Totul e aranjat. PNL și PSD au reușit să facă o strategie comună. Au comasat alegerile locale cu cele europarlamentare, au mutat votul pentru președinte în luna septembrie și vor susține un candidat comun la Primăria București.
Argumentele comasării din luna iunie sunt vizibile, adică mai multe voturi pentru partidele cu mai mulți primari. E vorba de liberali și social-democrați.
Se speră ca mobilizarea edililor aflați în funcții să crească participarea unor electori ce tind să absenteze, fiind debusolați de alianța PSD-PNL, nemulțumiți de guvernare și fără o altă opțiune.
Argumentele organizării alegerilor prezidențiale, cele mai pasionale, polarizante și care aduc cei mai mulți alegători la urne, în luna septembrie sunt mai puțin vizibile.
În opinia mea, Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, părinții alianței PSD-PNL, urmăresc să aibă un candidat comun la prezidențiale, iar prin această modificare să fie favorizat să intre în turul doi al confruntării pentru Palatul Cotroceni.
Odată ajuns acolo, mai ales dacă se va întâlni cu reprezentantul AUR, bătălia e ca și câștigată, iar în situația în care alianța PSD-PNL va avea președintele de la sfârșitul lunii septembrie, atunci și alegerile parlamentare vor fi câștigate fără probleme.
Entuziasmul popular din jurul unui nou lider al României va fi atât de mare încât va deveni un vehicul politic greu de oprit în scrutinul parlamentar.
Un precedent nu prea îndepărtat
Să facem, acum, o călătorie în timp, în anul 2004, atunci când prim-ministru era Adrian Năstase, iar președinte Ion Iliescu.
În Parlament, PSD avea o majoritate confortabilă, fiind susținut din umbră de formațiunea extremistă România Mare, condusă de Corneliu Vadim Tudor.
Partidul primise zeci de funcții de secretar de stat, poziții în instituții guvernamentale și alte privilegii, deși mai multe organizații au atras atenția în legătură cu naționalismul și antisemitismul declarat al liderilor acestei mișcări.
În martie 2004, România era acceptată în NATO. Cu câteva luni înainte (octombrie 2003), motivându-se faptul că e nevoie de o nouă versiune a Constituției pentru aderarea la alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană, timp de două zile a fost organizat un referendum pentru a se atinge o participare de 50%, necesară validării legii fundamentale.
Și atunci au fost încălcate multe reguli în ce privește corectitudinea procesului de vot, dar obiectivul a fost atins. Noua constituție prevedea un mandat de 5 ani pentru președintele României, iar totul fusese pregătit pentru Adrian Năstase, candidatul cu cele mai mari șanse, în ciuda unei tot mai accentuate nemulțumiri populare vizavi de corupția din guvernul său.
Dar ce conta, PSD avea un plan infailibil, Opoziția era practic inexistentă.
Spre prăpastie?
Toate fondurile publice erau controlate de partidul mamut aflat la guvernare, cu ajutorul cărora influența principalele posturi de televiziune și mai multe publicații.
Nu exista nicio fisură. Se împărțeau funcții, iar parlamentarii social-democrați vorbeau de o păstrare a puterii pentru deceniile care urmau.
Nu s-au înșelat prea mult, dar lucrurile au evoluat într-un fel neașteptat pentru ei, iar o întreagă generație de lideri politici ai formațiunilor de atunci, în decurs de luni, a fost evacuată de alegători în istorie.
Adrian Năstase pierde alegerile prezidențiale în fața lui Traian Băsescu, primarul Capitalei și liderul PDL, iar România intră într-un deceniu exploziv, în care se dă o confruntare dură între cei care dețineau resursele și o nouă generație de oameni politici și de afaceri care încerca să-i îndepărteze.
Adrian Năstase, de la visul său de a ajunge președintele României, se trezește în închisoare, acuzat și judecat în mai multe dosare de corupție, iar dominația PSD scade pentru o perioadă de un deceniu.
De fiecare dată când există un „plan perfect”, realizat în afara tendințelor care se manifestă în societate, negociat doar pentru a satisface interese individuale și de partid, șansele să se aleagă praful de el sunt foarte mari.
Iar strategia Iohannis-PSD-PNL, în opinia mea, se îndreaptă direct spre prăpastie, pentru că-i lipsește ceva fundamental - voturile.
Enigma de la București
Nancy Pelosi, fosta lideră a majorității democrate din Camera Reprezentanților, spunea că „întotdeauna, cel mai important lucru pentru un om politic e să aibă voturile”.
Ea comenta eșecul noului speaker republican, Mike Johnson, într-o procedură de impeachment pierdută.
Aplicând acest principiu, se poate spune că în acest moment PSD și PNL nu au voturile nici pentru Primăria Bucureștiului, nici pentru președinția României și, în consecință, nici pentru Parlament.
Decizia de a merge cu un candidat comun în cea mai intensă bătălie politică de la alegerile locale, e vorba de Primăria București, arată că niciuna dintre formațiuni n-are un candidat propriu, cu șanse de victorie, sperând ca printr-un efort comun și cu un candidat „no name” să reușească să-l schimbe pe Nicușor Dan.
O astfel de cale, în opinia mea, e falimentară și nu va face decât să ușureze misiunea edilului în funcție.
Singura care-i poate pune probleme lui Nicușor Dan e Gabriela Firea, PSD, cea care a mai deținut poziția în urmă cu patru ani.
Problema e că liberalii refuză să o susțină pe senatoarea social-democrată, cu o imagine șifonată de scandaluri de corupție. Așa că singurul candidat competitiv ar putea rupe înțelegerea celor două formațiuni la București, neexistând nici siguranța că Gabriela Firea va câștiga, în ultimul sondaj, ea are un handicap de trei puncte față de primarul în funcție.
O strategie pe hârtie
În ce privește candidatul la președinție, situația e și mai încurcată. Aici, niciuna dintre formațiuni nu vrea să cedeze, fiecare sperând ca reprezentantul ei să ajungă în poziția de nominalizat al alianței pentru Palatul Cotroceni.
Din toate sondajele interne reiese că nici PNL și nici PSD nu au acel lider care să ajungă fără probleme în turul doi.
În realitate, ne aflăm în fața unui plan făcut pe hârtie de actualul președinte, liberali și social-democrați, cu multe necunoscute, cum recunoștea și Nicolae Ciucă, președintele PNL, într-o intervenție publică.
De fapt, chiar și ceea ce s-a negociat până acum între cele două formațiuni are termen de valabilitate doar până la alegerile locale și europarlamentare, rezultatul acestor scrutine putând provoca mutații majore pe scena politică, inclusiv ruperea alianței dintre PNL și PSD.