Necesitatea sfârșitului ideii imperialiste ruse

Necesitatea sfârșitului ideii imperialiste ruse

Ideea domnului Macron de a-i da o posibilitate lui Putin de a se retrage cât de cât onorabil din aventura ucraineană este complet neproductivă.

Dacă rușilor li se va oferi acum o posibilitate de a se retrage din război, propaganda de la Kremlin se va folosi de situație ca să justifice tot ce s-a petrecut. Ideea imperială, aceea care a otrăvit mințile lui Putin și pe cele ale camarilei sale va supraviețui, iar atâta vreme cât ea va supraviețui va împiedica elitele ruse să vadă corect realitatea socială și politică din țara lor.

De vină pentru invadarea Ucrainei este mentalitatea rusă a cuceririi de pământuri altoită pe ideea că Europa este dușmanul civilizațional care încorsetează puterea maicii Rusii. Prima idee este anacronică, este o vechitură de ev mediu menită să justifice războaiele purtate de Rusia în extinderea sa teritorială.

Ideea că Europa este inamicul civilizațional al Rusiei a fost adevărată în perioada comunistă. Atunci a atins Rusia maxima sa suprafață cucerită și în mentalitatea clasei conducătoare acea perioadă comunistă ce a coincis cu maxima expansiune rusă a girat valabilitatea acestei asocieri.

Prăbușirea URSS a fost asociată de elite nu cu sfârșitul unui proces istoric, ci cu o înfrângere dureroasă și umilitoare. Oameni ca Putin și-au dorit atunci revanșa istorică față de Occident, nu au înțeles că înaintea lor se deschide un nou drum istoric, că a apărut șansa ca țara lor să se dezvolte economic și social că să prindă din urmă Vestul. Oamenii din servicii și din armată, elita Rusiei, au ratat momentul acesta și în deplin spirit revanșardist s-au pregătit de o nouă confruntare cu Occidentul.

Problema lor era că Rusia începuse să se transforme în altceva decât voiau elitele iar Occidentul devenise și el altceva. Uniunea Europeeană devenise dintr-o piață comună menită să netezească asperitățile economice franco-germane un conglomerat de state adunate laolaltă de o viziune economică și socială comună, aflată militar sub umbrela NATO.

Rusia nu s-a desprins ușor din marasmul economic care îi cauzase prăbușirea, iar împărțirea economică a tării între oligarhii născuți din aparatul de stat nu a fost de natură să ducă la dezvoltarea economiei ruse.

Decalajul est-vest a crescut și din cauza importului de gaze ieftine din Rusia: Vestul și-a asigurat materii prime la prețuri mici și s-a dezvoltat, Rusia a acceptat prețurile mici la gaze și din nevoia de a aduce bani la buget și pentru că a crezut că astfel economia UE va deveni dependentă de gaze îndeajuns pentru a putea fi șantajată și domesticită.

Tot eșafodajul acesta construit pe false idei, pe false aprecieri și-a dovedit nevalabilitatea la invadarea Ucrainei: Rusia a aflat cât este de slabă militar și economic, UE a aflat că acum este vremea să se desprindă de dependența de gazul rus plătind prețul necesar pentru asta.

Ideea de a da acum Rusiei șansa de a se retrage din conflict clamând o presupusă victorie nu înseamnă altceva decât a accepta că teritoriile cucerite de ruși în Ucraina ar trebui să rămână prada lor de război. Mă rog, nu toate, ci parte din ele. O pace pe model finlandez, în care rușii au pierdut 350.000 de soldați și mare parte din tehnica de luptă dar s-au ales pe veci cu 10% din teritoriul finlandez, ar menține viu focul ideii imperialiste ruse. O astfel de pace ca cea gândită de domnul Macron n-ar face altceva decât să dea timpul înapoi înainte de 24 februarie, ar fi o revenire la o situație chiar mai proastă pentru Ucraina ca atunci.

Acest soi de pace n-ar fi altceva decât renașterea nenorocitului acord de la Minsk nășit de Franța și Germania ca să dea ceva Rusiei în schimbul continuării alimentării cu gaze ieftine a Europei. Ar fi o înfrângere usturătoare pentru Europa.

Domnul Macron spune ce nu poate spune acum Germania. Domnul Macron se uită la Franța sa nereformată și socotește cât din buget va trebui să cheltuiască pentru înfrângerea deplină a Rusiei. Domnul Macron se uită pe cifrele macroeconomice și vede cât îl va costa decontul vechii politici fățarnice a Franței față de Rusia. Domnul Macron ar vrea ca acești bani francezi să nu ajungă să fie tocați pe frontul ucrainean pentru înfrângerea definitivă a Rusiei, ci pentru reformele care poate îi vor asigura un loc în istoria țării sale.

Rusia trebuie învinsă acum, definitiv, pentru a asigura 50 de ani de pace în Europa. Doar o înfrângere totală, zdrobitoare, poate sfărâma ideea imperialistă rusă care a dus acum la război. Dacă Rusia va fi „ajutată” să ajungă la o ieșire „onorabilă”, ideea imperială va supraviețui și Rusia va rata șanșa de a trece prin purgatoriu pentru a se însănătoși ideologic.

Mai mult, supraviețuirea politică a lui Putin va însemna supraviețuirea ideii imperiale ruse. În mintea elitelor și a populației, Rusia trebuie să ajungă ceea ce este, o țară mare, puternică și suficientă sieși, strânsă în propriile granițe.

Rusia nu va ajunge de bună voie la înțelegerea realității ci numai silită de război. Ucraina trebuie ajutată să alunge ultima șenilă de tanc rusesc de pe teritoriul ei, ca Rusia să înțeleagă că nu are altceva de făcut decât a se resemna să trăiască înăuntrul granițelor proprii.

Orice bucată de teritoriu ucrainean cu care va rămâne după război va fi trofeul ce va reînvia ideea imperialistă. Rusia nu se va potoli decât dacă va fi blocată de NATO înăuntrul său, pe teritoriul său. Altfel va visa revanșa împotriva Ucrainei ca fiind revanșa împotriva Occidentului și se va pregăti cu și mai multă încăpățânare nebunească pentru ea.

Poate Rusia să piardă toată flota Mării Negre, cât va avea Sevastopolul nu va renunța la ideea de a face din Marea Neagră lac rusesc. Și un petic din teritoriul ucrainean de îi va rămâne, va găsi în el justificarea de a se pregăti pentru revanșă, de a se pregăti să înghită mai mult.

Bineînțeles că nu există garanția că dacă va fi învinsă și va fi împinsă înapoi în granițele sale, Rusia se va domoli. Dar există șansa ca pe termen lung, Occidentul și Ucraina să nu mai fie amenințați. O nouă cortină de fier pe granițele Rusiei ar fi un necesar cordon sanitar.

A da un deget acum Rusiei, cum ar vrea domnul Macron, ar însemna ca mâna Europei să fie iar prizonieră în strânsoarea ghearelor ursului rus. De aceea lupta trebuie dusă până la capăt, capătul acesta fiind o Rusie încapabilă să mai provoace nenorocirile pe care le provoacă azi.