Plenul Parlamentului European a fost scena pe care a evoluat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a prezentat primul ei discurs despre Starea Uniunii Europene – SOTEU. Am asistat la un discurs politic cu ambiții centriste, prezentat cu emoție și emfază, strădania de a arăta o imagine aproape de oameni fiind vizibilă.
A fost interesant de urmărit ce mai înseamnă, azi, centrul politic în UE, în condițiile în care aplauzele care au venit din partea stângă a hemiciclului de la Bruxelles au fost evident mai dese decât cele care s-au auzit în partea dreaptă.
Din punct de vedere al tehnicii de comunicare, o analiză a discursului arată de parcă mai întâi ar fi fost scrise postările și tweet-urile, iar apoi acestea au fost legate între ele cu părțile care urmau să genereze emoție și apropierea de auditoriu.
Conform cu așteptările generale, von der Leyen a prezentat o lungă listă de propuneri și inițiative, un meniu care trebuie să mulțumească grupurile politice și toate statele membre, fără a intra în detalii. Strădania de a-i mulțumi pe toți se vede clar și din receptarea discursului apreciat de majoritatea beneficiarilor fără a entuziasma însă pe careva dintre aceștia.
Propunerile vedetă ale președintelui Comisiei, cum ar fi crearea unei politici comune europene în domeniul sănătății sau reforma spațiului Schengen, sunt foarte importante și semnificative pentru țara noastră, dar ele sunt, deocamdată, doar intenții care nu pot fi materializate fără aprobarea tuturor statelor membre.
În decembrie 2019, Ursula von der Leyen anunța că va conduce o comisie geo-politică. Astfel apare firesc faptul că a reiterat propunerea făcută de altfel de toți predecesorii săi legată de implementarea deciziei majoritare în domeniul politicii externe a UE. Este o idee veche care ar trebui să răspundă la întrebarea deja intrată în istorie ”pe cine suni când vrei să vorbești cu UE?”. Pe cât de veche este această propunere, pe atât de dificil pare de realizat și acum.
O mare provocare pentru statele din estul și sudul UE
Vestea bună pentru toți cei care suntem atașați de o Uniune Europeană care promovează valorile universale ale democrației și drepturilor omului este că referirile de politică externă au fost mai clare și mai tăioase decât cele cu care ne-am obișnuit. Observație valabilă pentru pasajele care vorbesc despre China, situația din Hong Kong, Belarus și Rusia, și toate celelalte focare de instabilitate din jurul granițelor UE. Președintele Comisiei a fost chiar tăios în remarcile sale cu privire la guvernul de la Londra și situația dificilă a negocierilor legate de Brexit.
Mesajul central al discursului a fost viziunea despre viitorul UE concretizată în tranziția verde și cea digitală, împachetat frumos într-un cadru dedicat răspunsului european la criza economică generată de pandemia de coronavirus.
Avem de-a face cu o mare provocare pentru statele din estul și sudul UE în condițiile în care Pactul verde european descrie o traiectorie către sustenabilitate pe care economiile acestor state o pot parcurge numai dacă beneficiază de susținere consistentă. Tranziția digitală vine cu teme de casă la fel de complexe și de dificile. Mi-a rămas în minte imaginea pictată recent de un analist despre România, o țară care este precum o casă de chirpici pe care montăm o antenă parabolică.
Trebuie să ne grăbim, spune Ursula von der Leyen, și are dreptate, dar la fel au dreptate și cei care reamintesc mereu nevoia de baze solide. Dacă nu creăm fundamentele tranzițiilor pe care trebuie să le întreprindem, atunci capcanele economice ne vor aștepta la tot pasul. De aceea, omisiunile din discursul președintelui Comisiei sunt la fel de importante precum afirmațiile pe care le-a făcut.
Mi se pare spectaculos faptul că două politici fundamentale ale UE au fost complet ignorate în SOTEU 2020. Nu am auzit nici măcar o referire la Politica Agricolă Comună sau la Politica de coeziune și la dezvoltarea regiunilor UE. Împreună, Politica Agricolă Comună și Politica de coeziune, înseamnă două treimi din bugetul UE. Ele sunt cruciale pentru România pentru că sunt sursele din care ne consolidăm fundamentele.
Aceste două omisiuni împreună cu eludarea completă a Programului Erasmus+ generează nemulțumiri. Sigur, putem gândi că no news is good news, că aceste domenii vor merge pe făgașul obișnuit și așteptat în Europa de Est.
Totuși ar fi mai bine ca noi acasă, în România, să conștientizăm distanța la care se află așteptările noastre și discursul public din țară de viziunea europeană asupra viitorului. Noi continuăm să legăm fondurile europene și instrumentele de relansare economică de autostrăzi, spitale regionale și centuri ocolitoare, în timp ce la Bruxelles viitorul înseamnă inteligență artificială, digitalizare, cercetare și inovare în domeniul tehnologiilor de vârf. Este o urgență revenirea la eforturile de a crea un proiect de țară pentru România secolului 21, proiect care să împlinească ambițiile noastre de integrare europeană, prosperitate și progres.
Citește și alte texte publicate de Iuliu Winkler pe Spotmedia.ro.