De ce nu se îmbolnăvesc nord-coreenii de SARS-CoV-2

victor.pitigoi

Senior Editor

“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

După ce, luni în șir de la începutul crizei globale,  Coreea de Nord anunța constant că nu s-a înregistrat nicio îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2, duminică dimineață agenția de presă guvernamentală informa lumea despre apariția primului caz.

La început, anunțul n-a atras cine știe ce atenție, deși pare neverosimilă abținerea de până acum a virusului de a se atinge de nordul peninsulei, în timp ce singurii ei vecini (China și Coreea de Sud) sunt greu încercați de urgia care a cuprins lumea.

Opinia publică a privit totdeauna cu rezerve informațiile oficiale venite din Coreea de Nord (KCNA), conform cărora n-ar exista niciun caz de îmbolnăvire în țară.

Privind însă informațiile oficiale în context cu secretomania specifică tuturor regimurilor totalitare, iar celui din Coreea de Nord cu atât mai mult, gândul te duce inevitabil la ascunderea adevărului de către autorități, poate ca să nu alarmeze propria populație, poate ca să apară meritorii în fața străinătății, prin măsurile profilactice administrate.

ADVERTISING

Strălucitorul succes al CEx-ului nord-corean

Instinctul îmi sugerează că nu lipsește chiar o oarecare regie, întrucât apariția primului caz se produce la numai câteva zile, după ce liderul suprem al țării, Kim-Jong-un, anunța cu mândrie ca țara sa este singura din lume neatinsă de pandemie, subliniind „un strălucitor succes obţinut graţie conducerii prevăzătoare a Comitetului Central al partidului şi spiritului viu de voluntariat de care fac dovadă toţi cei care urmează, ca un singur om, Ordinele Comitetului Central al partidului”.

Nu vreau să par malițios, dar, în opinia mea, respectivul  Comitet Central al partidului este un fel de CEx al PSD, în stil nord-corean. Sau invers, dacă vreți. Adică locul unde se adună un grup de înțelepți, ca să chibzuiască bine și să hotărască exact ce stabilise unul singur, de capul lui, cu câteva minute înainte.

Păstrând proporțiile, aș zice  că domnul Kim-Jong-un amintește cumva de cazul nostru, cu neîntrecutul Dragnea, cu înțeleapta Dăncilă, sau de la o vreme încoace, cu inegalabilul Ciolacu.

Până mai ieri,  orice eveniment neplăcut din valea Dâmboviței era datorat sorosiștilor dornici să ne acapareze țara, străinilor care finanțează protestatarii din Piața Victoriei sau propriilor trădători (se știu ei!).  Evenimentul din KCNA, cu singurul îmbolnăvit SARS-CoV-2, este cauzat de un fost dezertor, care fugise în Coreea de Sud  acum trei ani, iar acum s-a întors, deodată și inexplicabil, la pachet cu virusul adus „din afară”.

Coreea de Nord raportează primul caz de COVID-19

E cu schepsis.

Un cadou nesperat pentru domnul Kim

Mesajul regimului către populație este mai mult decât transparent: virusul n-a îndrăznit să se arate în nordul Peninsulei, datorită ordinelor Comitetului Central al Partidului, dar niște trădători, ca un fel de sorosiști, au trimis dezertorul infectat, anume ca sa transmită contagiunea și să compromită succesul obținut grație conducerii prevăzătoare etc. etc.

Asta cu dezertorul este însă cu bătaie mult mai lungă decât pare. Coreea de Nord se află de multă vreme într-un fel de carantină. Granițele sunt închise, nu intră nimeni, nu iese nimeni.

Această izolare este criticată sever în cea mai mare parte a lumii, insinuându-se insistent că are ca scop să le ascundă nord-coreenilor viața „de afară”, dar și să ascundă adevărul în fața străinătății, despre traiul fericit în nordul peninsulei.

Pandemia vine pentru domnul Kim ca un neașteptat cadou picat din senin, pentru a explica politica sa izolaționistă. E ca și cum ar spune: „dacă v-ați fi izolat și voi, n-ați fi avut treabă cu contagiunea”.

Stare de urgență non-stop

Adevăratul mesaj al conducerii prevăzătoare a KCNA este însă cu bătaie mult mai lungă. După declararea cazului de îmbolnăvire, Kim Jong-un a dat ordin să fie puse în izolare câteva regiuni din țară, iar într-o „zonă relevantă” a fost decretată stare de urgență. Îți vine să te întrebi: pentru ce stare de urgență? Pentru un singur caz?

Aș merge chiar mai departe și m-aș întreba: ce nevoie are domnul Kim să declare starea de urgență, când țara sa se află, nedeclarat, în exact această stare de ani buni și non stop?

N-a luat și până acuma CEx-ul nord-coreean măsuri de restrângere a drepturilor și libertăților cetățenești? N-a condus țara după bunul plac și după propria fantezie? N-a obstrucționat intrările și ieșirile din țară, ba chiar și în interiorul țării? Ce se schimbă, dacă se declară oficial starea de urgență?

Țara unde sentințele nu le dă instanța. Le dă o comisie oarecare

Este evident că nu se schimbă nimic, dar, sub pretextul acestei stări, regimul dă alarma, iar domnul Kim trimite propriei populații câteva mesaje, de genul:

  • Iată ce pățește cine trece de paralela 38 și fuge în Sud: se îmbolnăvește și, dacă vine înpoi, ne infectează pe noi pe toți.
  • Iată ce pățiți voi, ceilalți, dacă-i contactați pe transfugi: vă prindem și vă cercetăm, să dați socoteală de ce nu i-ați denunțat.

În final,  comunicatul oficial al autorităților nord-coreene vorbește despre o  Comisie Militară Centrală, care va ancheta unitatea responsabilă de intrarea ilegală a pacientului şi ”va administra o pedeapsă severă”.

Asta îmi sună ca un fel de bomboană pe colivă: pedeapsa n-o va administra nici judecătorul, nici tribunalul, nici vreo altă curte. O va administra o comisie.

Care comisie poate a și administrat-o după o veche regulă de pe vremea sovietică, fără îndoială valabilă și în Coreea de Nord: justiția întâi taie, pe urmă numără.

Epidemia de COVID-19 reizbucnește violent în mai multe zone ale lumii, din China până în Israel. Ce măsuri pregătesc autoritățile


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇