Cu Mircea Geoană într-un perpetuu turneu de prezidențiabil și un Marcel Ciolacu preluând prerogativele președintelui, fără a face figură prea rea, planul PSD de a goli funcția prezidențială a reușit.
După mandatele lui Ion Iliescu, social-democrații nu au mai reușit să ia președinția, indiferent de majoritatea parlamentară pe care o obțineau. Percepția de partid ridicat pe subteranele vechii nomenclaturi nu a împiedicat partidul-mamut să guverneze, nici măcar atunci când premieri i-au fost oamenii regimului Dragnea: Grindeanu, Tudose, Dăncilă ori când tandemul Crin Antonescu/Victor Ponta repartiza funcțiile, resursele și sinecurile.
PSD a putut să fie în disonanță, să facă alianțe conjuncturale, să-și îndepărteze șefii într-un ritual aproape necrofagic, reinventarea acestora în afara PSD a fost de multe ori mai degrabă mediocră, cum este cazul lui Victor Ponta, astăzi consilier al premierului Ciolacu, un instrument util atunci când e nevoie ca cineva să rostogolească mesajele grotești și să mai tragă de la AUR înspre PSD.
Ce nu a reușit PSD e să scape de eticheta de partid nomenclaturist atunci când a fost vorba să dea candidatul pentru prezidențiale. Toți politicienii pe care i-a aruncat în cursă au devenit astfel simboluri ale sistemului postcomunist capturat de fosta nomenclatură și de supraviețuitorii politici ai fostei Securități: Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta și, iată, un model caricatural al moștenirii comuniste, Viorica Dăncilă.
Odată cu momentul Dăncilă, PSD a înțeles că cea mai bună strategie pe care o are este a confiscării prin golire de conținut a instituției prezidențiale. Această strategie a fost declinată pe două paliere:
- Pe de o parte, președintele a fost izolat într-un registru minor, prerogativele i-au fost uzurpate - un exemplu este momentul Memorandumului buclucaș prin care Guvernul României, condus în epocă de Viorica Dăncilă, propunea relocarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, trecând pe sub radarul președintelui Klaus Iohannis, titularul politicii externe. De atunci însă Klaus Iohannis și-a lăsat tot mai mult funcția uzurpată și nu e deloc deranjat de felul în care premierul Marcel Ciolacu a devenit cel care comunică în materie de politică externă.
- Pe de altă parte, președintele s-a lăsat compromis, caricaturizat, devenind astfel polul de atracție al antipatiei publice. Gesturile de aroganță – paltonul aruncat, golful din pandemie, călătoriile externe neexplicate și măcar aparent inoportune pe agenda mare a lumii – și opacitatea instituției prezidențiale în cel de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis au creat o percepție negativă asupra instituției prezidențiale, cu un titular cu metehne suverane și iliberale, dar totuși de nivel net inferior strategiei lui Viktor Orban, pentru că și în malefic există totuși grade.
Rezultatul este trimiterea instituției prezidențiale în minorat, în același moment în care, tradițional sistemului politic românesc, președintele este lăsat din brațe și de servicii, care se orientează deja spre succesor, cu mențiunea că de data asta succesorul pare a fi mai degrabă colectiv, decât un politician care să aibă autoritate.
Este motivul pentru care PSD nu se grăbește să-și lanseze vreo candidatură, pentru că îi aduce mai mult profit slăbirea funcției prezidențiale și caricaturizarea ei tot mai accelerată, cu un titular mai degrabă dornic să bifeze turnee prezidențiale cât mai exotice și să fie cât mai puțin prezent în dezbaterile interne.
Avem, totuși, președintele care refuză toate interviurile, care nu organizează conferințe de presă atunci când agenda socială impune temele și care refuză suveran, în pofida solicitărilor de presă, să lase administrația să comunice public costul turneelor pe care le face.
Or, cu planul PSD adus la împlinire de Klaus Iohannis, apelul lui Dacian Cioloș ca toate partidele de opoziție să declanșeze un proces comun de selecție a unui singur candidat pentru prezidențiale, care să învingă PSD-ul, ar putea avea succes doar dacă, până la prezidențiale, aceste partide reușesc să facă o ofertă de guvernare reală, care să relegitimeze și funcția prezidențială.