Bambilici la și cu fonduri europene

Bambilici la și cu fonduri europene

Au fost vremuri în care, pentru a mai colora puțin imaginea ternă a comunismului, românii făceau haz de necaz și jucau cu dezinvoltură bambilici. Un joc stupid în care unul spunea un număr, celălalt alt număr și câștiga cel care a spus numărul cel mai mare.

Dincolo de aparenta fundătură de gândire, jocul era ironic, dar și pervers; practic era o matrice (i)logică a absurdului, pe care oricum o întorceai te ducea la același rezultat, dar într-o infinitate de posibilități.

Așa și astăzi, obiceiurile din vremuri apuse au săpat adânc în ironicul absurdului colectiv, iar bambiliciul este ridicat la rang de politică de stat. Dacă te detașezi puțin de momentele grele pe care le trăim, fie că e vorba de dezastre, boli sau diverse drame, fie că e vorba de contraperformanță, incompetența sau corupție, vezi la politicianul român o abilitate perversă prin care te prostește în față printr-o simplă spoială a unor lucruri pe care toți le vedem într-un fel, numai ei le prezintă altfel.

Mai deunăzi, la ultima ședința de guvern, Ministerul Fondurilor Europene a promovat un act prin care se dorește ”Stadiul pregătirii Acordului de Parteneriat pentru perioada 2021-2027 și a Programelor Operaționale finanțate din Politica de Coeziune 2021-2027”. Stați, nu vă speriați, că nu intrăm într-o dezbatere tehnică, pentru că nici politicienii care au promovat acest act nu au luat în considerare exigențele profesionale în domeniu când au purces pe această cale.

Pe scurt, prin Acordul de Parteneriat se definește cadrul formal prin care România va absorbi fondurile europene puse la dispoziție de UE pentru perioada 2021 – 2027. Iar pentru elaborarea acestui acord, de o importanță crucială pentru următorii cel puțin 7 ani, se duc o serie de runde de negocieri cu cei de la Comisia Europeană, astfel încât să beneficiem cât mai consistent de acest suport financiar nerambursabil pentru acoperirea unor nevoi fundamentale la nivel de țară.

Dacă aveți curiozitatea să citiți documentul, vă cruciți. Dacă nu, vă fac eu un rezumat. După mai bine de 3 ani de negocieri, pe o schemă concepută de PSD pe vremea când Daddy era la butoane și Rovana pe scenă, Guvernul României, prin deținătorul portofoliului Fondurilor Europene, Marcel Boloș, la a 7 rundă de nogocieri și doar cu câteva luni înainte de operaționalizarea noului cadru financiar multianual 2021 – 2027, vine cu o schemă de bambilici. În loc să aibă o formă finală de document strategic pe care să o putem analiza, aruncă și negocierile, și logica în aer și detonează absurdul: schimbă numele programelor operaționale prin care se vor derula aceste fonduri.

Nici mai mult, nici mai puțin, ”Programul Operațional pentru Tranziție Echitabilă” a fost redenumit în ce credeți…? Hai, folosiți tehnica bambilici! Deci, se va numi ”Programul Operațional pentru Tranziție Justă”. Ne ducem la dicționar și rămânem siderați de frustețea adevărului pe care îl descoperim, dar la fel de bine, pe care îl știam cu toții: echitabil = just.

Mergem mai departe și citim în document: ”Programul Operațional Incluziune Socială și Dezvoltare Teritorială Integrată” se va numi pur și simplu ”Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială”. Observăm că dezvoltarea teritorială integrată s-a pierdut în tranziție, iar incluziunea socială a devenit și demnă. Ei bine, la asta nu mă așteptăm!

Cu voia dumneavoastră, următorul este ”Programul Operațional Creștere Inteligentă și Digitalizare” care capătă o extensie lovită ca nuca în perete și se va numi ”Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare”.

În loc de un milion de cuvinte pompoase care nu înseamnă nimic, era mult mai simplu ca programele să fie denumite simplu, în funcție de obiectiv: Programul Oameni, Programul Competitivitate, Programul Infrastructură, Programul Bunăstare etc. În acest fel, înțelegem cu toții despre ce este vorba, guvernanții nu se mai îneacă în înșiruiri fără rost, iar documentele vor fi mult mai ușor de completat.

Dincolo de stupiditatea și absurdul formulărilor, important este că guvernul a eșuat în aceste negocieri, ca de fiecare dată la cele două exerciții financiare precedente. În loc să umble la substanța strategică a acestor documente (astfel încât să scadă birocrația, să se fluidizeze mecanismul, să se simplifice procedurile, iar banii să ajungă cât mai natural posibil la drumuri, școli, spitale), în ceasul al doisprezecelea al negocierilor, Guvernul României aruncă toată logică în aer și dă drumul la un bambilici cu Comisia Europeană, de mai mare splendoarea.

Numai că acum e de râs, dar incapacitatea de a elabora un Acord de Parteneriat cu adevărat funcțional ne va atârna că o piatră de moară de picior în următorii 10 ani, și ne vom târî că râmele mâncând pământ și poticnindu-ne în propriile cacofonii de logică și de formulare a unor politici coerente într-un document cadru.

De ce vă zic asta? Pentru că acum chiar asta facem referitor la exercițiul în derulare, 2014 – 2020. Pentru că în 2013 nu am fost în stare să elaborăm și să negociem un Acord de Parteneriat robust (cine ghicește cine era la guvernare atunci, are dreptul de a zice primul numărul la bambilici!), acum nădușim de mama focului și căutăm titirezul logic care să dejoace bambiliciul jucat pe atunci.

Iar pentru asta, ce s-a gândit Guvernul României? În aceeași ședința de săptămâna asta, tot la inițiativa eminențelor cenușii de la Ministerul Fondurilor Europene, a fost promovată o ”Ordonanță de Urgență privind unele măsuri pentru implementarea proiectelor cu finanțare din fonduri europene în vederea evitării riscului de dezangajare pentru perioada de programare 2014-2020”. Da, ați citit bine, iar acum gluma se îngroașă: ”evitarea riscului de dezangajare”.

Cu alte cuvinte, mai sunt doar 6 luni până la încheierea exercițiului 2014 – 2020 și România nu a fost în stare să folosească fondurile alocate, iar acum guvernanții iau părțile de proiecte care trebuiau să fie finanțate din bugetul de stat  și le aruncă cu lopata în zona de finanțări europene, doar, doar, prin acest artificiu de tip bambilici, se vor închide cifrele tanda pe manda.

Numai că, ceea ce vrea să fie raportat ca un succes de fapt este o pierdere pentru țară, deoarece părțile de proiecte finanțate din fonduri naționale trebuiau realizate separat de cele finanțate din fonduri europene. Prin nefinalizarea obiectivelor respective, asumate prin programele de guvernare și acum închise din pix prin mutarea lor dintr-o parte în alta, se înregistrează un deficit de drumuri, de rețele de canalizare, de conducte de gaze etc.

Când a fost preluat Ministerul Fondurilor Europene de guvernarea PNL-istă, în noiembrie anul trecut, rata de absorbție la nivel de minister era de 26%, iar acum este de 34%, deși Comisia zice 33%, atenție, cu tot cu prefinanțări (dacă nu implementăm, le returnăm). Mă rog, un procent în sus, în jos, nu mai contează, dar cu o absorbție de 8% și cu una previzionata de maxim 10% într-un an de mult trâmbițată eliberare a țării de sub Ciuma Roșie, rezultă un deficit cert de implementare care acum este acoperit din mutarea hârtiilor. Nu mai vorbim de faptul că, fiind un an terminal (deci aproape toate apelurile finalizate și proiectele încheiate), intrarea banilor de la Bruxelles trebuia să atingă cote record.

Ce înseamnă acest 33% absorbție la nivel de țară pe Politica de Coeziune? Ei bine, înseamnă disputarea ultimului loc cu un număr de încă 4 state care se încadrează în acest +/- 1 procent. Dacă în ultima vreme am căzut în mod rușinos de pe la jumătatea clasamentului pe ultimul loc, asta înseamnă contraperformanță și nu succes, așa ați zice!

Greșit, zic oficialitățile care joacă bambilici cu noi. Deschideți pagina de comunicare a Ministerului Fondurilor Europene și o să constatați cu stupoare o altă racilă a conducătorilor, transmisă de pe vremuri comuniste: cultul personalității. O să vedeți pe respectiva pagină, însoțite de imaginea serenisimă a ministrului, o cavalcadă de articole: d-l Marcel Bolos a făcut, d-l ministru a dres, conducătorul instituției a înfăptuit, liderul nostru a zis…

Totul e o șaradă, un bambilici, un mecanism perfid de prostit populația prin transformarea în mod grobian a eșecului în succes.

Ce se va întâmpla de acum încolo… Bambiliciul va intra în modul ”pe repede înainte”, iar un document nearticulat strategic va intra în runda de consultări cu diverși reprezentanți ai diverselor medii: academice, societate civilă, mediu de afaceri etc, adică un fel de ”cumpănași” multiplicați așezați la celălalt capăt al mesei și îmbunați să gireze bambiliciul dacă primesc ulterior o halcă groasă de fonduri pe care urmează să o ascundă sub titulatura de proiecte pentru necesități în diverse domenii.

Acest articol nu se vrea o analiză a actului de guvernare, ci o deslușire a bambiliciului jucat de oamenii politici în momentul în care ajung să conducă destinele țării. Acum, cu mâna pe inima, fără patimi politice: poate cineva să explice cu ce s-a îmbunătățit actul de guvernare în anul acesta față de precedentul?

Întrebarea e deschisă, nu mai intervin, doar mă gândesc la luna septembrie și încerc să găsesc o nouă  varianta între aceste alternative de bambilici.

Tavi Mogoș