Vorbim în fiecare zi despre epidemia de COVID-19 și asta este absolut normal dacă ne uităm în jur. Dar mai este o epidemie despre care aflăm mai greu, o sesizăm și mai greu și aproape nu luăm măsuri. A doua epidemie este cea cauzată de poluare. Cam 25.000 – 27.000 de români au murit în fiecare din ultimii ani din cauze legate de poluare, conform statisticilor Agenției Europene pentru Mediu.
Dacă ajungem să comparăm acest fenomen cu pandemia de COVID-19, vedem că mai mulți oameni au murit din această cauză decât din cauza virusului în 2020. Și în timp ce pandemia va fi probabil stăpânită în cele din urmă, problema cu poluarea are toate șansele să devină din ce în ce mai gravă de la an la an.
Este un subiect care mai apare din când în când în presă, dar care este uitat la fel de repede. Se iau măsuri, unele dintre ele eficiente pentru moment, așa cum au fost intervențiile Gărzii de Mediu în privința arderilor ilegale din jurului Bucureștiului, dar măsurile mari, sistemice, sunt lăsate la o parte.
Ne place să credem că doar amărâții ăia din Sintești și alte locuri ard cabluri ca să scoată metalul sau borduri de mașini aduse de diverse rețele pentru a dispărea, întrucât depozitarea și reciclarea legală costă. E adevărat, aceea e poluarea cel mai ușor de simțit, pentru că te lovește brusc, în valuri. Chestiunea legată de aceștia este gravă și trebuie redresată, dar sunt și multe alte cauze care produc poluare și ne afectează viețile.
Adevărul este că există un întreg sistem care produce particule poluante, atât la nivel individual, adică al cetățenilor obișnuiți, cât și la nivel de sistem.
Transportul, spre exemplu, produce o mare parte din poluarea din București și din marile orașe. Sunt prea multe mașini, multe dintre ele foarte vechi și poluante, mai ales după ce guvernul PSD a scos taxa de poluare în 2017. Inhalăm noxe otrăvitoare din această cauză. Și ce au făcut primarii Capitalei (și guvernele) pentru a redresa această problemă? Nimic semnificativ.
Un alt factor important ține de încălzire. Avem pe o parte faptul că mulți români, chiar și în București sau marile orașe, se încălzesc cu lemne sau, uneori, cu diverse alte materiale care mai de care mai poluante.
Dar și centralele de apartament au, din păcate, rolul lor în această chestiune, pentru că pur și simplu nu sunt eficiente și sunt din ce în ce mai multe. În timp ce gazul e mai curat decât, să zicem, cărbunele sau lemnul ars, are totuși contribuția sa la poluare.
Nu ar trebui să uităm nici încălzirea centralizată. Deși e mai puțin poluantă ca principiu, din păcate, sistemul este atât de vechi și cu atât de multe pierderi încât devine ineficientă și, implicit, poluantă.
Încălzirea încă o chestiune pentru care avem nevoie de un consens între mai multe autorități pentru a rezolva problema.
Mai ales în afara marilor orașe, dar nu neapărat, avem și marea problemă a emisiilor industriale, de la cele produse de fabrici până la cele rezultate din arderea cărbunelui sau, după caz, a petrolului, gazului și altor combustibili.
Industria românească nu este numai prea mult dependentă de combustibili fosili, este și printre cele mai ineficiente din UE, adică folosește prea multă energie pentru procesele sale.
Ne putem întinde la infinit cu sursele de poluare, de la gropile de gunoi la deversările ilegale sau accidentale ori la faptul că în România industria construcțiilor nu prea respectă regulile referitoare la poluare, în special când vorbim despre praf, deșeuri și curățenia proceselor.
Ce e de făcut? În primul rând, trebuie o strategie coerentă (sau, ca să fim mai corecți, o strategie care să fie și aplicată), dar și o cooperare bună între cele mai importante instituții din România.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană ne dă o mulțime de bani pentru tranziția climatică și combaterea poluării de toate felurile, doar să știm noi să îi folosim în mod inteligent.
Avem PNRR, din care aproape 12 miliarde de euro ar trebui să meargă doar în această direcție. Asta pe lângă alte miliarde din fondurile structurale și de coeziune, pe lângă ce mai putem lua de la BEI, BERD și așa mai departe.
Soluțiile sunt la îndemână, începând cu transportul ecologic, continuând cu încurajarea energiei mai curate, promovarea eficienței energetice în clădiri și industrie, standarde mai ridicate, controale adevărate la sursele de poluare și așa mai departe.
Marea problemă? Nimeni nu face din asta o prioritate. Și uite așa pierdem sănătate, pierdem arii naturale, pierdem specii și, mai ales, pierdem oameni.