Știți vorba aia cu „ce-mi pasă mie că plouă la Cluj?” O știți. Dar pe aia cu „ce-mi pasă mie că NU plouă în Brazilia?” sigur nu o știți. Nici pe aia cu „au făcut chinezii conductă nouă” sau „nu bate vântul în Germania”. Și sigur cea mai celebră ar trebui să fie „ce-mi pasă mie că NU au făcut rusii conductă nouă?”
Culmea, toate sunt legate și sunt motive pentru care ne ard nouă buzunarele, în traducere plătim facturi la energie foarte ridicate.
Care-i explicația? Cum mulți nu aveți timp să citiți până la capăt, explicația schematică și implicit incompletă e asta: Avem o piață globală a gazului, mai ales pentru că s-au dezvoltat terminalele de gaz lichefiat, ceea ce înseamnă că acum concurezi pentru gaz cu chinezii sau brazilienii într-o perioadă în care cererea e semnificativ mai mare decât oferta, la care se adaugă și un șantaj geopolitic rusesc plus scăderea circumstanțială a producției de energie din multe părți ale lumii.
De asemenea, regulile europene pentru mixul de energie spun că prețurile se fixează în funcție de sursa de energie cea mai scumpă folosită, care este cărbune sau gaz.
Adăugați la asta circumstanțe strict locale, cum ar fi decenii în care în sistemul energetic românesc nu s-a investit în noi capacități și nici măcar în performanțe mai bune ale celor existente și avem un tablou destul de clar. Puneți deasupra și starea energetică jalnică a clădirilor din România, cam 95% ineficiente, adică ard gazul și îl pierd aproape pe tot prin pereți și ferestre, deci trebuie să ardă și mai mult pentru încălzire.
Acum, pentru cei care chiar se încăpățânează să citească, disecăm toate acestea în 5 întrebări:
1. E vina politicilor verzi?
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, declara acum câteva zile că de vină pentru criza energetică sunt "politicile verzi" ale Uniunii Europene, adică lupta cu încălzirea globală, luptă care, spune Putin, s-ar mișca prea repede pentru a pune ceva adecvat în locul combustibililor fosili. Neîntâmplator, Rusia e exportator tocmai al acestor combustibili.
Tot neîntâmplator, mai ales ținând cont de uriașa armată de conturi false create de Rusia pe rețelele sociale, această teorie a invadat discuțiile din grupuri.
Politicile verzi au și ele locul lor în ecuația asta, dar fix aceleași politici verzi erau în vigoare și acum 3 luni și nu aveam criza energetică.
Ca un comentariu, aceste politici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră au de altfel importanța lor în lupta cu încălzirea globală. Iar cine mai contestă acum cvasiconsensul științific despre încălzirea globală e undeva la nivelul antivacciniștilor și adepților teoriei Pământului plat.
A nu lua măsuri ferme e ca și cum ai spune că nu îți faci dig pentru inundațiile care îți pot distruge tot satul pentru că îți trebuie piatra pentru cotețe de porci mai trainice.
2. Ce treabă are gazul din alte părți ale lumii cu criza din Europa?
Cu nu prea mult timp în urmă nu exista o reală piață globală a gazului. Aveai conductă din Rusia spre Germania, în partea aia a lumii vindeai, nu te puteai supăra și vinde același gaz indonezienilor, spre exemplu, că nu aveai cu ce să transporți. Ultimii ani au adus schimbări. Mai mult conducte, dar mai ales apariția mai multor terminale de LNG (gaz lichefiat), adică gaz care poate fi transportat cu vaporul și apoi pompat în conducte. Iar vapoarele merg în orice parte a lumii unde există posibilitatea.
Cum avem un boom economic post-pandemie în China, dintr-o dată concurezi cu o piață imensă. Dar expansiunea asta economică nu e doar în China, e în cele mai mari părți ale lumii.
Cu alte cuvinte, europenii concurează cu alte piețe imense și tot mai flămânde pe o resursă limitată. Normal că și prețul crește.
3. Și de ce nu compensează cu alte surse de energie?
Avem o furtună perfectă din punctul ăsta de vedere, de aceea multe țări au apelat la gaz în mai mare măsură decât de obicei. Spre exemplu, nivelul foarte scăzut de ploi din America de Sud a scăzut debitul fluviului Amazon, ceea ce a afectat hidrocentralele din Brazilia, iar țara a trebuit să importe mai mult LNG.
China are la rândul său rezerve mari de energie. Tocmai în această perioadă, minele din regiunea Shanxi, care produc 30% din cărbunele țării, au suferit inundații, ceea ce sporește presiunea asupra gazului ca formă de energie. În plus, președintele Xi Jinping era în plină campanie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (și în plină campanie de a deveni primul lider chinez pe viață de la Mao) și a cerut reduceri ale consumului de combustibili fosili. O decizie pe care se pare că a inversat-o între timp măcar parțial tocmai din cauza crizei energetice care a redus masiv din creșterea economică a Chinei.
În părți ale Europei de Vest am avut vreme neobișnuit de caldă, iar turbinele eoliene nu au putut produce atât de mult pe cât se putea.
Și exemplele pot continua cu multe părți ale lumii.
Ar fi o soluție mai multă energie nucleară? Pe termen scurt, nu prea, că nu bați din palme și faci o centrală. Dar deja acest tip de energie câștigă teren sau mai curând începe să recupereze, mai ales că nu stă foarte bine la capitolul efect asupra climei.
Închiderea centralelor nucleare din mai multe părți ale lumii, în special Germania, nu are legătură cu reducerea emisiilor de carbon, ba chiar energia nucleară stă excelent la acest capitol, ci cu temerile privind siguranța, mai ales după cutremurul de la centrala din Fukushima din 2011.
Franța, care înclina ușor în aceeași direcție, a schimbat macazul rapid și președintele Macron, sub presiunea electorală a dreptei pro-nuclear, a anunțat noi investiții în centralele nucleare, de data asta axându-se pe cele mai mici și mai flexibile. Bătălia pe nuclear e importantă însă în contextul EU Taxonomy, adică setul de reguli europene care tocmai se discută și care indică industriile sustenabile, adică acelea care vor putea accesa fonduri și mai ales evita taxe și restricții.
4. Și care e rolul Rusiei în criza asta?
Rusia joacă un joc al presiunii asupra europenilor cu ajutorul, surpriză, gazului.
Cum fac asta rușii? Livrează perfect la contractele de gaz pe termen lung, dar refuză aproape total să livreze pe piața spot, pe termen scurt, când Europa are mare nevoie, sub diverse pretexte.
Obiectivele sunt multiple, nu în ultimul rând preturile mari care le cresc veniturile. Cel mai important pe termen scurt e legat însă de aprobarea conductei North Stream 2, care va spori dependența Europei de gazele rusești și are și o componentă geopolitică.
Forțarea mâinii Germaniei cu North Stream 2, într-un moment în care se pregătește o nouă coaliție de guvernare (cel mai probabil într social-democrați, verzi și liberali) care ar putea să fie deloc prietenoasă cu conducta rusească, mai ales că verzii i se opun. Puțin forțează și pentru că aprobarea conductei ar putea fi făcuta mai degrabă de guvernul Merkel cel aflat pe picior de plecare.
5. Au o vină regulile europene privind prețul la energie?
Nu chiar. Ca și diverse alte politici, tot pe astea le aveam și când erau prețurile mici. Mai degrabă ele sunt influențate de ceilalți factori enumerați mai sus. Regulile europene privind energia spun că prețul electricității e dat de energia cea mai scumpă necesară pentru acoperirea cererii. Care e aceasta? Păi energia din surse fosile, cum e cărbunele. Desigur, în mod normal ăsta e un impuls pentru folosirea surselor de energie mai bune pentru mediu, cum e cea regenerabilă (care a acoperit 38% din nevoia de electricitate în 2020), dar criza energiei a impus recurgerea / revenirea la combustibili fosili, crescând prețul.
De ce nu schimbăm regulile astea? Mulți se gândesc la asta, dar Comisia Europeană și cei mai mulți experți sunt de părere că schimbarea modelului ar aduce prețuri ȘI MAI MARI și că sistemul de acum funcționează.
Ce urmează? Cât o ținem cu prețurile mari, mai ales că urmează iarna? Bună întrebare. Rezolvați voi puzzle-ul de mai sus, cu atâtea fenomene complexe din atâtea părți ale lumii și vom afla toți! Doar că sistemele astea complexe au obiceiul de a fi extrem de imprevizibile.
Eu zic doar să ne pregătim bine pentru iarnă în România. Vom avea mare nevoie! Cum au atras atenția experți în energie, vom avea o problemă uriașă cu sistemele de termoficare ale orașelor. Și nu numai.