Acest text se adresează moderaților sufocați, cu care mă identific. Cei care ați considerat că pe 4 mai pe lista de vot nu era niciun nume cu care să rezonați. Cei care nu aveți încredere din orice motiv/motive în niciun dintre candidaţii din finală.
Cei scârbiți și inhibați de imensa și deșănțata propagandă din ultimele două săptămâni practicată de ambele tabere, de presa cartelizată de o parte sau alta, cei cărora vi se pare că ați mai văzut acest film și nu a ieșit chiar bine că doar de aia e necesară reluarea.
Cei care sunteți oripilați de faptul că a exprima dubii, a menține spiritul critic, a nu leșina de dragul unuia sau altuia dintre candidați a ajuns motiv de linșaj. Cei insultați că ambele tabere vor să vă manipuleze cu tușe groase.
Cei îngrijorați de faptul că trebuie să dea socoteală pentru opțiunea sau nonopțiunea lor, că într-o democrație poți ajunge să fii înjurat pentru că ai o opinie. Cei care poate și-au reprimat îndoielile și întrebările legitime pentru a nu fi lapidați de unii sau alții.
Pe scurt cei care în mod normal nu simt că au niciun motiv electoral să se ducă la vot pe 18 mai și care nu se identifică cu isteria generală.
În mod normal. Dar nu suntem în mod normal. Și problema nu este că vom ieși din UE sau NATO. Nu poate să ne scoată un președinte, nu are prerogativele necesare. Ungaria și Slovacia sunt în UE și NATO.
Problema este a ajunge sau nu ca Grecia în 2015, adică falimentul economic. Pericolul cel mare este a nu se mai plăti pensii și salarii, a pierde toate economiile din bănci, titlurile de stat, a sta la coadă la bancomate pentru câțiva lei pe zi, devalorizarea istorică a leului.
Pentru Grecia ieșirea a fost totuși accesibilă, cu mare greutate, pentru că este țara de vacanță a occidentalilor și pentru că este în spațiul euro, iar prăbușirea ei totală ar fi tras după ea și moneda unică. Nu îndeplinim niciuna dintre condițiile de mai sus.
Veți spune că George Simion nu e nici nebun cu acte în regulă, nici sinucigaș, deci politic nu va avea interesul să provoace un asemenea rezultat care l-ar mătura în primul rând pe el, ca pe Alexis Tsipras, și i-ar încheia cariera politica. Este un argument absolut viabil.
Dar pe piețele internaționale, cele care trebuie să continue să împrumute România, în fața organismelor internaționale, ceea ce contează în primul rând este percepția, imaginea.
Iar cele două săptămâni în care George Simion a încercat să facă trecerea spre un fel de Javier Milei din punct de vedere economic, și Georgia Meloni din punct de vedere politic au fost prea scurte pentru a convinge.
Cu domnia sa președinte, accederea AUR la guvernare va fi inevitabilă, într-o formula mai largă sau mai restrânsă, un partid care nici măcar nu a mimat încă o trecere spre zona decent europeană.
S-a vorbit prea mult de naționalizări, investitorii au fost prea mult timp înfierați și amenințați de către George Simion și AUR pentru ca ei să fie, deodată, credibili.
Și o Românie non-euro, cu un deficit imens, condusă de un președinte perceput ca extremist și antibussines, cu un guvern în care există sau e singur chiar un partid perceput la fel, nu este credibil și nu are cum să obțină finanțarea de care România depinde.
În oglindă, o înfrângere a lor este așteptat să provoace o ușurare favorabilă ajutorării României să depășească hopul.
Despre asta este vorba. Nu despre cine ne place sau nu. Mie și dvs, nimeni de pe cei pe listă.
Nu este vorba despre cel în care aveți încredere de pe listă. Eu și dvs, în niciunul dintre ei. Și nimeni nu are dreptul să vă judece și să vă acuze pentru asta.
Unicul obiectiv, al multora dintre dvs și al meu încă din primul tur, a fost împiedicarea riscului de prăbușire economică a României. Despre asta va fi votul meu de duminică și vă îndemn să meditați dacă nu ar trebui să fie la fel și al dvs.