Să începem cu un mic exemplu cu scop didactic. Primăria Brăila decide să cumpere, cu bani publici, două tramvaie. (sursa: anunțul de participare SEAP nr CN1038628/din 21 01.2022). Toate bune și frumoase, numai că vine primăria de pe Dunăre și cu o mică condiție: cică „tramvaiele trebuie să fie prevăzute cu un sistem care să furnizeze energia necesară motoarelor de tracțiune pentru a permite deplasarea acestora pe o distanță de minim 50 km în situația lipsei de tensiune în rețeua de alimentare electrică”. Normal, dacă nu mai avem tensiune, tramvaiul nu se poate opri în intersecție, el trebuie garat în linia curentă. Dar, oameni buni, să mai citim odată: 50 de km! Așa, dacă mai era cazul să râdem de absurdul acestei cerințe: lungimea întregii rețele de tramvai din Brăila este de 22,7km. Orice om cu minime cunoștințe tehnice își dă seama că, pentru a avea acumulatoare care să permită deplasarea de 50 km, tramvaiul respectiv va trebui să aibă o greutate suplimentară uriașă și un consum imens de electricitate (căci acumulatorul este montat „în tampon”, se încarcă continuu). Dar ce contează normalul, dacă trebuie să rămână o singură firmă competiție? Căci, da, oameni buni, absurdul situației nu este acela că un primar are idei năstrușnice, ci că că o firmă (turcească) a fost omologată cu un astfel de produs! Oare cineva din multele noastre autorități o fi citit ce năzbâtii semnează? Și, până la urmă, cât de mare este aberația tolerată în acestă țară, doar pentru a justifica cumpărarea a două tramvaie de la cine vrea un primar?
Invadarea Ucrainei este un bun prilej pentru Klaus Iohannis și guvern să arunce în planul secundar al dezbaterii economia și modul catastrofal în care este ea condusă de către guvernanți. Dar, oameni buni, nu vă lăsați păcăliți: chiar dacă nu mai avem voie să discutăm despre starea proastă a economiei, aceasta rămâne; ba mai mult, indicatorii se vor altera în continuare, pentru că tot ceea ce știu să facă guvernanții este să accelereze inflația. Nicio măsură guvernamentală nu se adresează problemelor de fond, structurale, din energie sau din alte sectoare. Azi, singura politică pe care o duce guvernul de la București este să ascundă, cât poate de mult, starea precară a economiei de ochii românilor. Uitând că acești români se duc zilnic la cumpărături, plătesc facturi uriașe, stau în frig și sunt lipsiți de apă caldă. Și, mai grav de atât, lucrează la companii lovite puternic de inflația întreținută de guvern.
Oricum, în țara lui Factură Vodă era mai puțină și mai firavă opoziție decât în Rusia lui Putin. Așa că, cine să mai cuteze să-l mai întrebe acum ceva concret pe baronul turismului dedicat propășirii Sahelului? Cine va mai cuteza să ridice vreun semn de întrebare despre căderea economiei, despre prețurile la electricitate și gaze sau despre proiectele de infrastructură neterminate?
Acum vreun an și jumătate, Klaus Iohannis, liberalii orbaniști și câțiști plus cohorta de propagandiști profesioniști pripășiți pe lângă palatele de partid și de stat țipau pe la toate televiziunile că România se va umple de vreo sută de miliarde în următorii zece ani, mulțumită geniului din spatele ochelarilor de soare purtați de către întâiul schior al țării. După ce a trecut campania electorală și după o muncă seculară care a durat ...un an, au adus un tabel cu 14 miliarde de euro plus un ditamai împrumutul de 15 miliarde de euro. Restul miliardelor erau demult în țară, împărțite la Bruxelles cu ani înainte de prăbușirea meteoritului Cristian Ghinea peste capetele neînțelegătoare ale românilor.
Se cuvine, deci, să tragem o linie și să vedem un mic bilanț de etapă. Etapa regimului canonic Iohannis, sfârșită odată cu votarea noii majorități PSD-PNL. Și ce să vezi, regimul Iohannis, etapa PNL+USR, se încheie cu o prăbușire spectaculoasă, o cădere continuă a performanței economiei în anul 2021, de la o creștere de +2% pe primul trimestru la ditamai scăderea de -0,5% din ultimul trimestru:
De fapt, nici în trimestrul III nu i-a fost prea bine economiei, cu o creștere de doar 0,1%. Și nici astăzi, în noul an 2022 nu prea simțim un mare entuziasm prin firmele patriei.
Și pentru că diavolul se ascunde în detalii, să observăm că mai avem un indicator interesant:, lucrările inginerești au scăzut, în 2021 față de anul precedent cu 6,2%, iar cele nerezidențiale cu 11,4%:
Ei și ce dacă? Vă veți întreba pe bună dreptate. Hai să vedem care sunt construcțiile inginerești. Păi care să fie: șosele, căi ferate, alimentări cu apă, canalizări, poduri, viaducte adică exact o parte din ce trebuia să facă regimul Iohannis cu miliardele de la UE. Iar construcțiile nerezidențiale sunt clădirile de birouri, hale industriale, școli, spitale, adică cealaltă parte a lucrărilor care trebuiau execuate cu miliardele promise de jucătorul de golf cu costum alb și ochelari negri de soare. Motivele scăderii? Pe de o parte, creşterea preţurilor materiilor prime, cauzate de triplarea prețului energiei, iar pe de altă parte fenomenul de limitare a bugetelor de investiţii publice şi lipsa vreunei decizii privind licitaţiile publice deja organizate. Căci armatele de funcționari tăcuți de pe la compania de drumuri (CNAIR) sau de pe la CFR sau de la alte ministere au învățat o lecție simplă: când se ceartă miniștrii în coaliție, nu e bine să evaluezi ofertele depuse și să iei vreo decizie de atribuire. Cei mai haioși au fost ceferiștii care, mirosind iminenta plecare a ministrului Drulă, au amânat termenele de depunere a ofertelor pentru modernizarea căii ferate Timișoara-Caransebeș timp de șase luni, până în ianuarie 2022, atunci când au fost siguri că au un nou șef, pe Grindeanu.
De altfel, și rapoartele privind execuția bugetară ne indică o prăbușire la capitolul „cheltuieli de capital”, adică investiţiile din bugetul de stat, în septembrie 2021 (declanșarea nepotrivirilor de caracter din mariajul PNL+USR) la doar 1,9 mld. lei, în scădere cu 50% faţă de septembrie 2020, când cheltuielile de capital au fost de 3,8 mld. lei. Evoluția nepotrivirilor de caracter și a părăsirii domiciliului conjugal de către USR-iști este frumos ilustrată de evoluția lucrărilor de construcții:
Situația marilor întârzieri în proiectele de infrastructură a devenit atât de evidentă, încât până și Cătălin Drulă a început să le deplângă, insistând pe întârzierile, din septembrie până acum, în anunțarea rezultatelor, la licitaţiile celor trei loturi din autostrada A7 Ploieşti – Buzău. (sursa: AICI). De altfel, își varsă Drulă năduful, ultima amânare a fost pentru 22 februarie ca termen limită de evaluare a ofertelor, iar jumătate din autostradă, adică de la Focşani la Bacău şi apoi până la Paşcani, „nu e nici azi licitată şi o promit abia la jumătatea anului”. Și vorbim de un proiect de 3 miliarde de euro! Fostul ministru se plânge și de marile întârzieri privind înlăturarea restricțiilor la circulația feroviară pe secțiunile Bucureşti – Piteşti, Giurgiu – Videle și Reşiţa – Voiteni, precum și de neînceperea procedurilor pentru electrificarea și dublarea căii ferate Constanţa – Mangalia. Unde mai pui că nu e gata nici studiul de fezabilitate pentru a patra magistrală de metrou Gara de Nord- Filaret.
Acum, sigur că e comod pentru Cătălin Drulă să critice întârzierile la marile proiecte de infrastructură, dar majoritatea sunt generate de pregătirile temeinice pe care administrația sa a uitat să le facă. Și dacă tot am ajuns aici, să spunem că fantezia lui Drulă cu trenul propulsat cu hidrogen de la București la Pitești va rămâne unul dintre marile semne de întrebare din PNRR, atunci când se va trage linia. Poate se vor întreba unii cine i-a împins fostului ministru USR mâna să semneze această adevărată tichie cu mărgăritar lipsă pe chelia unui sistem feroviar îndelung ignorat. Pana la urmă, de ce si-ar dori România astfel de experimente scumpe, atunci când stapanește de multe zeci de ani tehnica electrificării căii ferate? Deh, asa e când vrei să dai neapărat contracte unei singure firme. O fi crezut omul că trebuie musai să atribuie contracte în ordinea alfabetică, începând de la litera A. A de la Alstom, de exemplu. În felul ăsta, nu cred că mai ajungem și pe la finalul alfabetului, la litera S. S de la Stadler, un alt constructor care are un tren propulsat cu hidrogen...
A, să vă mai spun un secret: până la finalul anului acesta nu cred că se va semna vreun mare contract de atribuire de proiect mare de infrstructură. Nu de alta, dar modul în care se fac licitațiile la noi a rămas demult nemodificat: totul începe cu depuneri de oferte amânate luni de zile pentru a se clarifica mii de prostioare din caietele de sarcini scrise de consultanții mult-lăudați, apoi se amână evaluarea ofertelor alte luni bune, fix până când se pregătește contestarea rezultatului licitației de către cine trebuie și astfel un proiect prevăzut a se realiza în doi ani durează cinci-șase ani.
Dacă ar fi să dăm o notă de final pentru cei trei ani de guvernare Iohannis-Cioloș-Orban/Cîțu plus cei cinci de guvernare Iohannis-Ponta/Grindeanu/Tudose/Dăncilă, iată care ar fi: 5,9, adică o absorbție de 59% a fondurilor europene de investiții și coeziune din exercițiul 2014-2020, pe locul patru din coada Europei:
Polonezii au absorbit 74%, ungurii 73%. Mai prost ca noi stau danezii ( 57% - dar ei au avut un mizilic de 1,7 miliarde de euro) și slovacii (57%), dar și croații (54%).
Bine măcar că Ghinea și cu Cîțu au binevoit să ia și împrumutul acela de 15 miliarde de euro. Măcar să ne prăbușim de tot, nu doar așa, un pic. O fi de plâns sau de râs? Și, pentru numele lui Dumnezeu, să le spună directorul general pentru buget al Comisiei Europene, Gert Jan Koopman, și celor din Guvernul României cum calculează el rata de absorbție a fondurilor în România. Nu de alta, dar guvernul nostru crede că a absorbit doar 56,42% din fonduri (sursa: AICI). Dacă te iei după datele oficiale ale guvernului nostru, între 31 decembrie 2021 și 4 februarie 2022, am absorbit fix 30 de milioane de euro. Iar tot anul trecut mai puțin de 4 miliarde de euro. În ritmul ăsta, în cele 23 de luni rămase, vom mai absorbi o glorioasă sumă de câteva (maxim 7) miliarde de euro din cele 15 miliarde la care mai avem dreptul până la finalul lui 2023. Iar vreo 8 miliarde de euro o să le lăsăm cadou comisarilor europeni. Așa că să-i mai numere încă o dată vreun consilier mai deștept miliardele lui Iohannis, poate nu mai ies chiar 100 la socoteală.
Se pare că, totuși, pandemia asta a fost bună la ceva, chiar dacă la infrastructură am rămas codașii Europei: peste 51.000 de români aveau, la finalul lunii septembrie 2021 depozite mai mari de 100.000 de euro, cu o valoare cumulată de 55,4 miliarde de lei (circa 11,3 miliarde de euro). Comparativ cu septembrie 2020, valoarea sumelor economisite peste plafonul de 100.000 de euro s-a majorat cu 8,2 miliarde de lei (1,7 miliarde de euro), respectiv cu 17,4%, iar numărul persoanelor fizice cu depozite peste acest prag a crescut cu peste 6.500. În cei doi ani de pandemie, numărul românilor bogaţi în depozite de peste 100.000 de euro, a crescut cu peste 11.500, iar valoarea depozitelor de acest tip a crescut cu 12,9 miliarde de lei (2,6 miliarde de euro), respectiv cu 30%, comparativ cu nivelul de la finalul lui 2019 (sursa: AICI). Bravo, națiune! Ce autostrăzi, ce căi ferate? Depozite bancare pe dobândă maxim 1%, asta ne trebuie!
Iar banii din seifurile băncilor nu stau degeaba: ele hrănesc creditele de consum, că doar de-aia s-a ajuns ca cele 34 de bănci de la noi să înregistreze, în primele nouă luni din 2021 un profit net record de aproximativ 6,4 miliarde de lei, în creştere cu peste 40% faţă de câştigul raportat pentru aceeaşi perioadă din 2020. În ritmul ăsta, profitul sistemului bancar pentru tot anul 2021 poate urca la un nivel record, de peste 8 miliarde de lei (sursa: AICI). Uite-așa poate dormi liniștit și matusalemicul guvernator al Băncii Naționale că, deh, somnul lui de frumusețe nu se cuvine a fi tulburat de un mizilic de inflație de peste 10%...
Bum-bum-bum-bum, toba bate/ Iohannis e tot departe. Departe-departe de toate promisiunile de campanie. În fond, el n-a promis că se vor cheltui 80 sau 100 de miliarde de euro pentru investiții, ci doar că vor fi puse la dispoziția României. Și miliardele au venit, stau nefolosite prin tabelele afișate savant la simpozioane de către batalioanele de consultanți ai lui Ghinea sau de către întreaga ienicerime politică aflată deodată la guvernare.
Invadarea Ucrainei este un bun prilej pentru Klaus Iohannis și guvern să arunce în plan secundar economia și modul catastrofal în care este ea condusă de către guvernanți. Dar, oameni buni, nu vă lăsați păcăliți: chiar dacă nu mai avem voie să discutăm despre starea proastă a economiei, aceasta rămâne; ba mai mult, indicatorii se vor altera în continuare, pentru că tot ceea ce știu să facă guvernanții este să accelereze inflația. Nicio măsură guvernamentală nu se adresează problemelor de fond, structurale, din energie sau din alte sectoare. Azi, singura politică pe care o duce guvernul de la București este să ascundă, cât poate de mult, starea precară a economiei de ochii românilor. Uitând că acești români se duc zilnic la cumpărături, plătesc facturi uriașe, stau în frig și sunt lipsiți de apă caldă. Și, mai grav de atât, lucrează la companii lovite puternic de inflația întreținută de guvern.
Oricum, în țara lui Factură Vodă era mai puțină și mai firavă opoziție decât în Rusia lui Putin. Așa că, cine să mai cuteze să-l mai întrebe ceva concret pe baronul turismului dedicat propășirii Sahelului? Cine va mai cuteza să ridice vreun semn de întrebare despre căderea economiei, despre prețurile la electricitate și gaze sau despre proiectele de infrastructură neterminate?