În numai câteva luni, fostul și viitorul candidat la postul de prim-ministru, Alexandru Rafila, s-a acomodat perfect în noua postură de pesedist honoris causa, prezentând un eșec ca pe un meritoriu succces. Citez textual: „Moțiunea și-a atins scopul”.
Să mă ierte domnul candidat la viitorul post, dar scopul oricărei moțiuni este să fie aprobată, nu să fie respinsă. Singurul scop atins de moțiune a fost să arunce acuze și chiar insulte într-un ministru abia instalat și într-un minister gestionat până mai ieri chiar de cei care constată azi dezastrul propriei gestionări.
Dar să nu ne ascundem după deget. Domnului Rafila i-a scăpat un porumbel din gură și a spus un adevăr. Moțiunea și-a atins scopul. Corect, întrucât devăratul scop era unul invizibil, perfid și ipocrit. Era tracasarea Guvernului, blocarea miniștrilor de la treburi, chemarea lor la Parlament sub pretextul moțiunilor care își ating scopul atunci când pică și în cele din urmă criticarea aceluași Guvern, pentru ineficiență. Harașo, tavarisci Ciolacu, Very well, mister Rafila !
Și întrucât moțiunea și-a atins astfel scopul, liderul partidului și-a frecat și el mâinile cu satisfație, anunțând imediat o nouă moțiune, cât de curând, tot împotriva unui ministru abia instalat:
„Domnul Năsui (...) Eu o să depun moțiune și vreau să văd cum USR nu va vota împotriva unui ministru care are o suspiciune clară că a făcut un caz de corupție”.
Hai că asta, cu ministrul care „a făcut un caz”, e tare. Parcă-i rostită de coana Viorica, când ateriza la Podgorica și credea că a sosit la Priștina, mai țineți minte?
Să nu ne legăm însă de cuvinte. Citesc printre rânduri dorința nestăvilită a liderului PSD în a-i găsi noduri în papură oricărui ministru și a-i căuta bube-n cap, numai și numai ca să-l abată de la treaba lui, să-i toace timpul, să-i pulverizeze minutele, să-l blocheze sub orice formă, să atace întregul Guvern și să le facă tuturor zilele cât mai amare.
Referindu-se la ministrul Economiei, domnul Ciolacu aduce acuze grele când vorbește de corupție, dar adaugă numaidecât cuvântul „suspiciune”, sugerând că-i numai o bănuială și nimic sigur. Poate nici nu e vorba de ministru, ci de altcineva, ca la radio Erevan, n-a câștigat, dar i s-a furat.
Să declanșezi o moțiune chiar și simplă pentru numai o suspiciune total neclară, asta dovedește că ai scormonit mult să cauți motive cât de cât serioase, dar n-ai găsit decât suspiciuni. Bune și astea, în poliitică merge orice. Poate prinde.
Dacă liderul PSD ar fi fost cât de cât profesionist, putea declanșa o cercetare rapidă, o expertiză temeinică, un audit, ceva din care să rezulte cât de serioasă este suspiciunea domniei sale și în ce măsură este implicat în ea un ministru abia instalat, care trebuie, eventual, destituit.
Fără o asemenea bază serioasă, amenințarea pesedistului este o adunătură de cuvinte iresponsabile, după care îți vine pur și simplu să tragi apa.
Și nu vorbesc degeaba despre adunătura de cuvinte. Căci, atacându-l pe ministru, președitele PSD reușește să facă harcea-parcea tot ce-i iese în cale, logica, gramatica, topica, atinse toate la grămadă prin rostirea domniei sale.
Să fim înțeleși, deputatul Marcel Ciolacu, înalt demnitar al României, nu este un oarecare cetățean turmenat, care calcă trotuarul pe două cărări, rostind vrute și nevrute. Este demnitarul în cuvântul căruia ar trebui să găsim un exemplu de înțelepciune.
Dar numai la înțelepciune nu poți gândi, când îl auzi spunând: „Eu o să depun o moțiune”. Cum, adică, eu? Adică, dacă am ajuns deputat și lider de partid, gata, depun moțiune, eu, de capul meu, așa cum mi s-a pus mie pata asta pe pălărie?
Nimeni nu poate depune de unul singur o moțiune, oricât de mare ar fi el, că România nu-i sat fără câini! Art. 158 (1) din Constituție glăsuiește așa:
„Moţiunea simplă poate fi iniţiată de cel puţin 50 de deputaţi şi exprimă poziţia acestora într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă care a făcut obiectul unei interpelări”.
Cel puțin cincizeci. Știți ce înseamnă asta? Înseamnă că un Ciolac singur, eventual doi-trei Ciolaci, chiar zece Ciolaci tot sunt prea puțini, ca să inițieze moțiunea. Pentru asta este necesară inițiativa a cincizeci se deputați, care doresc să-și exprime poziția într-o anumită problemă. Unde sunt ceilalți 49?
Dar și mai departe, fostul președinte al Camerei nimerește, cu exprimările sale, iarăși ca Ieremia cu celebra sa oiște. „…vreau să văd cum USR nu va vota împotriva unui ministru care are o suspiciune”. Hai că, la așa ceva te trântește la bacalaureat de nu te vezi! Asta cu suspiciunea este exact pe dos.
Adică, ministrul n-are nicio suspiciune. Alții au, poate, suspiciuni asupra lui. El nu suspctează pe nimeni de nimic, alții îl suspectează, eventual pe el. Ministrul își vede pur și simpu de treaba lui și, dacă nu l-ar deranja cei cu moțiunile, ar fi mai mult decât OK!
Știu, va zice cineva că mă leg de mărunțișuri, ca nu limbajul este totul. Corect. Nici nu m-aș lega de limbaj, dacă fondul problemei ar fi fost unul solid, în fața căruia să zici: jos pălăria. Dar care este fondul? Acela că „există o suspiciune clară”?
Și pentru că există o suspiciune clară (nedovedită însă), liderul PSD vrea să atace Guvernul, să nimicească un ministru, să producă dezbateri în Parlament, discuții în Comisii, iar în fața telespectatorilor un spectacol pe teme total diferite de ceea ce așteaptă evident românul de la aleșii săi: pandemia, vaccinarea, școlarizarea, degradarea din sănătate – ca să amintesc numai câteva.
Nu se poate ca elita PSD să nu fi înțeles faptul că recenta moțiune s-a dovedit un test. A fost turnesolul care vestește exact soarta următoarelor moțiuni, oricât de multe ar fi ele, inclusiv una de cenzură, pe care a și anunțat-o amenințător domnul Ciolacu.
Dacă știe să descifreze mesajul testului, PSD ar trebui să citească așa: ”lăsați-vă de moțiuni, pentru că nu aveți șanse”.
Nu la moțiuni trebuie să fie acum gândul celor din PSD. Nu asta promiteau ei în campanie. Promiteau să atragă specialiști, ca să găsescă soluții pentru a îndrepta problemele din sănătate, educație și încă vreo câteva domenii, dacă nu cumva toate.
Nimeni nu-I oprește să caute soluții, să le găsească, să propună cadrul legislativ adecvat și să supună totul dezbaterilor. Au și atras de altfel câțiva experți de înaltă clasă, exact pentru acest scop.
Iar experții ce au făcut de când le-a început mandatul, inaugurat cu o frumoasă vacanță? A propus domnul Rafila vreun proiect de lege, ca să reformeze ceva din domeniul unde este dânsul expert? A dezbătut proiectele altora? A propus și dezbătut domnul Cercel, au propus și dezbătut alții?
Singura lor acțiune notorie din acest început de mandat a fost o moțiune simplă, care și-a atins scopul, după ce a căzut. Dar nu mi se pare că, pentru așa ceva, ar trebui să fii specialist și să părăsești munca din laboratoare și din clinici.
Asta o putea face și fostul deputat zis „Mitralieră” sau cel poreclit „Genunche”, cu același succes.
În perspectivă, partidul se pregătește de încă o moțiune simplă, poate chiar mai multe, plus una de cenzură, ceva ce-l face pe un eminent profesor-doctor să se vadă chiar prim minstru al României, fără să-i fie clar însă cu cine ar fi în stare PSD să-și facă o majoritate.
Nimic nu se potrivește mai bine la faza unde am ajuns, decât acele cuvinte pline de tâlc, rostite cândva chiar de FSN-ul lui Iliescu și moștenite ad litteram de PSD-ul lui Dragnea: noi muncim, nu gândim.