victor.pitigoi

Senior Editor

“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Nicio lege, de nicăieri, nu condamnă minciuna, deși aceasta s-a practicat totdeauna și se practică încă astăzi, cu atât mai vârtos, în întreaga lume. N-o condamnă nici Dreptul Roman, nici Codul lui Napoleon, nici Legile noastre, cele pe care le avem.

Nici în antichitate, cel mai vechi cod din câte cunoaștem, Decalogul, Legea pe care însuși cel de Sus ne-a transmis-o prin intermediarul Său, Moise, nu lasă de înțeles că minciuna ar fi păcat. Tablele profetului poruncesc să nu furi, să nu ucizi, să nu preacurvești, dar nicidecum să nu minți.

Așadar, minciuna n-a fost niciodată socotită păcat, nici contravenție sau delict. Este un moft, o bagatelă, un capriciu, un pamplezir, cum se exprima coana Zița. Atâta ar mai lipsi, să se prevadă amenzi sau închisoare pentru pampleziruri!

Liber la minciuni!

În schimb, să spui adevărul - asta a fost de multe ori motiv de pedeapsă aspră și uneori încă mai este. Gândiți-vă la Giordano Bruno, cel care a fost ars pe rug, pentru convingerea sa despre Univers, cum că ar fi infinit, fapt dovedit între timp de știință a fi adevăr, nu minciună.

ADVERTISING

Sau la Galileo Galilei, cel care fusese condamnat tot la arderea pe rug, pentru susținerea adevărului despre Terra, care se rotește în jurul Soarelui. Abia în ultimul moment a fost iertat după abjurarea propriilor spuse, acceptând o minciună, cum că Soarele s-ar roti în jurul Terrei.

Legenda spune că, în final, ar fi mormăit, ca pentru sine, celebrul „eppur si muove”. E drept că niciun martor ocular n-a consemnat așa ceva, dar ce frumoasă e legenda!

În vremuri mult mai aproape de noi, este notoriu cazul scriitorului sovietic Alexandr Soljenițin, cel care dezvăluise adevărul despre lagărele și temnițele sovietice, în romanele sale („Pavilionul canceroșilor”, „Arhipelagul Gulag”, „O zi din viața lui Ivan Denisovici”). După ce fusese distins cu premiul Nobel pentru literatură, în 1970, autoritățile sovietice l-au expulzat din țară în 1974, pentru că, prin respectiva literatură  premiată, denunțase un adevăr incomod.

ADVERTISING

Mi-ar plăcea să spun: „Bine că asemenea vremuri au trecut și bine că în ziua de astăzi fiecare țară civilizată are o Constituție care garantează dreptul la opinie și dreptul la exprimarea opiniei. Nimeni nu te poate opri să rostești adevărul!”.

Nimeni? Unul din cele mai influente ziare non-guvernamentale din Rusia, Novaya Gazeta, a fost suspendat și și-a încetat apariția la o lună după izbucnirea războiului din Ucraina.

Poate că autoritățile ar fi acționat mai dur și poate chiar ar fi înșfăcat redactorii, ca să-i trântească după gratii, dacă nu s-ar afla în fruntea redacției un nume notoriu, Dmitri Muratov, cunoscut pentru verticalitatea sa neabătută și laureat al premiului Nobel pentru pace, acordat în anul 2021, cu motivarea  „pentru eforturile depuse spre a proteja libertatea de exprimare, care este o condiție prealabilă pentru democrație și pace durabilă”.

ADVERTISING

Cu ziarul suspendat, cu întreaga presă rusă supravegheată, cel laureat la Copenhga nu-și mai poate tipări gândurile în mass-media rusă. Dar nu renunță la luptă. Dmitri Muratov a vândut la o licitație de caritate medalia de aur ce-i fusese înmânata odată cu decernarea Nobel-ului. Licitația s-a adjudecat la suma de  103.5 milioane de dolari.

O sumă astronomică pentru medalia de aur a jurnalistului independent, dezagreat de autoritățile țării sale, dar prețuit la acordarea unuia din cele mai prestigioase premii din lume! 

Novaya Gazeta a trecut peste interdicție. Deși suspendată, a publicat o ediție specială, dedicată evenimentului, notând, cu acest prilej, că prețul obținut de Muratov depășește cu mult cotațiile obținute la licitarea unor lucrări de artă semnate Van Gogh, Munich sau alte nume de rezonanță în lumea artelor.

Gestul jurnalistului rus nealiniat constituie un mod al său de a protesta față de invazia din Ucraina. Întreaga sumă a alocat-o ca ajutor pentru copiii ucraineni refugiați din calea războiului și ajunși, în exodul lor, prin toată Europa.

Evident, licitația nu se putea ține în Rusia. Ea s-a desfășurat la casa de licitații Heritage din New York, la 20 iunie 2022, zi simbolică, întrucât este declarată Ziua Mondială a Refugiatului. Știrea a apărut în întreaga lume și nici Kremlinul n-a putut împiedica publicarea ei în Federația Rusă.

Iată că, fără să publice propriile articole, numele lui Muratov reușește să revină în presă cu o știre de puternic impact, care amintește poziția de neclintit și anti-război a celui premiat pentru pace.

Bănuiesc că, dacă nu s-ar bucura de un prestigiu internațional culminat cu premiul Nobel, autoritățile l-ar fi redus demult la tăcere. Nu de alta, dar numeroși redactori și colaboratori ai publicației „Novaya Gazeta” au plătit pentru curajul lor, aproape ca pe vremea lui Giordano Bruno și a lui Galilei. Păstrând proporțiile, aș aminti:

În 2000, redactorul Igor Domnikov care deranja mult autoritățile ruse prin cele scrise a fost ucis într-un bloc de apartamente din Moscova,

În 2001, reporterul colaborator Victor Popkov  a murit asasinat în apropierea satului Alkhan-Kala, din Cecenia; l-a rănit un glonţ ajuns „rătăcit” la el, în timp ce niște pistolari locali se confruntau între ei, cu degetele pe trăgaci.

În 2003, Yury Shchekochikhin a fost otrăvit după ce investigase un scandal de corupție în care erau implicați oficiali ruși de rang înalt.

În 2006, Anna Politkovskaya, reputată apărătoare a drepturilor omului, și denunțătoare a modului cum sunt acestea încălcate în Rusia, a fost asasinată în liftul din blocul unde își avea reședința.

În 2009, redactorul Anastasia Baburova a fost împușcat în plină stradă. Baburova era o jurnalistă foarte incomodă pentru autoritățile ruse, prin articolele de investigație care vizau naționalismul extrem. Ea a fost împușcată „întâmplător”, victimă a unor răfuieli colaterale, pentru care, de altfel, vinovații au fost judecați și condamnați. Dar, conform reputatului analist militar rus Pavel Felgenhauer, au fost implicate la crimă servicii ale securității de stat ruse. 

Este al cincilea caz când un colaborator al publicații nealiniate Novaya Gazeta este lovit de o moarte suspectă.

Cinci jurnaliști uciși, toți redactori sau colaboratori ai aceluiași ziar independent – în prezent suspendat, Novaya Gazeta – toți incomozi pentru autorități prin opiniile lor, toți cinci hotărâți să promoveze numai adevărul, niciunul înrolat undeva. Asta nu dă de gândit?

Dă de gândit mai ales că alții, care mistifică adevărul, care distorsionează faptele ca să se pună în slujba unor potentați ai zilei, n-au pățit și nu păţesc nimic.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇