Cât de mult ne lipsește astăzi un Zaharia Stancu! Cât de mult ne lipsește o poezie precum „Țara” din volumul „Slăvim Republica”! Hai să-i facem o bucurie partidului și să i-o recităm, o merită pe deplin:
„Sub cer albastru pe-albastru ocean
Corabia noastră aleargă-nainte.
Mândră aleargă-nainte,
Spre viitor, spre comunism aleargă…
Prielnic e vântul.
Meşter cârmaciul.
Mândră corabia…
Meşter cârmaciul.”
Partidul și-a demonstrat pe deplin competența și s-a întrecut pe sine.
Joia aceasta, un președinte mult prea odihnit, sătul și narcisist a ordonat, iar guvernul, înțesat de alți sătui și odihniți, a executat și și-a anunțat electoratul că va închide piețele agroalimentare, aflate în spații închise. Dar, evident, vor păstra larg deschise ușile supermarket-urilor. Unde este fix aceeași înghesuială ca în piețe și unde se poartă masca fix la fel de aproximativ ca și în piețe. Se va închide hala Obor, iar electoratul va fi îndrumat să se alimenteze de la Lidl și Carrefour.
Cei 354 de salariați ai Consiliului Concurenței, plătiți din banii publici cu 52 de milioane de lei (Sursa: AICI) s-au făcut că nu aud și nu văd această enormitate. Pentru că în România este permisă concurența, dar numai între Kaufland și Selgros. Doamne ferește să le permitem și băbuțelor din piețe să vândă vreo legătură de pătrunjel sau vreun kilogram de morcovi.
De ani de zile, sute de primari și zeci de partide duc o luptă nemiloasă și eficientă împotriva bieților țărani care mai cutezau să-și vândă produsele și să rupă câteva sutimi de procente dintr-o piață dominată de marile rețele comerciale. Rând pe rând, mii de piețe agroalimentare au dispărut și au fost înlocuite de supermarket-uri. Bucureștiul, capitala țării, este demult cedată congregației hipermarket-urilor germane, franceze și belgiene. Fiecare scară de bloc, fiecare colț de stradă au fost ocupate de rafturile teutonilor. Primarii care se pozau în postura de mari patrioți pe afișele electorale au avut grijă să alunge și ultimele firme românești din comerțul agroalimentar; cât depre bătrânelele care cutezau să vândă câteva kilograme de roșii din curtea lor, acestea au fost alungate în afara orașelor, devenite ofrande pentru Wotan.
Peste 3.000 de supermarketuri domină comerțul românesc, având o cifră de afaceri agregată de peste 11 miliarde de euro (2019), față de doar 8 miliarde de euro cât este cifra de afaceri a celor 65.000 de mici magazine românești. Iată cum arată ierarhia celor care au pus stăpânire pe orașele noastre:
Nu e greu de observat că primele 9 rețele de supermarket-uri au împreună o cifră de afaceri de 51 de miliarde de lei (2019), iar cele 11 rețele românești fac împreună vânzări de doar 4 miliarde de lei (același an, 2019).
Pentru că miniștrii de finanțe ai României nu au observat asta până acum, eu cred că cineva ar face bine, totuși, să vadă că profitul cumulat, declarat de marile rețele de magazine, este de doar 1,4 miliarde de lei! Dragi cumpărători, oare vi se pare credibil că marile magazine abia scot o rată a profitului de 2,8%? În condițiile în care toți producătorii se plâng de uriașele taxe de raft și discount-uri impuse de supermarket-uri. La fel de strident este și faptul că Artima, un lanț de magazine controlat tot de francezii de la Carrefour, a declarat pierderi și în 2019 și în 2018....
Oare cu ce logică strâmbă au gândit mai-marii națiunii că ar trebui să le ajute tot pe sărmanele rețele de supermarket și să închidă piețele? Se pare că performanța catastrofală a guvernelor controlate de Liviu Dragnea ne face să nu mai observăm deloc aberațiile actualului guvern. Să ne fie de bine atunci și să mâncăm fericiți cartofi din Franța, ceapă din Grecia, carne de porc din Germania și mere din Polonia. Ce mai contează câteva zeci de mii de vânzători din piețe sau câteva zeci de mii de producători români, când în joc este profitul rețelelor germane și franțuzești? Ce mai contează că statul român reușește să strângă la bugetul consolidat doar trei sferturi din cât strâng celelalte state din UE?
Și pentru că nimic nu este prea mult pentru puterea din România atunci când este vorba de umilirea propriului popor, în aceeași săptămână, atot-puternicii de la Autoritatea națională (?) pentru reglementare în energie au decis să crească taxa de cogenerare de la aproximativ 3,5 euro/MWh la circa 5 euro/MWh, o creştere de peste 40%! Adică președintele ANRE, hrănit lunar cu un salariu de 11.000 euro a decis ca firmele și cetățenii din România să plătească 100 de milioane de euro în plus pentru protejarea salariilor șefilor de la CET-urile patriei. (Sursa: AICI) Să recapitulăm: un nabab plătit de noi, cei mulți și fraieri, cu 11.000 de euro pe lună, a hotărât să mai dea un mizilic de 100 de milioane de euro armatelor de politruci de la centralele din țară pentru a-și mai cumpăra limuzine și pentru a-și crește salariile.
Sper că nu ați uitat, dragi votanți, faptul că la ANRE secretarele au salarii mai mari decât profesorii de liceu. (Sursa: AICI). Șefii din ANRE beneficiază de sporuri de confidențialitate de 20%, un spor de complexitate în valoare de 25% și de o indemnizație de fidelitate, între 5 și 12%. De asemenea, cei care au funcții de conducere (președinte și vicepreședinți) sunt "premiați" cu 55% din salariu și cu un spor de încă 45% pentru "activitatea de reglementare". Plus prime substanțiale: fiecare angajat primește 3.000 de lei de Crăciun, de Paști, dar și cu prilejul "Zilei Energeticianului... Tot bănetul ăsta se duce în buzunarele unora care nu fac decât să ne crească facturile la energie an de an, după regula sfântă a bugetarului român: „dacă se poate, de ce nu?”
Să vă mai aduc aminte că firmele românești sunt silite să plătească un preț pentru electricitate cu mult mai mare decât firmele poloneze, cehești, maghiare? Ba chiar electricitatea reglementată de nababii de la ANRE este mai scumpă decât cea plătită de firmele olandeze, luxemburgheze, daneze sau suedeze?
Nu vă simțiți, dragii mei, tulburați de faptul că politrucii numiți la ANRE ne scot din buzunare 350 de milioane de euro anual (taxa de cogenerare) pentru a subvenționa lipsa de eficiență a altor șefi numiți politic, directorimea CET-urilor?
Până la urmă, ce este această taxă de cogenerare? O taxă plătită de către toți românii și toate firmele de aici din 2011, pentru fiecare MWh consumat, cu scopul finanțării construcției de noi centrale/modernizarea celor existente, care să aibă o eficiență superioară și astfel să ajungă să producă energie electrica și termică mult mai ieftină! Din 2011 până acum sărmanii români au plătit peste 2 miliarde de euro (Sursa: AICI), bani din care nu s-a investit nimic în centralele care lucrează în cogenerare! 40 de centrale electrice și termice (CET-uri) primesc în 10 ani 2 miliarde de euro pentru a-și finanța ineficiența. S-a redus cumva prețul energiei? Nicidecum, el a urcat cu 50% în toată această perioadă! S-a redus cumva subvenția dată de primării rețelelor de termoficare? Dimpotrivă, a tot crescut, împovărând bugetele locale! (Sursa: AICI) Cu doar 8,3% electricitate produsă de CET-uri din totalul energiei produse, România se află la coada clasamentului european (depășim Bulgaria plus Grecia și Cipru, țări în care încălzirea locuințelor nu e chiar o problemă):
Și pentru a fi clar cam cât de mult contează taxele strânse de stat pentru energia consumată, iată care este situația comparată din Uniune:
Cam 1,8% din PIB strânge statul român prin taxarea energiei consumate. Adică peste 7% din totalul taxelor strânse de stat (pe locul 5 în UE din punct de vedere al acestei poveri suplimentare pentru consumatorii români):
Sursa: COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT, Brussels, 11.9.2019 SWD(2019) 329 final
Și toate aceste grozăvii sunt făcute în numele Europei. Dacă trebuie să scumpim electricitatea sau gazul, pentru bunăstarea firmelor ENEL, CEZ, E.On sau Engie (Gaz de France), guvernanții ne vor spune ridicând din umeri „ așa ne cere Comisia Europeană”. Dacă trebuie să alungăm din piețe băbuțele care își vindeau câteva lăzi de roșii din grădinile lor, explicația guvernanților e aceeași: Europa și „comerțul modern”. Dacă trebuie să nu construim autostrăzi, aceeași explicație: „nu ne lasă Comisia Europeană să tulburăm gândacii de pădure”.
Hai să fim serioși, oameni buni. Comisia Europeană nu ne cere nicidecum să îmbogățim cvasi-monopolurile distribuitorilor de gaze și electricitate. Comisia Europeană nu ne cere să ne facem că lucrăm la avize de mediu câte 40 de ani. Și nu, Comisia Europeană, nu ne-a cerut niciodată să închidem piețele pentru a face loc supermarketurilor.
Adevărul este că primarii aleși de noi au decis să încalce orice reguli de urbanism pentru a permite ocuparea orașelor de uriașele hypermarketuri. Adevărul este că funcționarii aduși de partide la Consiliul Concurenței se fac că nu văd ce se întâmplă în marile magazine. Adevărul este că miniștrii noștri de finanțe se fac că nu văd ce profituri ridicole declară marii retaileri. Adevărul este că numiții politic de la ANRE au acceptat prețurile uriașe la gaze și electricitate. Și adevărul este că partidelor politice de la noi le pasă de Comisia Europeană la fel de puțin cum le pasă de propriul popor.
P.S. Dacă tot nu vă veți apuca niciodată să construiți centrale electrice noi, care să producă eficient energie, măcar scoateți cuvântul „națională” din titulatura ANRE! Oricum această instituție nu are nicio legătură cu națiunea.