Incomensurabila galerie a mumiilor toxice cu epoleți grei

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

MOTTO:

Nu e prost cine primește, prost e cine-i plătește (zicală din popor)

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Picată ca nuca-n perete, recenta angajare la BNR a doi consilieri fără nicio expertiză în problemele bancare provoacă nedumeriri cu privire la dedesubturile întunecate ale acestei aventuri, cu atât mai mult cu cât Guvernatorul instituției, probabil implicat personal, se bucură de prețuire cvasi-unanimă, privind integritatea și profesionalismul domniei sale.

Îmi închipui cât de greu i-a venit domnului Mugur Isărescu să accepte acest compromis. Iar dacă, totuși, l-a acceptat, atunci e firesc să ne încolțească în gând un uriaș semn de întrebare, privind miza pentru care a înghițit domnia sa o asemenea broască. 

În orice caz, nu-i deloc confortabil să ții sub aripa ocrotitoare o incompetentă ca Viorica Dăncilă sau un moșulică precum septuagenarul I.M. Pașcu, care nu se acomodează ușor cu statutul de simplu pensionar, precum plebea de rând. 

Dar problema este departe de a se reduce la cei doi. Asemenea mumii toxice, aciuate în locuri călduțe și plătite regește, au ajuns să pistruieze din plin chipul României, una din cele mai sărace țări ale continentului.

Mă întreb, pentru ce merite, oare, a fost propulsat fostul ministru de Justi;ie, Florin Iordache (PSD), tocmai la vârful Consiliului Legislativ, unde respectivul președinte al instituției este numit pe viață – cel puțin, așa afirmă presa?

În niciun caz n-a ajuns acolo pentru merite ca ministru, el fiind cunoscutul artizan al scandaloasei „Ordonanța 13”. Cu atât mai puțin pentru vreo ispravă a sa ca vicepreședinte al Camerei. De acolo, dădea tonul atacurilor la statul de drept și tot de acolo schimonosea în voie legile justiției, nu de alta, ci numai „pentru că putem”.

Iar pesedistul Niculae Bădălău, condamnat cândva pentru furtul a patru saci cu cereale, pentru ce merite, oare, a ajuns hodoronc-tronc vicepreședinte la Curtea de Conturi, autoritate pusă să investigheze tocmai hoția, găinăriile, jefuirea banului public. Hoțul strigă hoții. Nu-i mișto?

La fel de hodoronc-tronc mi se pare și actualul vicepreședinte al Autorității de Audit, septuagenarul Ilie Sârbu, de profesie... teolog și răspopit de acolo întrucât i s-a părut mai profitabil să slujească partidul, decât să-l slujească pre Domnul. Aleluia!

Ilie Sârbu este personalitate cu galoane solide, a fost senator, a fost președinte al Senatului, a fost ministru, este socrul fostului premier Victor Ponta, tatăl fostei europarlamentare Daciana Sârbu și fost multe altele. În limbaj american, e VIP.

Tot VIP e și doamna Renate Weber, un adevărat hopa-Mitică, pe care actualul Parlament se zbate s-o coboare de pe soclul unde a urcat-o mai mult politica decât meritele, ca să ajungă Avocat al Poporului, funcție incompatibilă cu simpatiile politice - și chiar cu orice fel de simpatii.

Dar incompatibilitatea simpatiilor cu funcția ocupată nu este nicăieri mai izbitoare decât în cazul lui moș Valer Dorneanu, un adevărat Agamiță, ajuns președintele celei mai înalte instanțe din țară, CCR. Fost pesedist, fost deputat PSD și președinte al Camerei, fost, fost, fost numai prin cinuri politice și mereu pesediste, ne-am pomenit într-o zi cu moșulică schimbându-și părul dar năravul ba.

Căci partizanatul proPSD al hotărârilor date de Înalta Instanță au ajuns de notorietate internațională, mai ales după ce însăși Instituția se pusese în slujba lui Dragnea, a lui Tăriceanu și a Dăncilei, pentru îndepărtărea scandaloasă a doamnei Kovesi.

Toate acestea însă nu sunt decât palide exemple, în raport cu dimensiunile problemei în sine. Portalul Wikipedia publică lista autorităților patronate de guvern, cu președinți și vicepreședinți de rang ministerial, fiecare cu șefa lui de cabinet, mașina lui, șoferul lui, plus nenumărați directori, directorași, șefi, șefuleți, subșefi, subșefuleți și tot așa, oploșiți în zeci de Administrații, Agenții Autorități, Centre, Comisii, Consilii, Inspectorate, Inspecții, Institute, Oficii, în total câteva sute de instituții.

Într-o astfel de instituție, ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii), îl trimisese la un moment dat Dragnea pe fostul premier Sorin Grindeanu, reabilitat între timp de Ciolacu.

Nimeni nu știe câți alți Grindeni or mai fi pe acolo, trimiși într-un dolce farniente, numai pentru că și-au servit șeful cu credință, obedienți ca Pristanda.

Dar vina nu este a lor, a celor recompensați. Proverbul spune că nu greșește cine primește, greșește cine dă. Iar, în cazul nostru, dă statul. Adică dăm noi toți. Noi, mulțimea, vulgul, prostimea – iertați-mi expresia! – noi, cei care am plătit taxe și impozite, pentru cu totul altceva, decât căpătuirea celor devotați liderului politic.

Iar căpătuiții poate n-au făcut la viața lor nimic altceva mai bun, decât să fi băut o cafeluță cu cine trebuie  –  ca să folosesc superbele cuvinte cu care consilierul Adrian Vasilescu de la BNR scuză o mare gafă a colegilor domniei sale de la Bancă.


Te invităm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi multe lucruri interesante, în plus față de site. Îți mulțumim că ne citești!