Întregul PSD trepidează. Vine congresul, actualul interimar este din ce în ce mai contestat în propriul partid, altul mai breaz nu se ivește la orizont, creșterile în sondaje sunt atât de mici încât zici că stagnează, iar singura idee a liderilor stângii ca să se facă observați, într-un moment când nu-i mai bagă nimeni în seamă, este amenințarea cu moțiunea de cenzură.
Strategia este simplă: mitraliezi mai întâi miniștrii unul câte unul cu moțiuni simple – niște genuflexiuni fără efect – și, când i-ai obosit de nu mai pot să-și tragă sufletul, țintești cu tunul spre premier, ca să te dai mare cu moțiunea de cenzură.
Pe ce se bazează Marcel Ciolacu când vorbește de asemenea moțiune se vede din cele rostite marți seara, când pronunța următoarea enormitate: „Avem 202 semnături pentru moţiune. E nevoie de 233 pentru demiterea Guvernului”.
Președintele Camerei confundă lista cu urna de vot și semnăturile cu bilele dinăuntru
Asta a înțeles din democrație liderul PSD, că pentru demiterea Guvernului îi trebuie semnături. Nu, domnule Ciolacu, nu semnături trebuie pentru demiterea Guvernului.
Citiți Constituția: semnături trebuie pentru depus moțiunea. Pentru demitere, trebuie voturi. Nimic altceva.
Voturi înseamnă bile albe sau negre, introduse în urna neagră sau albă, nu în funcție de semnături și în niciun caz în funcție de ordinele venite „de sus”, ci doar în funcție de ceea îi dictează fiecăruia propria sa conștiință.
A exercita influențe asupra cuiva, pentru ca acesta să voteze într-un fel sau altul, constituie infracțiune sau abuz, după cum urmează:
- Coruperea alegătorului (art. 386 Cod Penal - închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi). Adesea, coruperea este greu de dovedit, dar este sigur că niciun om cu mintea zdravănă nu-și vinde conștiința pe nimic. Dacă domnul Ciolacu este sigur că cele 202 semnături se vor transforma în 202 voturi, deduc că a negociat ceva, poate în stilul Dragnea-Dăncilă: „dacă votezi altfel, te exclud”.
- Violarea confidenţialităţii votului (art. 389 Cod Penal – amendă penală între 600 și 90.000 lei). Este evident că, prin obligarea votantului să voteze secret, numai așa cum semnase el pe o listă nominală, deci publică, a fost violată confidențialitatea. Tot o violare a confidențialității este și cunoscuta votare „cu bila la vedere”, practicată nu o dată în Parlamentul României și în disprețul legii.
- Abuzul în serviciu (art. 297 Cod Penal – închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică). Faptul că președintele unei Camere a Parlamentului presează asupra semnatarilor unei liste a unui partid (unde întâmplător tot dânsul este președinte) constituie fără îndoială un abuz, întrucât nu intră în atribuțiile sale de serviciu nici dreptul, nici obligația de a proceda astfel.
Atenție, domnule Ciolacu, nu este de joacă. Un predecesor al domniei voastre din același partid și din aceeași Cameră stă chiar în acest moment la „mititica”, și pentru că s-a jucat cu așa ceva la un referendum. În locul domniei voastre, categoric aș sufla în iaurt, înainte să gust din aceeași ciorbă.
Alternativa care nu există și programul care încă nici nu s-a născut
Dar să ne întoarcem la moțiunea de cenzură a PSD cu care ne amenință președintele Camerei Deputaților, de la tribuna acestei Camere și în numele acelui partid.
Se pune întrebarea: are vreo șansă să treacă așa ceva la vot? În opinia mea, are șanse doar dacă respectivii lideri sunt hotărâți să intre cu cizmele în democrație, trecând peste lege, așa cum am arătat la punctele 1-2-3 de mai sus.
Și, odată cu ei, ar trebui să calce tot cu cizmele și cei 202 semnatari pesediști, plus încă vreo 26-27 din PRO România, plus încă vreo 3-4 adunați de ici, de colo, ca să ajungă la 233.
Cu toții, fără excepție, ar trebui să-și alinieze propria conștiință la cea a lui Ciolacu. N-ar fi imposibil, dar ce s-ar obține cu asta?
Un fel de „plecați voi, ca să venim noi”
Nimic. Dacă liderul PSD ar fi avut un as în mânecă, demult l-ar fi scos afară. Dar n-are. Știți ce ne promite domnia sa, în cazul reușitei? Zicea chiar dânsul marți seara că: „în momentul în care va trece moţiunea, PSD va avea o alternativă și un program economic, pe termen scurt, până la alegeri, coerent şi explicat atât preşedintelui, cât şi românilor”.
Observați? Partidul va avea o alternativă și un program doar „în momentul în care va trece moţiunea”. Ce putem deduce de aici? Că acum nu are nici alternativă, nici program. Are doar intenții și vorbe goale.
Măi, oameni buni, voi nu știți că demiterea Guvernului înseamnă să propui altul în loc, cu alt premier și alt program? Dacă nu aveți așa ceva, atunci la ce vă trebuie demitere? Doar ca să apucați cumva ciolanul? Adică, un fel de „plecați voi, ca să venim noi”?
Pe ce bază vreți să voteze cei 202 pesediști, plus vreo 26-27 ai lui Ponta, plus încă vreo 3-4, de pe acolo, de pe unde sunt ei? Numai pentru că așa le-a poruncit președintele Camerei, fără să-i pese nici de incidența articolelor 386, 389 sau 297 din Codul Penal?
Umblatul pe sârmă – soluția PSD pentru pentru țară
M-aș întreba de ce n-a pregătit liderul PSD respectiva alternativă, de ce n-a făcut public programul economic, fie și pe termen scurt, măcar pentru ca să știe parlamentarii ce au de votat?
Ar putea fi două explicații: ori nu s-a priceput, pur și simplu, nu l-a dus capul, dar crede că va face într-o noapte ceea ce n-a făcut în câteva săptămâni bune, ori știe precis că moțiunea nu va trece și o prezintă doar de ochii lumii, ca să șicaneze Guvernul și să dea impresia lumii pesediste că face ceva și nu doarme în papuci.
Nu exclud să fie valabile ambele variante, dar este foarte posibil să nu dorească succesul propriei moțiuni. Reușita moțiunii ar putea să spulbere visul de aur al domnului Ciolacu, acela de a deveni un președinte plin și nu unul ad interim în formațiunea sa.
Cine îl mai votează la viitorul congres pe unul care face pe zmeul în partid, dar nu îndrăznește să-și încerce norocul ca premier? Cui îi trebuie un fricos, un incapabil sau unul atât de deocheat, încât nici el nu mai are încredere în sine însuși?
Dar, indiferent de ce ar prezenta domnia sa la eventualele consultări de la Cotroceni, cea mai grea lovitură pentru candidatul Ciolacu la congresul partidului ar fi situația când, chiar și trecând moțiunea, președintele Iohannis ar nominaliza tot un premier liberal, eventual tot pe domnul Orban, care s-a descurcat cel puțin bine în lupta cu COVID?
Mersul pe sârmâ
Una peste alta, chiar dacă nu-l poate bănui nimeni pe Ciolacu de prea multă înțelepciune, nici naiv nu pare a fi într-atâta încât să nu-și dea seama că eventuala reușită a moțiunii mai mult lovește în interesele sale decât să le ajute.
Nefiind prea interesat să reușească și cu atât mai puțin să nu reușească, strategia domnului Ciolacu este precum cea a umblătorului pe sârmă: vântură inițierea moțiunii, adună semnături de zor, cheamă miniștrii la audieri, cheamă și Guvernul, îi ține pe toți de la treabă și trage de timp, contând că poate mâine va fi mai bine decât azi.
Mi se pare plină de înțelepciune replica ministrului Sănătății dată miercuri, când în loc să-l felicite pentru modul cum gestionează problemele pandemiei, parlamentarii i-au votat demisia: „Nu ar fi drept faţă de populaţia acestei ţări şi faţă de corpul medical să plec în aceste momente”.
Noroc că votul la moțiunea simplă este numai consultativ!