Speram după alegerile de anul trecut că vor urma 3 ani de liniște electorală înainte de complicatul 2024, ani în care să poată fi realizate reforme esențiale.
Inclusiv reforma constituțională, astfel încât să nu mai umple CCR, după cum îi dictează interesul politic majoritar, tot felul de goluri lăsate de cei care, la elaborare, probabil nu-și imaginau cât de jos poate ajunge politica.
CCR ar fi avut nevoie, și ea, de reformare, posibilă de anul viitor, când vor fi înlocuiți 3 judecători.
Având în vedere că în 2024 vor fi reunite toate alegerile, ar fi fost de meditat dacă nu cumva mandatul președintelui ar trebui să redevină de 4 ani, iar alegerile prezidențiale și cele parlamentare să rămână cuplate pentru a nu sări dintr-o campanie într-alta și a nu fi mereu victimele unei coabitări care se vede că nu funcționează.
Ar fi fost timpul pentru o reformă administrativă serioasă pornind de la comasări de unități administrativ teritoriale, pentru a favoriza dezvoltarea și a diminua cheltuielile.
De notat că în timp ce Bucureștiul clocotea într-o criză stupidă, președintele CJ Bihor, Ilie Bolojan, s-a dus tocmai la Buzău pentru a susține o asemenea reformă locală, supusă la referendum de primarul PSD al orașului.
Ar fi trebuit să fie o mișcare simbolică, pentru că asemenea reforme majore nu se pot face la nivel național decât printr-o viziune susținută de un efort transpartinic.
Un an pierdut cu o campanie electorală mai cumplită decât tot ce am văzut până acum și pentru care ambele tabere din PNL, dar și președintele Iohannis sunt deopotrivă vinovați.
Rănile din partid sunt adânci, bătăliile au fost personale, insultele și umilințele groase. Chiar dacă nu se va scinda, partidul nu va mai fi unit, ci un fel de Frankenstein sângerând.
Revanșele interne vor continua multă vreme de acum încolo, resentimentele nu au cum să se stingă cu un vot.
Guvernarea va arăta la fel indiferent care va fi formula ei. Sigur că soluția ideală ar fi refacerea coaliției cu alt premier, dar și să se întâmple așa, cum credeți că vor putea să lucreze oameni care s-au scuipat din cap până în picioare, s-au acuzat de hoție și ticăloșie pe toate tonurile și la toate nivelurile?
Anul acesta teribil a arătat niște incompatibilități majore peste care oricum ar fi fost greu de trecut, mă tem că de acum să nu devină imposibil.
Vedem că deja a început campania prezidențială. Într-un fel este firesc, având în vedere că președintele în funcție nu mai poate candida, deci jocul va fi complet deschis.
Dar mă tem că această campanie va face și mai grele raporturile din eventuala coaliție. Se vede spre exemplu cu ochiul liber că dl Cioloș are evidente și niciodată negate intenții prezidențiale. Nu cred că este o întâmplare că domnia sa este exponentul atitudinii radicale în coaliție.
Chiar și acum când propune nu numai alt premier, ceea ce e legitim, ci un nou premier propus de USR-PLUS, ceea ce e mult peste ceea ce poate pretinde un junior partener al coaliției.
Dacă dl Cioloș câștigă președinția USR PLUS este de așteptat o politică foarte dură în raport cu PNL, pentru că opoziția face bine campaniei prezidențiale.
Speranță ar fi că reformele vor deveni obligatorii prin PNRR. Eu mai degrabă mă tem că banii vor fi pierduți tocmai din cauza ratării reformelor.
Uitați-vă la SIIJ, un exemplu clasic. Toți au fost de acord cu desființarea ei, după cum spune chiar co-președintele USR PLUS, Dacian Cioloș. Cum anume nu s-au înțeles nici până azi.
Ministrul Justiției a propus o formulă radicală fără nicio șansă la CCR, UDMR a dorit un SIIJ 2.0, iar liberalii vor să legifereze că apa caldă e caldă și apa rece e rece.
Și cât timp fiecare a ținut-o pe a lui, SIIJ a continuat să omoare dosare și să favorizeze corupția în magistratură.
Ar fi fost ani esențiali și nu am niciun motiv să cred că ceilalati doi, până să intrăm din nou în trepidațiile electorale, vor fi cu mult mai buni. România pierde șanse uriașe, o pierdere care vă fi decontată greu.