Efectul fluturelui sau de ce schimbările climei au impact global chiar dacă sunt locale

Efectul fluturelui sau de ce schimbările climei au impact global chiar dacă sunt locale

Anul acesta, regiunea  Sindh din Pakistan  al patrulea producător de bumbac la nivel mondial cu o producție de 2,308 tone, a  înregistrat una din cele mai dificile secete din ultimele decenii.

Acest lucru, deși pare relativ izolat, are un impact major asupra industriei textile la nivel global. Astfel, ne putem aștepta la o creștere a prețului la articole textile chiar și în România, cu toate că nici măcar nu știm despre seceta din Pakistan.

Bumbacul este cea mai importantă plantă textilă și asigură peste 70-75% din producția mondială de fibre vegetale. După ce fibrele de bumbac s-au dezvoltat suficient, acestea sunt culese, transformate în fire de ață, care sunt mai apoi asamblate sub formă de țesătură. Industria textilă globală este extrem de dependentă de producția de bumbac.

Acesta la rândul său necesită condiții meteo favorabile pentru a fi cultivat și cantități extrem de mari de apă pentru a putea fi transformat în produs final. Pentru fabricarea unui singur tricou nou de bumbac, se consumă 2.700 de litri de apă, la care se adaugă energia consumată pentru transport și comercializare. În acest context, orice secetă sau scăderea nivelurilor apei poate afecta în mod serios producția de bumbac. 

Nu trebuie să ne așteptăm la un impact localizat doar în Pakistan. Astfel, statul Texas (SUA) care produce 43%  din bumbacul american a fost lovit în ultima perioadă de fenomene meteo extreme precum Uraganul Harvey din 2017 sau iarna extremă de la începutul lui 2021 care cuplată cu lipsa precipitațiilor din primăvară a dus la o secetă regională și a compromis în mare parte culturile de bumbac.

India la rândul ei este al doilea cel mare producător de bumbac din lume. Aici se produc 6,423 mii de tone metrice de bumbac în fiecare an. Motivul pentru o astfel de producție uriașă este climatul care este cel mai favorabil în partea de nord a țării. 

Totuși, nici producția din India nu este scutită de riscurile puse de schimbările climatice. Astfel, fenomenele meteo extreme precum Musonul Tauktae care a lovit în acest an puternic India, inundațiile afectând statele  Kerala, Karnataka, Tamil Nadu, Gujarat, Maharashtra și Goa au un impact direct asupra producției de bumbac, acesta fiind produs preponderent în zona care acoperă Maharashtra, Gujarat și Madhya.

Aceste date arată că producția globală de bumbac este expusă fluctuațiilor climatice. În contextul în care ultimul raport IPCC indică o posibilă creștere a temperaturilor globale cu 1,8 până la 4,0ºC și respectiv o creșterea a intensității și periodicității fenomenelor meteo extreme până în 2100, nu e foarte greu sa ne imaginăm că aceste culturi de bumbac vor fi tot mai des afectate.

De ce ar conta?

Fiind principala plantă textilă, reducerea recoltei bumbacului înseamnă o creștere a prețului confecțiilor textile pe bază de bumbac. Astfel, conform șefului Federației Naționale de Vânzare cu amănuntul,  Jack Kleinhenz, prețul unui tricou din bumbac a crescut în medie de la 1,50 dolari la 2 dolari în decursul anului 2021. 

Creșterea nu vine însă din costuri de producție mai ridicate, ci din creșterea prețului pentru materia primă după cum o arată graficul prețului pentru Bumbacul din SUA pentru perioada Nov 2020 - Oct 2021.

Producția bumbacului nu este unica problemă. Moda de consum – apariția constantă de stiluri noi la prețuri foarte mici – a dus la o creștere substanțială a cantității de haine cu o perioadă de viață relativ mică. Astfel, de la achiziția unui element vestimentar până la aruncarea acestuia uneori nu trece mai mult de un an de zile. S-a schimbat și modul în care oamenii elimină hainele pe care nu le mai poartă: acestea nu mai sunt donate, ci aruncate direct la gunoi.

Din 1996, volumul hainelor achiziționate în medie de o persoană în UE a crescut cu 40%. Acest lucru s-a întâmplat din cauza scăderii prețurilor, lucru care a atras după el și reducerea perioadei de viață a articolelor vestimentare. Astfel, europenii consumă aproape 26 kg de textile și aruncă în jur de 11 kg de textile în fiecare an, cea mai mare parte din acestea, circa 87 %, sunt incinerate sau aruncate în depozitele de deșeuri.

Ce e de făcut?

La nivel global, mai puțin de 1 % din haine sunt reciclate ca îmbrăcăminte, parțial din cauza tehnologiei inadecvate. Noua strategie la nivel de UE își propune să găsească soluții la fenomenul modei de consum și să ofere orientări pentru atingerea unor niveluri ridicate de colectare separată a deșeurilor textile.

În temeiul Directivei privind deșeurile aprobate de Parlamentul European în 2018, țările din UE vor avea obligația ca până în 2025 să introducă colectarea separată a deșeurilor textile. Noua strategie a Comisiei conține și măsuri care susțin procesele de producție și materialele circulare, contribuie la reducerea substanțelor chimice periculoase și îi ajută pe consumatori să aleagă materiale textile sustenabile.

Uniunea are o etichetă ecologică a UE, pe care producătorii care respectă criteriile ecologice o pot aplica pe produsele lor, aceasta fiind garanția pentru uzul limitat de substanțe periculoase și o poluare redusă a apelor și a aerului. UE a introdus, de asemenea, o serie de măsuri pentru a atenua impactul deșeurilor textile asupra mediului. Programul Orizont 2020 finanțează RESYNTEX, un proiect care utilizează reciclarea chimică și care ar trebui să ofere un model de afaceri pentru viitorul industriei textile.

Evenimente regionale - impact global

Economia deși pare națională este extrem de conectată la fluxurile de bunuri globale. În acest sens, circuitele economice globale sunt extrem de mult expuse fenomenelor meteo extreme ce pot afecta o regiune responsabilă de producerea materiei prime. În cazul industriei textile, cererea mare dictată de moda rapidă cuplată cu producţia mai mică, din cauza recoltei reduse, va însemna ofertă mai restrânsă în viitor iar piaţa futures încearcă să naționalizeze cererea prin preţ. 

Bumbacul și industria textilă, în acest context sunt doar un exemplu al efectelor pe care fenomenele meteo extreme sau evoluțiile climatice le pot avea asupra lanțurilor comerciale globale. Deoarece economia mondială este atât de interconectată, nu mai putem vorbi despre o reziliență strict locală în fața schimbărilor climatice. 

Într-o economie globalizată, „efectul fluturelui“ (sintagmă folosită pentru prima dată de către matematicianul și meteorologul Edward Lorenz), poate exista. Dependența de un furnizor, de o țară, de o zonă sau de o rută de aprovizionare are efecte asupra piețelor. De aceea, ar trebui să acționăm local coordonând eforturile pentru un impact global. În același timp, trebuie să creștem reziliența prin reducerea consumului și menținerea bunurilor în circuitul economic o perioadă cât mai lungă de timp.

Articol preluat de pe Infoclima.ro

Articolul este scris de Alexandru Tătar, doctorand în cadrul Facultății de Geografie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Cercetarea curentă a lui Alexandru se focusează pe conservarea resurselor de bază în vederea stopări risipei. De asemenea se atrage atenția asupra efectului pe care schimbările climei o are asupra economiei. Aria de interes Protecția Mediului și Turismul.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇