Cinismul cu care PSD s-a repezit asupra uciderii (un cuvânt mai potrivit decât cel de tragedie, care trimite la destin) celor nouă oameni – bilanţul de până marți dimineață – internaţi la spitalul Matei Balş nu e o premieră şi nici nu mai e cea mai rea consecinţă. În vreme ce preşedintele Klaus Iohannis se străduia să dea PSD-ului proporţiile celui mai mare pericol, în culise creştea ca un făt-frumos un partid nociv, pe care îl putem lua peste picior pentru delirul pseudo-freudian al unui Sorin Lavric, dar care ar putea scoate USR din Parlament.
Acest partid, despre care niciunul dintre partidele parlamentare nu a ştiut (oficial, pentru că altminteri aveau cu toţii sondaje în dinamică) că va fi câştigătorul simbolic al alegerilor parlamentare şi care a convins prin mesaje emoţional-naţionaliste o parte consistentă a diasporei şi una relevantă a României profunde, este cel care capitalizează, de astă-dată la scenă deschisă, inconsistenţa decizională, bâlbele, vulnerabilitatea pe care o arată guvernarea PNL-USR-PLUS.
Văzut de la ferestrele din Cotroceni şi Victoria, protestul AUR condus de George Simion şi însufleţit de Diana Şoşoacă a părut cu siguranţă unul mediocru. O adunătură incultă şi zgomotoasă! George Simion este deputat în Parlamentul României, iar Diana Şoşoacă este senator şi nu au ajuns acolo printr-o redistribuire din milă a mandatelor, ci pentru că au primit suficiente voturi, pentru a reprezenta un procent din electorat care nu a identificat nicio soluţie pentru problemele şi nevoile lui în ofertele partidelor mainstream. Nici la PNL, nici la PSD, nici la USR PLUS.
Or, tocmai acest electorat, care are un potenţial tăcut de creştere, mai ales pe fondul crizelor sociale, e alimentat în continuare de mesajele violent simbolice ale AUR, aşa cum făcea, odinioară, şi USR, pentru a opri cu orice preţ abuzurile PSD-ului lui Liviu Dragnea.
Tocmai similitudinea tehnicii, care e una de suprafaţă şi nu de comparaţie politică, ar trebui să dea de gândit USR PLUS, care şi-a construit un profil politic din mesajul anti-mainstream, aşa cum face astăzi, dar cu tente extremiste periculoase, AUR. Iar cum USR a crescut prin opoziţia faţă de PSD, aşa şi AUR a apărut capitalizând deziluziile şi erorile partidelor până acum pe piaţă – PNL, PSD, USR PLUS, Pro România, trimiş la coşul istoriei astfel.
Inconştienţa acestora de a fi lăsat AUR să ajungă în Parlament şi să pretindă astfel o legitimare electorală pentru mesajele extremiste pe care le vehiculează e continuată şi există riscul major ca un partid repede repudiat în minorat – a fost prezenţă mică la vot, acum Sorin Lavric e demascat, cine să mai voteze aşa ceva? - să capete proporţii monstruoase la următorul scrutin. Şi 10% pentru AUR e monstruos. Aşa cum mi-a spus ambasadorul Israelului, ES David Saranga, într-un interviu pentru Spotmedia:
"Dacă, în orice societate, ai oameni care sunt simpatizanţi ai mareşalului Antonescu şi care admiră persoana care a fost responsabilă pentru uciderea a jumătate din comunitatea evreiască de aici, mai mult de 350.000 de evrei, în timpul Holocaustului, ceva e greşit aici. Ceva e greşit.
Şi e ceva în privinţa căruia fiecare societate trebuie să se întrebe: Ce putem face, încât să nu avem astfel de voci? Atunci când vorbim despre oameni care sunt în favoarea lui Antonescu, a căror ideologie e inacceptabilă şi pentru majoritatea românilor, e un lucru la care trebuie să ne gândim. Cum, de ce şi ce putem face?
Antisemitismul şi negarea Holocaustului, xenofobia nu sunt doar problemele evreilor, ci probleme ale societăţii unde apar".
Or, a lăsa un astfel de partid să coaguleze revolta, frustrările, frica exacerbate de criza pandemică, de restricţii, de clivajele economico-sociale care s-au adâncit în criză şi mai acut de morţii arşi de vii într-un spital de elită din Bucureşti, este responsabilitatea directă a partidelor care guvernează astăzi România.
Exclusiv Tragedia de la „Matei Balș” – ce s-a întâmplat, cine e de vină? Cele mai importante explicații despre oxigen, instalații, avize, frig și controale – Interviu cu managerul spitalului
În situaţii sociale marcate de anxietate, oamenii ascultă de liderii politici care transmit mesaje clare şi de putere. Nu judecă eminamente moral, nu urmează un politician care este cinstit până în măduva oaselor, ci pe unul pe care îl percep ca fiind puternic.
Or, în momentul în care Ministerul Sănătăţii are în birou de săptămâni bune un raport devastator privind secţiile de ATI ale spitalelor, un raport care, odată citit, ar fi putut duce la măsuri urgente, care să prevină dezastre şi morţi, dar ministrul în funcţie al Sănătăţii nu ştie de el, aşa cum am reuşit să aflu pe surse, pentru că la întrebarea directă nu mi s-a răspuns, în acel moment nu contează buna-credinţă a ministrului, ci forţa de a fi ascultat de oamenii din sistem, astfel încât reforma pe care o vrea să poată fi făcută, nu fentată. În faţa unei vulnerabilităţi instituţionale, oamenilor li se acutizează sentimentul abandonului, se simt pe cont propriu şi caută o soluţie la liderii populişti care le-o pot promite, oricât de fabulatorie sau monstruoasă ar fi aceasta.
Iar atunci când Ministerul Sănătăţii publică o rată de infectare, iar Comitetul de Comunicare Strategică, această misterioasă putere în stat, a cărei componenţă nu e ştiută cu certitudine, o altă rată, mesajul unor politicieni impostori, de tipul Şoşoacă şi Simion, că statul habar nu are sau, mai grav, minte devine nu plauzibil, dar măcar mai facil pentru cei care oricum nu găsesc un loc în spital.
Preşedintele Klaus Iohannis a cerut de câteva ori electoratului să depesedizeze ţara şi să îi asigure un Guvern cu care să poată reforma sistemul din temelii. La fel de imperativ, trebuie să ceară Guvernului care, iată, i s-a dat, să guverneze pentru oameni, în aşa fel încât aceştia să nu se creadă pe cont propriu, abandonaţi de instituţii şi auziţi doar de un partid extremist şi populist ca AUR. Pericolul e mult prea mare, pentru a aştepta ca USR PLUS să îşi frângă gâtul, în aşa fel încât PNL să câştige partida. La fel, pericolul e mult prea mare, astfel încât USR PLUS să joace o carte ipocrită a separării în interiorul Guvernului, neasumându-şi-l în niciun fel, de pildă, pe ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu.
Şi încă o dată, pericolul este mult prea mare pentru a lăsa PSD să joace cartea celui care pune la punct AUR.
Nu e momentul pentru nicio demisie şi nicio fentare în interiorul coaliţiei de guvernare, ci pentru măsuri concrete şi decizii puternice, care să le dea oamenilor sentimentul că instituţiile nu îi lasă pe cont propriu sau, iată, la îndemâna populiştilor.