Izolarea, singura apărare în fața virusului

Nimeni nu știa mare lucru. Informațiile erau puține și contradictorii. Teama de necunoscut a fost singura pârghie folosită de autorități pentru a câștiga timp. Teama i-a ținut pe oameni în case vreme de două luni.
Izolarea, singura apărare în fața virusului
  • Școlile s-au închis pentru o săptămână care a durat un an.
  • Virusul a dus la îngrădirea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale. Prima după 30 de ani.
  • Valul întâi de pandemie a provocat decesul a 1.056 de oameni și peste 16.000 de infectări.
  • În 15 mai 2020, Klaus Iohannis declară că răspândirea pandemiei a fost stopată, o lună mai târziu, infectările încep să crească din nou.
  • Masca devine motiv de dispută politică.

Deși Guvernul Orban a anunțat că s-a pregătit să lupte cu pandemia, realitatea a arătat contrariul. Creșterea numărului de cazuri și apariția primelor focare au provocat panică, scumpiri și cozi. 

La ora opt dimineața, Bucureștiul e sufocat de mașini. În 13 martie 2020 nu era nimic diferit. Împreună cu fiica mea ne aflam în drum spre școală. Ne grăbeam să ajungem la timp. La radio, un reporter anunța decizia Gabrielei Firea, primarul orașului la acea dată, de a închide școlile o săptămână pentru “dezinfectare”.

Primul cetățean român testat pozitiv pentru coronavirus fusese înregistrat în 26 februarie. A fost momentul în care virusul s-a transformat dintr-o “ficțiune” în realitate, cel puțin pentru cei din sistemul sanitar.

Școlile închise pentru dezinfectare nu s-au mai deschis

Două săptămâni mai târziu era clar că se vor lua măsuri extreme. O mare parte a Europei intrase în carantină, iar numărul de infectări în nordul Italiei explodase.

Când am auzit anunțul cu închiderea școlilor, i-am spus fiicei mele să se pregătească pentru a sta acasă mai mult de o săptămână, cât a fost anunțul oficial. 

“Cel puțin trei luni”, i-am spus. Am preferat să supralicitez, iar dacă această criză se termina în două luni cu atât mai bine, dar niciun moment n-am bănuit că urma să meargă la școală ultima dată pentru o perioadă de un an.

Luni 16 martie, ora 15:00, președintele Klaus Iohannis a venit în fața românilor și a anunțat instituirea stării de urgență, o măsură extraordinară care suspenda exercitarea unor drepturi fundamentale.

“Ne aflăm într-o situație cu care omenirea nu s-a mai confruntat în istoria recentă. Vom trece cu bine prin această grea încercare dacă luăm imediat cele mai drastice măsuri și înțelegem cu toții că severitatea lor este pe măsura gravității perioadei pe care o traversăm”, a anunțat șeful statului.

“Începând de astăzi se instituie starea de urgență pe întreg teritoriul României, pe o durată de 30 de zile. Pandemia cauzată de răspândirea infecțiilor cu noul coronavirus nu poate fi stopată decât prin măsuri excepționale, care au dovedit că au efecte pozitive în țările grav afectate de evoluția virusului. Aceste măsuri vizează sănătatea publică, domenii sociale și economice, dar vizează, deopotrivă, și îngrădirea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale”, a adăugat Klaus Iohannis.

Teamă, cozi, prețuri mari și rafturi goale

În weekendul de dinaintea anunțului, magazinele din toată țara au fost luate cu asalt. Oamenii aflaseră că se va lua o astfel de decizie și văzuseră în programele de știri ce se întâmplase în alte țări. 

Prețurile au explodat, rafturile s-au golit, iar la farmacii s-au făcut cozi imense. Românii urmau să intre în case cel puțin pentru o lună de zile. În realitate, au fost două luni, președintele a prelungit-o pentru încă 30 de zile.

Până la instituirea stării de urgență, în România se înregistraseră 168 de cazuri de infectare și niciun deces.

În mai puțin de o lună, lumea se schimbase fundamental, iar în fața virusului eram dezarmați din toate punctele de vedere.

Supermarket-urile au rămas fără marfă când a fost anunțată starea de urgență - Foto: Spotmedia.ro

Nu existau măști chirurgicale, nu se găsea spirt, nu era niciun fel de tratament, singura soluție de scăpare fiind izolarea.

Pentru mulți au fost săptămâni cumplite, unele în care urmăreau știrile despre infectări și decese, despre medici și asistente care luptau să salveze vieți cu mâinile goale. 

A fost o confruntare inegală între oameni și virus, prin care nu mai trecuse nimeni până acum.

În prima lună a stării de urgență, cei mai mulți oameni au respectat regulile și au dat dovadă de înțelegere. Toți se așteptau ca pandemia să fie o criză trecătoare, un accident puțin mai lung, care, într-un fel sau altul, va trece ori printr-o soluție miraculoasă (o invenție, un tratament) ori de la sine. Nu s-a-ntâmplat nici una, nici alta.

Primul focar, provocat de un polițist pensionar

În 10 martie, Nelu Lupu, fost adjunct al Poliției Capitalei, pensionar, se întoarce dintr-o excursie în Israel, se simte rău și se internează în Spitalul Ministerului de Interne “Dimitrie Gerota”. 

E momentul în care apare primul focar de infecție în București, mai mulți medici și personal auxiliar se îmbolnăvesc. Unii dintre ei fac forme grave.

“Bărbatul a fost internat în data de 5 martie, cu simptomatologie total diferită față de definiția de caz pentru pacienții infectați cu noul coronavirus”, se arăta într-un comunicat al spitalului.

“La 3 zile de la internare, pacientul a dezvoltat o simptomatologie respiratorie asociată cu febră, fapt ce i-a determinat pe medicii care îl aveau în observație să solicite în data de 9 martie a.c. efectuarea unor teste serologice specifice…, inclusiv testul pentru Covid-19”, se mai spune în anunț.

“La momentul internării, pacientul a declarat și semnat în formularele de consimțământ că nu a călătorit în afara țării în ultimele 2 luni”, a precizat conducerea spitalului și, astfel, împotriva polițistului Nelu Lupu s-a declanșat urmărirea penală. Ulterior, acesta a scăpat de orice răspundere.

11 martie 2020, accesul către Spitalul Dimitrie Gerota a fost blocat de polițiști, izolând primul focar de coronavirus din București - Foto: Spotmedia.ro

Acest caz e important pentru că arată cât de puțin erau pregătiți oamenii pentru confruntarea cu virusul. Cei care se îmbolnăveau priveau acest lucru ca pe o vină, ca pe o povară, iar infectarea era explicată ca o lipsă de responsabilitate.

În plus, multora le era frică și nu credeau în virus, exact cum a fost și cazul polițistului care n-a declarat că venise din străinătate de teamă să nu intre în carantină.

Până în data de 15 mai, cât a durat starea de urgență, din cauza afecțiunilor asociate infectării Covid-19, au murit 1.056 de persoane din cele peste 16.000 confirmate.

Acesta a fost bilanțul primului val de pandemie, cel mai dur în privința restricțiilor, cu cele mai puține decese și infectări.

Iohannis anunță că pandemia a fost stopată, însă foarte puțin

“Astăzi este ultima zi în care România se mai află în stare de urgență. Suntem la finalul a două luni dificile, în care cei mai mulți dintre dumneavoastră, majoritatea covârșitoare, ați respectat cu strictețe restricțiile instituite de autorități”, a anunțat Klaus Iohannis, într-o declarație susținută la Palatul Cotroceni, în data de 14 mai 2020. 

Ați stat în case, ați renunțat să vă mai vedeți familia și prietenii, v-ați schimbat cu totul întreaga viață, punând mai presus nu doar sănătatea voastră, dar și pe a celorlalți”, a adăugat președintele.

“Printr-un efort național, am reușit să stopăm răspândirea rapidă a epidemiei și să limităm semnificativ numărul de victime.

Dumneavoastră, dragi români, sunteți eroii acestui efort național. Vă mulțumesc pentru toate sacrificiile pe care le-ați făcut!”, a mai spus șeful statului.

12 martie 2020, cu câteva zile înainte de decretarea stării de urgență, farmaciile au fost luate cu asalt - Foto: Spotmedia.ro

Pe tot parcursul celor doi ani, a existat o luptă între liderii politici de a se poziționa cât mai bine în ce privește percepția publică atunci când “pandemia va lua sfârșit”.

Discursul lui Iohannis din data de 15 mai 2020 a fost unul dintr-un lung șir de anunțuri victorioase atât în ce privește lupta cu boală, cât și în ce privește vaccinarea. Ambele bătălii au fost pierdute.

Relaxarea anunțată de președinte a durat o lună. Din 22 iunie, numărul de cazuri începea să crească din nou, urma un nou val, mult mai devastator ca primul.

Tot atunci se declanșa și marea confruntare politică între cele două mari partide informale apărute în pandemie: cei care poartă mască cu cei care nu vor să poarte. 

În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇