Cât este de obligatoriu ca primarul general să știe prețul biletului de tramvai

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Faptul că (cel puțin) unul dintre pretendenții la primăria capitalei nu cunoaște nici pe departe prețul biletului de tramvai a fost comentat de mulți ca o simplă gafă.

Mi se pare incomparabil mai mult decât atât. Este la mijloc un tupeu greu de acceptat pentru un înalt demnitar care, simțind cum îi fuge demnitatea de sub picioare, încearcă să se agațe de o alta, numai din orgoliul de a nu ajunge un simplu muritor, ca toți ceilalți.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Iar domnul  Tăriceanu a încercat să-și apere orgoliul, etalând în public întreaga goliciune a minții sale, cu trei afirmații, care de care mai tupeistă, atunci când a fost întrebat dacă știe care este prețul biletului de tramvai.

Trei minciuni într-o singură declarație

Prima afirmație: Da, sigur că știu. Un răspuns mincinos, dar și obraznic:  continuarea dialogului a dovedit că sigur nu știe.

A doua afirmație tupeistă: Depinde de distanţa pe care mergi”. Tupeul constă în siguranța cu care domnul Tăriceanu vorbea despre ceva de care habar nu avea, iar minciuna stă în detaliul că, în București, taxa transportului în comun se calcula în funcție de distanța parcursă doar pe vremea tramvaiului cu cai (v. „Bucureștii de altădată” de George Pora) și pe unele trasee lungi ale liniilor electrice, numai în perioada interbelică.

Niciodată după război, prețul transportului în comun intraurban n-a depins de distanța parcursă, ca la taxi.

A treia afirmație tupeistă: „trei lei”. Este răspunsul clasic, pe care școlarii îl numesc „din burtă”. Dar dacă psihologii au găsit o explicație pentru răspunsurile școlarului nepregătit și au numit-o psihotaxie, răspunsul domnului Tăricanu nu poate fi denumit altfel decât ceva cuprins între impertinență și tupeu.

Dintr-un anumit punct de vedere, pare foarte grav faptul că așa ceva i se întâmplă unui înalt demnitar al statului, cel care până de curând era clasat ca al doilea om în stat și care atunci își permitea să expedieze memorii ireverențioase liderilor de seamă ale Europei Comune și chiar mai departe, peste ocean.

Ca elevul prins cu lecția neînvățată

N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Nu pun în joc înainte de toate  faptul că personajul habar nu are de costurile transportului în comun, dar vrea să conducă o primărie care tutelează tocmai această activitate, foarte greu de tutelat. Pun în joc o mediocră trăsătură de caracter a demnitarului. Este jenant să vezi că se comportă în fața cetățenilor ca elevul prins cu lecția neînvățată.

Mizeria caracterului său șochează în asemenea măsură, încât nici nu-ți vine să mai gândești la problema în sine, respectiv la prețul biletului de tramvai – ceva de o confuzie enciclopedică, în mintea candidatului dornic să ajungă la primăria generală.

N-a observat bietul Tăriceanu că prețul nominal al biletului, adică ceea ce plătește călătorul din buzunarul său, este numai un aspect din toate câte ar trebui să le știe primarul. Căci prețul călătoriei este mult superior taxei de 1,30 lei (nu 3 lei, cum i se pare domnului Tăriceanu), plătită de călător.

Asta ar trebui să știe viitorul primar (dar și cel actual). Trebuie să cunoască exact costul real al călătoriei, cât subvenționează statul din această valoare și cât acoperă STB din alte resurse. Dacă domnul C.P. Tăriceanu n-ar fi fost total pe dinafară în respectiva problemă, ar fi avut măcar curiozitatea – în calitatea sa de pretendent la primărie – să deschidă internetul, unde prețul transportului în comun este descris în detaliu și pentru toată lumea.

București, capitala cu cele mai ieftine bilete de tramvai

Nicăieri în Europa transportul nu depinde de distanța parcursă, cum crede domnul Tăriceanu, dar este tarifat în funcție de zonă, respectiv centrală sau periferică. De asemenea, peste tot în marile metropole europene, călătorii au posibilitatea să opteze pentru variante economice: abonamente pe anumite perioade, bilete în grup, bilete combinate de transport și vizitarea obiectivelor turistice, reduceri pentru copii, multe, foarte  multe variante – îndeosebi vizând atragerea turiștilor.

Este greu să-ți explici felul cum viitorul virtual primar general își închipuie că prețul biletului depide de distanță, ca pe vremea travaiului cu cai. Cu titlu de exemplu și cu rezervă privind marea varietate a sistemului de taxare din fiecare țară, mă voi referi mai jos la o călătorie simplă (numai „dus”), așa cum este taxată în zonele centrale din marile metropole europene:

  • La Paris, o călătorie simplă costă 1,90 €.
  • La Berlin, tot o călătorie simplă costă 2,80 €.
  • Pentru un ”Biglietto Integrato a Tempo” (cu limitare de timp), plătești la Roma 1 €.
  • La Madrid, biletul unic (metrou, tramvai, autobuze, interurban) costă 1,50 €.
  • La Viena, călătoria unică valabilă pentru toate tramvaiele, autobuzele şi metrou costă 2,40 € de persoană.
  • La Lisabona, o călătorie limitată la 60 minute costă 1,50 €.
  • La Budapesta 350 HUF – echivalent cca. 1,00 €.
  • La Sofia 1,60 BGN– echivalent cca. 0,82 €.

Observați că în București sunt cele mai ieftine bilete de tramvai din Europa? Asta trebuie s-o știe viitorul primar general, chiar dacă se plimbă mai mult cu motocicleta. Nu ajunge să știe, tebuie să cunoască și explicațiile.

După Firea din Voluntari, numai Tăriceanu Snagoveanul ne mai lipsea!

Poate nu este important ca viitorul (dar și actualul!) primar al Bucureștilor să știe pe dinafară atâtea cifre, dar în mintea domniei sale trebuie să fie clară atât disproporția dintre prețurile la transport în București și în alte zone ale Europei, cât și motivele care au condus la această situație.

Doamne ferește, nu încerc să susțin schimbarea prețurilor, dar pretind ca primarul general să cunoască exact și corect modul cum este gestioat transportul în comun, plecând de la cheltuieli, incasări și inevitabilele subvenții.

Este cel puțin lamentabilă explicația dată de domnul Tăriceanu, cu privire la prețul biletului, pe care nu îl cunoaște: „fiindcă sunt o fire independentă, nu mi-a plăcut să depind de nimeni. Nu mi-a plăcut să depind de transportul în comun”.  Hai, că te apucă râsul.

Ce spui, Franz? Nu-ți place să depinzi de transportul în comun, dar îți place să gestionezi o metropolă, unde cei mai mulți locuitori călătoresc numai cu acest mijloc de transport?

Poate exagerez, dar în opinia mea, primarul general al capitalei trebuie să fie neaparat o persoană care știe să-și cumpere biletul de tramvai, care locuiește obligatoriu într-un apartament branșat la rețeaua urbană de apă caldă și încălzire și – vă rog să nu râdeți – situat chiar în apropierea acelor locuri neatrăgătoarte, care emană o poluare irespirabilă, pentru care capitala a fost recent sancționată de organele competente europene.

În opinia mea, primarul general trebuie să guste personal inconvenientele traficului, să simtă la el acasă întreruperile de apă caldă și căldură, să savureze cu nările sale poluarea și, numai după ce nu-l vor deranja deloc toate acestea, atunci n-are decât să se instaleze eventual  la Voluntari, sau la Snagov, unde aflu că domnul Tăriceanu își are vila sa de 455 mp, plus un teren de 1700 mp. 

Ca  să facă naveta cu antemergător și eventual cu girofar de aici până la primărie, recunosc că nu are nevoie să știe cât costă biletul de tramvai.


Ai ajuns până la finalul acestui articol! 👏 Noi iți dăm un mare Like. Ne dai și tu? 👇