Bănci mari au permis spălarea de bani de ordinul miilor de miliarde. Dezvăluirile din dosarele FinCEN ne privesc pe toţi şi nu ne pot lăsa indiferenţi, apreciază Manuela Kasper-Claridge, redactor-şef DW.
Sunt furioasă! În ce societate trăim dacă oamenii se limitează la o simplă ridicare din umeri, atunci când aud de spălarea a două mii de miliarde de dolari, din surse neclare, de către numeroase bănci?
Surse neclare înseamnă că structurile criminale îşi spală banii murdari prin bănci. Din aceste structuri fac parte mafioţi şi oligarhi dubioşi.
2.100 de tranzacţii suspecte ale băncilor au fost publicate mulţumită muncii investigative a peste 400 de jurnalişti.
Unde este indignarea publică?
Am putut arunca o scurtă privire asupra reţelelor prin care s-au scurs banii. Dar unde rămâne indignarea publică? Solicită cineva demisia şefilor de bănci? Mai peste tot domnesc indiferenţa şi resemnarea. Sub motivul că oricum nu mai e nimic de făcut!
Multe bănci faimoase au fost implicate în dubioasele afaceri, printre ele şi Deutsche Bank, dar şi HSBC şi JP Morgan. Acestea sunt însă şi băncile la care au conturile mulţi dintre clienţii de rând. Băncile au închis ochii, cu bună ştiinţă sau nu, au controlat aparent superficial.
Şi-au lăsat mult timp pentru a anunţa cazurile suspecte. Au preferat să încaseze mai întâi taxele pentru tranzacţii dubioase şi de abia apoi au anunţat neregulile. Sau nu le-au anunţat deloc. Ceea ce implică şi o anumită lipsă de moralitate.
Băncile, în serviciile cartelurilor de droguri
Una din consecinţe este şi că băncile au fost folosite de cartelurile de droguri. Cocaina şi heroina continuă să fie fabricate şi vândute în câştig. Oficiul ONU pentru combaterea drogurilor şi a criminalităţii vorbeşte de mai mult de jumătate de milion de persoane care mor anual în urma consumului de stupefiante.
Cartelurile de droguri mizează pe transformarea banilor negrii în bani albi. Sumele sunt investite în imobile, restaurante sau automobile. Spălarea de bani funcţionează, pentru că sistemele de control existente sunt depăşite de situaţie.
Ceea ce îi bucură şi pe oligarhii din Rusia. Unele părţi din Londra se află deja în mâinile ruşilor. Sursele finanţării acestor imobile de lux sunt greu de identificat. Deseori drumul către sursă se complică prin numeroase conturi bancare şi firme fantomă, care duc spre adrese din paradisuri fiscale.
Sistemul nostru bancar nu ţine pasul cu timpul
La finalul tranzacţiei pot fi sacrificaţi oameni. Aşa cum s-a întâmplat cu cei 20 de marinari, morţi în explozia din strâmtoarea Kerci, când încercau să transfere combustibil ilegal între două nave. Suntem toţi vizaţi şi, ca atare, se impune o schimbare rapidă.
Sistemul nostru bancar este depăşit. Nimeni nu are ceva împotriva profitului - cu condiţia de a se respecta normele. Institutele financiare din SUA trebuie să anunţe autorităţile în drept, cel târziu la 30 de zile după descoperirea unor tranzacţii dubioase. Regula există deja. Dar nicio bancă nu o respectă. Analiza dosarelor FinCEN arată că băncile au avut nevoie, în medie, de 166 de zile pentru a anunţa un posibil caz de spălare de bani. Nu se poate vorbi, în acest condiţii, despre sisteme de securitate funcţionale.
Presiunea publică asupra băncilor trebuie intensificată
Interesul băncilor de a transmite mai departe date importante pentru a iniţia anchete care i-ar putea viza pe clienţii proprii pare a fi destul de redus. Aici se impune o schimbare. Presiunea publică asupra băncilor trebuie să devină atât de puternică, încât acestea să fie obligate să respecte regulile şi să anunţe imediat orice suspiciune. Spălarea de bani nu are voie să devină un model de afaceri tolerat. Un sistem de reglementare slab şi o urmărire ineficientă afectează economia şi, implicit, societatea.
Niciun client nu trebuie să se bazeze pe faptul că banii murdari vor fi spălaţi de bănci axate pe câştig şi de controale mult prea slabe.
Avem nevoie de autorităţi de supraveghere naţionale şi internaţionale care să funcţioneze bine şi să aibă cei mai buni angajaţi. Tranzacţiile ilegale trebuie stopate, pentru că, în final, la mijloc sunt banii noştri. Aşadar, există destule motive pentru a fi furioasă.