Lucrurile ar putea sta mai bine pentru UE. Cum se face atunci că România nu scapă

Lucrurile ar putea sta mai bine pentru UE. Cum se face atunci că România nu scapă
UE PENTRU TINE  • • • • • • • •
ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER-UL SPOT
Afli tot ce s-a întâmplat important în UE
Încotro merge UE, ce probleme sunt și ce oportunități
Fonduri nerambursabile pe care ai putea să le accesezi
Îl primești în fiecare lună, în ultima zi a lunii
Mă abonez!

Dacă mai toate statele europene au anticorpi, România nu prea are cum să se ferească de populism și de riscurile la care politicienii o expun.

Imitarea formațiunilor extremiste, de la cea condusă de Marine Le Pen până la AfD-ul din Germania și, la București, către AUR și partidul păstorit de senatoarea Șoșoacă, este o cale facilă de a face campanie electorală.

Norocul unora, unde noroc derivă, de fapt, din calitatea instituțiilor și a culturii politice, este că formațiunile extremiste, chiar dacă în ascensiune ușoară, nu vor da tonul general.

În plus, arată o anchetă sociologică complexă, realizată de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), extrema dreaptă este divizată din capul locului și nu ar putea avea o agendă comună, care să dea peste cap poziționările Uniunii Europene. Asta, firește, nu ne scutește de ravagii, mai ales acolo unde politicienii din partidele mainstream copiază populismul partidelor contestatare, extremiste, naționaliste, pur și simplu pentru a nu fi nevoiți să contra-oferteze electoratul cu proiecte care să răspundă nevoilor de pe agenda socială.

ADVERTISING

Principalele concluzii ale sondajului, la care au lucrat analiști politici cu legitimitate, Ivan Krastev și Mark Leonard, arată că susținătorii partidelor de extremă dreapta sunt foarte divizați în legătură cu anumite aspecte cheie, inclusiv în ceea ce privește apartenența țării lor la UE, sprijinul acordat Ucrainei și migrația, și că aceste partide vor avea dificultăți în a găsi un limbaj comun în următoarea legislatură.

Cu alte cuvinte, dușmanul pe care Viktor Orban îl arată cu degetul la Budapesta, diabolizând Uniunea Europeană, nu este același cu dușmanul pe care îl anatemizează Marine Le Pen în Franța sau FPO în Austria.

Faptul că platformele extremiste se definesc în general prin punerea în circulație a furiilor sociale joacă în interesul UE: nemulțumirile, resentimentele și frustrările sunt diferite de la o societate la alta și mesajele revizioniste ale lui Viktor Orban nu ar putea fi folosite de AFD, în Germania, de exemplu.

Nici măcar de AUR, la București, pentru că sunt scenarii diferite, care intra în coliziune: mai mult, ceea ce are acoperire naționalistă la premierul ungar ar trece lesne drept trădare la George Simion. Adevărul istoric poate fi manipulat în discursul intern, dar el își dă în vileag contrafacerea, în afara țării.

Asta e însă o premisă de plecare, pe care o pot vicia tocmai partidele moderate, dacă, în loc să oferteze electoratul cu soluții pentru problemele sociale reale, aleg să preia temele aruncate de populiști.

Citând noile date ale sondajelor YouGov și Datapraxis din Austria, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Spania și Suedia, autorii Ivan Krastev și Mark Leonard observă că strategia actuală a pro-europenilor de neutralizare a migrației, de pildă, ca problemă politică prin „imitarea” politicilor de extremă dreapta și prin evidențierea răspunsului Comisiei Europene la Covid-19 și invazia Rusiei în Ucraina, riscă să dea greș.

În schimb, arată analiza, liderii europeni ar trebui să desfășoare campanii naționale bine direcționate pentru „a trezi” grupurile cheie de alegători și pentru a le face să-și dea seama de importanța menținerii unei direcții pro-europene în următoarea legislatură.

Pentru a realiza acest lucru și pentru a obține un sprijin mai mare pentru mișcarea pro-europeană, Krastev și Leonard sugerează și câteva strategii:

1.   În paralel cu eforturile de mobilizare a propriului bazin electoral, pro-europenii ar trebui să încerce să îi demobilizeze pe susținătorii partidelor anti-europene. Este puțin probabil ca euroscepticii să schimbe tabăra politică, însă aceștia ar putea fi descurajați să se prezinte la vot în ziua scrutinului, mai ales dacă nu sunt de acord cu anumite elemente ale platformei partidului sau dacă se confruntă cu narațiuni despre incertitudinile pe care partidele anti-sistem le-ar putea prezenta pentru propria lor țară și pentru UE. Expunerea inconsecvențelor și pericolelor platformei antieuropene i-ar putea determina pe unii susținători să-și reconsidere alegerea. Totuși, acest lucru s-ar putea dovedi dificil de realizat în țări precum Germania, Franța sau Austria, având în vedere natura extrem de mobilizată a acestor partide.

2.   Potrivit lui Krastev și Leonard, plasarea războiului din Ucraina în prim-planul unei campanii politice riscă să dea greș, având în vedere scăderea încrederii în capacitatea Ucrainei de a obține victoria (doar 10% dintre respondenți mai cred acum că Ucraina poate câștiga războiul, potrivit setului de date al ECFR). De asemenea, prezentarea rezultatelor Comisiei Europene și a politicilor sale emblematice, inclusiv Pactul Verde European, nu va aduce prea multe beneficii, deoarece mulți europeni consideră că UE a avut performanțe slabe în fața mai multor crize. În schimb, liderii europeni ar trebui să pledeze pentru o Europă mai puternică și mai defensivă care poate contracara posibilele schimbări de politică ale SUA sub Donald Trump și acțiunile agresive rusești de la granițele Europei. Această strategie ar putea „trezi” grupurile de alegători care se tem de revenirea lui Trump și le-ar putea face să-și dea seama de importanța păstrării unei direcții pro-europene în următorul parlament.

De ce România nu scapă atât de ușor cum ar putea

În pofida mesajelor naționalist radicale, a violenței politice și a resuscitării unui filon legionar, AUR nu se încadrează atât de simplu în categoria partidelor extremiste, nu pentru că nu pune probleme, ci pentru că se plimbă mai degrabă într-un registru mic, mediocru, lipsindu-i atât ideologia, cât și aparatul intelectual prin care să-și susțină zgomotul de tigăi pe care îl face.

În mod paradoxal, însă, tocmai asta pune România într-o situație mai mare de risc, pentru că, pe cât de ușor ar fi să izolăm AUR pe scena politică, pe atât de greu ar fi să cernem partidele politice care să nu vehiculeze mesaje populiste.

Mai grav, însă, există facțiuni în interiorul partidelor mainstream care abordează idei iliberale și anti-europene. În ceea ce privește mimetismul, e suficient să ne amintim de patriotismul economic vehiculat de PSD sau de marele fake news al adâncirii Bîstroe, lansat chiar de un oficial al Guvernului, în funcția de ministru și astăzi.

Recentul raport asupra stării democrației din România ridică frontal problema:

Este fundamental dăunător democrației să înlocuim competiția sănătoasă, între viziuni diferite asupra societății, cu una artificială între „stabilitate” și„extremism”. (Raport realizat de:
Centrul pentru Inovare Publică/ CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică/ ActiveWatch
Asociația pentru Tehnologie și Internet - ApTI).


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇