Majoritatea parlamentară dăunează grav sănătății

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Numărul infectaților crește dramatic, decesele explodează, spitalele nu mai fac față, la Terapie Intensivă totul e full, iar majoritatea parlamentară pigulește legea privind salvarea vieților noastre, pentru ca să apară cât mai fotogenică, atunci când va fi publicată în Monitorul Oficial.

Este grotesc să privești cum mor oamenii, în timp ce legea de care depinde sănătatea lor așteaptă să fie cât mai dichisită în Comisii, în Camere și în plen, termenul limită fiind stabilit personal de către președintele interimar al Senatului, astfel: „atunci când vom avea garanția că această lege apără pe toată lumea”.

”Statul paralel” și „dictatura sanitară”, aceeași toxină pentru spălat creierii

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Pardon, domnule Cazanciuc, nu cred că tergiversarea dezbaterilor sine die îi apără pe cei îmbolnăviți, pe cei care urmează să se îmbolnăvească sau pe cei care își asigură acum locul la cimitir, tot așteptând legea menită să apere „pe toată lumea”.

Îi apără numai pe cei care pescuiesc în ape tulburi, sperând să prindă ceva capital politic în sordidul lor năvod. Pentru ei, nu contează că mor oameni. Să moară… sănătoși! 

Nu întâmplător, cei mai aprigi promotori ai acestui mod de a apăra pe toată lumea, plătind chiar cu viața unora, sunt exact cei ale căror partide au fost sancționate de electorat anul trecut sever și în alte două rânduri: Ciolacu sau Cazanciuc ai PSD și Tăriceanu, un fel de nimeni într-un partid aproape dispărut.

Nu întâmplător, autorii sintagmei „statul paralel”, perimată și compromisă până la ridicol, se căznesc acum să inoculeze mulțimii noul ser, brevetat în laboratoarele de stânga și întitulat, tot cu tâlc, „dictatură sanitară”.

Nu întâmplător, în oastea înregimentată ca să ne demonstreze că pandemia ar fi un fel de Fata Morgana și că virusul nu există, n-am văzut niciun nume de medic, de epidemiolog, de biolog, de om de știință.

Teoria „covidismului”, înființată de „anti-covidiști”

Un jurnalist a avut marți ideea să inventarieze personajele-cheie, participante la protestul din 12 iulie în piața Victoriei, organizat anume ca să combata „dictatura sanitară” și să susțină din răsputeri teoria conspiraționistăâ . Iată cam ce a găsit:

  • O domnișoară atașată PSD, foarte apreciată de agenția rusă Sputnik și care de câțiva ani tot protestează la cam orice;
  • Un jurnalist de la o cunoscută Antenă, afiliată moral PSD;
  • Două alte domnișoare, amândouă protestatare de profesie, ambele înfocate simpatizante ale lui Liviu Dragnea, susținătoare ale măsurilor anti-justiție inițiate în trecut de PSD;
  • O licențiată în litere, care și-a abandonat profesia de bază, ca să dea tare din coate punându-se în slujba PSD;
  • Un avocat care se plânge pe site că Baroul ar vrea să-l excludă datorită opiniilor sale;
  • Un fost jurnalist, cunoscut pentru ideile sale anti-occidentale;
  • Un altul care, deși fiul său a fost confirmat cu COVID-19, încă mai crede că virusul nu există;
  • Un fost europarlamentar, condamnat în țară pentru acte de corupție săvârșite la Bruxelles. Vorbește insistent despre „covidism, adică o ideologie neo-nazistă, opusă solidarității personaliste (…), care inlocuieste coeziunea comunitara cu egalitatea silnica (egalitarismul) a indivizilor asociali, fara identitate si fara drepturi”. Cam întortocheat, însă destul ca să nu înțelegi nimic și să-i dai dreptate, numai pentru că îți spui în gând, ca în Caragiale: „e scris adânc”.

Nu-mi permit să disprețuiesc pe cineva, nu subestimez nicio profesie, dar, repet, nu văd niciun cunoscător al problemelor de epidemiologie sau biologie printre cei care țin să se exprime hotărâtor în probleme aflate foarte departe de profilul lor profesional.

Triumful mediocrităților

Totuși, nu pot accepta ca un fel de „nea Cutare” într-ale medicinei, epidemiologiei sau biologiei să se impună fără  niciun argument în fața unor specialiști de înalt rang, care încearcă să ne salveze viețile și sănătatea, recomandând politicienilor măsurile ce se impun sub aspect epidemiologic.

Parlamentarii noștri lasă impresia că-i disprețuiesc pe specialiști și se lasă ghidați numai de necunoscători. Este jenant să vezi cum pun umărul să ridice nepriceperea la rang de virtute. Ei reprezintă triumful mediocrităților.

Nu ne-au amintit niciodată de numele unor profesioniști de seamă într-ale medicinei, epidemiologiei sau biologiei,  pe care s-au bazat atunci când au hotărât că este oportun să amâne votarea respectivei legi, până când vor avea ei garanția că această lege „apără pe toată lumea”.

Să mă tai și nu voi înțelege de ce schimonosirea legilor justiției a putut fi votată în câteva ceasuri, prin metoda „pe repede, înainte”, iar regulile carantinei și ale izolării, de care depind sănătatea și chiar viața noastră a tuturor, au așteptat mai întâi să treacă weekendul, iar acum simt cum se apropie următorul weekend, iar termenul pentru votarea legii plutește tot în ceață.

I-aș întreba pe cei doi președinți ai celor două Camere: cine va da socoteală, dacă, de acum încolo, se vor îmbolnăvi tot mai mulți, până la intrarea în vigoare a legii care „apără pe toată lumea”?

Am ajuns cu toții să fim masa de manevră a unor idioți?

Nu sar în apărarea variantei guvernamentale, poate conținea erori, ele trebuie desigur corectate, dar mă întreb cine ar trebui să poarte răspunderea morală, în cazul când – doamne ferește! – numărul victimelor ar crește exponențial din lipsa legii, iar carantinații și izolații nu mai țin seama de nicio regulă?

Are cineva dreptul să ucidă chiar și un singur om cu motivația că astfel ar apăra drepturile sau chiar libertățile celorlați, rămași în viață? Iar dacă, fără să aibă acest drept, purcede cu bună știință la astfel de fapte, cum se numește un astfel de om?

Degeaba vă lăudați, domnule Cazanciuc, că, votând legea, veți apăra pe toată lumea. Cel puțin pe cei care se vor îmbolnăvi sau chiar vor deceda din lipsa instrumentului care să-i protejeze de contagiune nu veți putea socoti că i-ați apărat.

Dimpotrivă. Abia atunci când vom număra cu cât a crescut numărul celor intrați în mormânt sau măcar ajunși pe patul de suferință, vom vedea câți au rămas neapărați de majoritatea parlamentară și chiar trimiși pe cealaltă lume, în numele apărării unor drepturi pentru cei încă rămași pe lumea asta.

Citiți ce scriu pe internet admiratorii teoriei conspiraționiste. Sute de postatori anonimi știu mai bine decât medicii din toată Europa și decât epidemiologii din întreaga lume că virusul nu există, că este o păcăleală a guvernelor, care și-au dorit să ne vadă mascați și dezinfectați și că totul este „o manevră a idioților care decid soarta lumii” (am citat dintr-o astfel de postare).

Nu vi se pare, domnilor parlamentari care tergiversați dezbaterile, că astfel vă asociați cu unii care se cred deștepți, când îi califică drept idioți tocmai pe cei care se zbat să salveze lumea de periculosul flagel?

Tot ce facem noi e bun. Ce fac alții este numai dezastru și aberație

Aș crede în pedanța sinceră a celor care vor să corecteze eventualele erori ale guvernului, dacă aș descifra în discursul lor acele cuvinte cu care orice profesionist își apără conceptele, ideile, principiile: Mi-ar placea chiar să le ascult argumentele și să le înțeleg explicațiile.

Idei, principii și argumente? Domnul Cazanciuc încearcă să corecteze proiectul de lege elaborat de Guvern etichetându-l un „dezastru”, o „aberație” o „lege proastă”, ceva ce nu poate fi „bun” decât după ce îl va repara domnia sa, bineînțeles prin înalta sa înțelepciune. Acesta este „argumentul”, aceasta este „ideea”.

De la tribuna Camerei pe care o conduce, domnul Ciolacu comentează și el, în stilul său de o platitudine inconfundabilă: „Carantina lui Orban este o aberație care, după 30 de ani, vinde iar libertatea la rație”. Și, mai departe: „Guvernul PNL să explice românilor de ce a aruncat iar țara în haos legislativ” sau încă „Sunt trei zile de când l-am chemat pe Orban la Senat și văd că încă se ascunde”.

Atenție, nu sunt cuvintele dirigintelui de la clasa a patra, nemulțumit de elevul care se ascunde după ce a spart geamul de la clasă și-l cheamă la raport. Sunt cuvintele unui înalt demnitar, aflat nu în campania electorală din comuna Cucuieți  și nu la șuetă cu vecinii din bloc, ci la tribuna celei mai înalte instituții a țării, de unde transmite mesaje către întreaga țară.

Nu mai vorbiți de haos în casa spânzuratului, domnule Ciolacu

Cum își permite domnul Ciolacu să vobească de „carantina lui Orban?”. Un pamfletar poate rosti orice dacă l-a înzestrat natura cu talent, un literat poate scrie în stilul „ciuma lui Caragea”, un comentator TV poate acuza guvernul că a aruncat țara în haos legislativ. Fiecare cu  părerea lui.

Dar cuvintele unui înalt demnitar nu sunt păreri.  În ele citim mesajul instituției, o rostire oficială, de la care așeptăm un limbaj nu numai elevat, ci și precis, în niciun caz bălăbănit. Un demnitar se compromite dacă rostește un singur cuvânt fără temei, o singură frază necontrolată.

Poate dovedi domnul Ciolacu că Guvernul a aruncat țara în haos?  Eu, de pildă – și mulți alții ca mine – simt că, dimpotrivă, haos era când guverna dezorientata Viorica Dăncilă, când Dragnea schimba guvernele după pofta inimii, când demnitarii promiteau reamplasarea unei ambasade fără să aibă acest drept, cand eram mințiți că se vor face autostrazi, spitale, școli și nu se făcea nimic.

Nu poți numi haos războiul împotriva unui virus cu care luptă întreaga omenire și nu știu dacă se poate lăuda cineva de pe continentul nostru că l-ar gestiona mai bine decât Guvernul României.

Ochelarii de cal ai șefilor celor două Camere

Domnilor Ciolaci, Cazanciuci și alți Tăriceni de aceeași talie, Guvernul a gestionat cea mai gravă criză a lumii contemporane nu mai rău decît oricare altă țară, a reușit să scadă simțitor rata morbidității și a mortalității, a reușit să organizeze măsurile preventive necesare, totul până în momentul când ochelarii de cal ai domniilor voastre au socotit că este mai important să aplici legea ad litteram decât să ții seama de spiritul ei.

Spiritul legii pornește de la faptul că statul garantează viața cetățenilor săi. Tot ce e altfel, chiar dacă este în litera legii, se situează în afara spiritului ei. Nici CCR sau altcineva – se pare că la noi nici Dumnezeu nu e mai presus de CCR – nu mă poate convinge că este constituțional să sacrifici sănătatea oamenilor, poate chiar viața, prelungind niște dezbateri menite să demonstreze că e mai deștept Cazanciuc decât Orban.

Văzând ce se întâmplă într-un Parlament dominat de PSD, mă gândesc însă cu groază ce s-ar fi întâmplat cu noi toți, dacă țara ar fi fost încă și astăzi guvernată de PSD, cu Viorica Dăncilă, cea de sub papucul lui Dragnea.

Apasă aici pentru a vedea toate opiniile semnate de Victor Pițigoi.