Am împlinit trei decenii de când fac această profesie. A fost un drum întortocheat, plin de victorii și înfrângeri.
De câteva ori am rămas fără slujbă, fiind obligat să plec, sau compania pentru care lucram a dat faliment.
Au fost perioade în care, deznădăjduit, am încercat să mă recalific. Pentru mai puțin de un am fost copywriter într-o agenție de publicitate. Dar m-am întors mereu la singurul lucru pe care-mi place să-l fac și mi-a oferit cele mai mari satisfacții profesionale.
În plus, am avut și am ocazia să lucrez cu oameni minunați, editori și jurnaliști excelenți, profesioniști cu un ridicat simț al responsabilității.
Știu că mulți oameni nu mai au încredere în presă pentru că, în fiecare zi, o parte din mesajele transmise de unele posturi TV sau site-uri sunt superficiale, părtinitoare sau chiar neadevărate.
Dar, cumva, de relatare se ocupă cu profesionalism reporterii, problemele apar atunci când știrile sunt interpretate.
Fundamentul jurnalismului este această prezentare obiectivă a ceea ce se întâmplă.
În acest efort, în România sunt implicați mii de reporteri, fotoreporteri și cameramani. Conform Eurostat, peste 15.000 de persoane lucrează în domeniul editorial.
Atunci când apăsați pe butonul telecomenzii sau pe cel al computerului ca să “vedeți” sau să “citiți” știrile, ele sunt aduse în case de acești oameni, care stau în frig, în vânt, în fața sediilor instituțiilor publice, în mijlocul protestelor, al grevelor, pe holurile Parlamentului sau Guvernului pentru a relata și scrie despre ce se întâmplă.
Din păcate, mulți confundă jurnalismul cu dezbaterile din studiourile de știri.
De multe ori, acolo, politicienii și liderii de opinie sunt mai mulți ca jurnaliștii.
Pe de altă parte, o dezbatere are rolul de a interpreta faptele, iar în acele interpretări se află puncte de vedere personale, puncte de vedere ale celor care conduc postul TV respectiv, dar și al centrelor de putere - partide, reprezentanți ai guvernului, președinție. Ca să nu mai spun că de multe ori sunt și puncte de vedere ale celor care plătesc reclamele.
Pe parcursul carierei, am văzut mulți oameni nemulțumiți de modul în care jurnaliștii își fac meseria și, pe bună dreptate.
În trei decenii n-am reușit să avem organizații profesionale credibile, iar presa scrisă s-a restrâns foarte mult.
În opinia mea, e o prejudecată că apariția și dezvoltarea mediului online au produs acest fenomen. A avut și el o influență, dar mult mai mică decât ne place să credem.
Presa scrisă a fost afectată cel mai mult de lipsa unui sistem de distribuție. Toate partidele care vin la putere vor să controleze mass-media și dacă nu pot, vor să-i limiteze influența, așa că în deceniile trecute, liderii politici au distrus afacerea distribuției de presă.
Același lucru se întâmplă și cu televiziunile. Niciun partid nu-și dorește redacții puternice și credibile. Preferă o presă tabloidă, care să macine știri mondene, nerelevante, pentru a distrage atenția oamenilor de la problemele importante.
În cele trei decenii de carieră, tot timpul presa a fost în criză. Chiar și în anii ’90, când salariile erau foarte mari în comparație cu celelalte profesii, nu exista nicio siguranță a zilei de mâine. Un ziar, un site, o revistă sau o televiziune pot da faliment oricând. Chiar de pe o zi pe alta.
Astăzi, când scriu aceste rânduri, așteptându-l pe Moș Crăciun, sunt sigur că presa nu va dispărea, iar o societate liberă va avea întotdeauna nevoie de cei care relatează faptele, le pun în context, explică și îndrumă publicul pe complicatul drum al luării deciziilor.
- 30 lei
- 50 lei
- 100 lei
- 50 lei
- 100 lei
- 250 lei
