon Kjaer nu s-ar fi comportat atât de exemplar de empatic, probabil că am fi trecut cu vederea: suntem obișnuiți mai degrabă cu lipsa discreției, cu lipsa protecției din partea liderilor actuali, lipsa conectării cu oamenii pe care îi conduc în timp ce există un focus exagerat pe protecția rolului.
Cum s-ar schimba oare societatea dacă, asemenea lui Simon Kjaer, am fi văzut comportamente similare în cazul unor directori de școli sau inspectori școlari când se confruntă cu cazuri de bullying sau chiar de evenimente mult mai dure?
Cum ar arăta societatea dacă am vedea un asemenea comportament în cazul politicienilor aflați în fața unor oameni care își pierd casele în calamități? Și multe alte întrebări pe care ni le-am putea pune...
Leadershipul autentic se arată când ești pus în fața evenimentului, instant, fără pregatire, fără repetiție pentru camere. Se arată acolo unde ești om, dezbrăcat de rol, tu, cu tine însuți, cu valorile, morala și sufletul tău.
